Steaoa Dunărei, 1858 (Anul 3, nr. 69-107)

1858-11-19 / nr. 81

234 STROADUNAHNGI siei la zisa mea scrisoare, și a desvăli într'unu șiru de argumente multu mai lungi și pompoase decât logice, un însemnătoriu număr de ghefuri, în puterea cărora vă credeți în dreptate de a exersa astăzi o putere suverană singuri, peste prerogativele de membri ai comitaterimare, peste legea noastră scrisă. Vă mulțumescu de lămuririle ce ați bine-voitu a'mi da, căci ele producu un act, carele va putea sluji I după espresia Dv. politică ID,„ ca o lumină sub orizonul cel posomorât al nenorocitei noastre țeri.” Nu voescu altă dovadă in favorul meu înaintea opiniei țezei și publicitatea, ce negreșitu veți da, mă va scuti de justificația actelor mele. Nu mi este datu de a judeca fără apel, dacă ați avutu seaunu drepturi a vă constitui în Căimăcămie Prințiară, părăsindu portofoliurile și funcțiile Dv, întărindu hotărârile tribunalelor, întervenind fără ordinul ierarhicu și legal în drepturile unui Ministeriu în protiva legilor, în neștiința șefului seu, care era nu numai șefu al Ministeriului, dar încă se găsea colegul Dv, deopotrivă în drepturi și în putere, prezidentu sfatului administrativu. Aceste chestii de înaltă legalitate și competenție, atârnă încă de la o altă jurisdicție decât aceea a țerei, care le au și judecatu; și pănă căndu acea jurisdicție nu va sancționa actele Dv. nici mi se pare de cuviință a pune înainte cu îngânfare patriotismul, cugetul, responsabilitatea Dv. Din pricina tocmai a acestii responsabilități, ar fi fostu multu mai înțeleptu din partea Dv. ca să fiți în legalitate. A instala în D Putere un directoru în neștiința Ministrului, totu odată și colegul Dv în Departamentul pre care'l ocupă cu dreptul revărsat din însuși acel revoru, din care și Dv. trageți drepturile deo potrivă cu dănsul. A distitua cu mijloace militare ispravnicii, a închide pe aciea carii nevăzindu în poronci iscălitura șefului lor s'au opusu cu legalitate. A redica cu de la sine putere, și cu calcarea legilor din mănile acelui Ministeriu polițica, jandarmeria, a l opri de la lucrarea telegrafică, și a aresta un ofițeriu care îndepliniea poroncile acelui Ministru, și de atunce a poronci, a decreta pe temeiul a două iscălituri numai, avăndu pretenții de a representa o Căimăcămie de trei membri, cu toate că s'au fostu hotărațtu Jurnalul din 2 Octomvrie că toate lucrările făcute în macorita, nu potu avea putere esecutivă de cătu sub trei iscălituri. Toate aceste, Domnilor, potu fi prea regulate, însă binevoiți a recunoște înpreună cu mine, că niște asemine cu pimică nupogu are asemanare de cătu cu silnicia. Prin urmare eu amu cugetul linișttu, apelul Dv. puțin mă atinge, mă depărtezu a recunoaște în acestu apel patriotismul pre care acturile Dv. nimicescu, și părelnica stăruință a Dv. de a'mi întinde măna, nu va sluji de acum înainte, de că tu a mi dovedi că „cutremurul” de care ziceți că v'ați cuprinsu de la acea întăia zi, înaintea gravităței misiei Dv, astăzi îl aveți în privirea consecvențiilor, ce vor da mai în urmă acturile ce ați făcutu. În că tu privește îngrijirile Dv, cele mari și fără interesu în privirea fericirei sau a nenorocirii țerei binevoiți a mă crede, Domnilor, că am îndestule titluri la împărtășirea lor. Eu n'amu întratu de ieri în trebile administrative ale țerei, și dacă mă vădu datoria unei neașteptate întămplări, a fi chematu acuma la împărtășirea guvernului, cu toate aceste, îndelungatele, loiale a mele slujbe trecute, nu mă ținea așa de departe de la acestu înaltu postu, pentru ca să fiu tratari situ a abuza de dănsul astăzi, ca căndu ar fi pentru mine o mare norocire. Nu vă siliți, Domnilor, a tălmăci pe conta amănării mele secretul întărzierei publicației condițiilor și a listeloru alegătoare, conștiința publică este foarte pătrunsă și convinsă în aceasta; publicul ține foarte bine că va fi pusti în nevoie spre a anjunge la țelul Do, de a ave în toate districtele oameni de încrederea Do, el cunoaște dar foarte bine că voiți a căștiga vreme, spre a vă înțălege în conlucrare. Nimicu mai natural, și norodul Moldovanu este deprinsu cu asemine feliu de lucrări pentru ca să se amăgească unu minuntu macar asupra intențiilor Dv. în această împrezjturare; precum foarte bine ziceci „Compatrioții voștri voru ști să prețuiască devotamentul D-voastre.” Puneți în lucrare alegerea adunărei, urmăndu marșa pe care ați călătoritu pănă acum, și nu mă îndoescu că deputații aleși în libertate de cătră buna voință națională, nu vă vor aduce cu deosebire mulțumirile ce așteptați. În aceea ce mă privește pe mine, binevoiți a nu'mi face o crimă, pentru că am primitu mărturisirile de simpatie a persoanelor, care nu săntu lipsite de oarecare importanță în țară, toți fiindu proprietari și carii au ocupatu funcții onorabile, și car și se pare că săntu foarte interesate la liniștea publică. Duhul legii alegătoare care ni s'au hărăzitu, se pare a dovedi, că puterile au proti a face clfe și care însemnătoare distincție principiilor de conservație înfățoșate de cătră oameni pe care a lor proprieta și avere leagă cătră soarta țerei. Crtați și a considera aprobația unoru asemine persoane, ca o dovadă că eu amu armatu cu rezont interesului dreptăței și a păcei. Acele persoane săntu materialuai interesate la prosperitatea viitore, pe care Dv. puteți poate zeri cu un chipu mai degajatu și mai ideal. Și acum Domnilor rămâneți în puterea, care v'ați creatu, fiindcă se înpacă cu cugetările D-voastre, și mă lăsați a aștepta de mai susu aprobația, pe care curețenia intențiilor mele legiuiește și pe care țeara miau acordat. (Subscrisu) Iașii 5 Noemvrie 1858. S. Catargiu, Rroses-Vegnai HIV. Anul 1858, Noemvrie în 6 zile. Subscrișii s'au cuprinsu de mărinire cetindu scrisorea D-sale Logofătului Ștefanu Catargiu. Spiritul de animositate, care inspiră această hărtie, au făcutu pre D-lui Logofătul să adopteze și espresii atingătoare în stilizarea scrierei sale, și priviri înșălate asupra stărei lucruriloru, precumu și asupra unor drepturi, ce ilusoriu s'au închipuitu a ave. Subscrișii nu au de perdutu timpul în urmăriri de diatribă; și se pleacă înaintea judecăței țerei, ce învoacă D-lui Logofătul, și așteaptă în liniștea conștiinței, sentința care se va pronunța de cătră Adunarea națională. De aceea nici voru mai întra în mai departe corespundință, ce de a lor datorie socotescu a însemna într'acestu Procesu verbalu toate lucrările în adevarata lor ființă, pe care D-lui Logofătul le preface într'o stare cu totul streină. D-lui Logofătul Stefan Catargiu au vroitu să facă din Departamentulu din lăuntru un guvernu deosebitu al seu propriu, în care să lucreze după a sa voință cu amplocații, pe carii sânguru îi va alege, singurui îi va dirija, și pe carii subscrișii vor datori a'i numi. De aici, întărzierea și opunerea în schimbarea Administratorilor. De aici paralizarea în lucrări, și discreditul, în care se afla amenințatu guvernul a cădea. Subscrișii, întraseră în marele loru îndatoriri cu inima deschisă, cu cugetări de nepărtinire și de loialitate, și iată că desbinarea cu D-lui Logofătul Catargiu vine a face locu intrigilor din afară și din lăuntru, și a aduce țeara în îngrijire asupra soartei sale. Oare nu era acuma timpul de a lasa tote țintirile personale și de a nu se ocupa de cătu de mijloacele, prin care să se poată da țetei o Adunare națională, o Adunare, unde drepturile și fericirea Patriei să fie singure, care să predomineze la toate lucrările? Subscrișii, aceasta au doritu și au căutatu a face. Înaintea înse a unei opuneri sistematice din partea D-sale Logofătului Catargiu, de a nu lăsa colegilor săi pici de cum dreptul de a lua parte la denumirea amploeațiloru și la lucrările Iașului administrativ; subscrișii s'au conformatu linia de conduită după Procesulu perbalu de majoritate, încheiatu cu D-lui Logofătul Catargiu.