Ţara Noastră, martie 1933 (Anul 11, nr. 258-280)

1933-03-02 / nr. 258

Configurația politică a Eu­ropei amenință să fie funda­mental schimbată prin atitu­dinea de dulce prietenie pe care Germania social-democra­ției o inaugurase și susținu­se, după război, până în pra­gul ultimelor evenimente, față de Rusia Sovietică. Cochetăria între cele două națiuni ajun­sese de notorietate publică, se vorbea chiar de o înțelegere netă între guvernele din Mos­cova și Berlin, în vederea u­­nei ofensive puternice asupra Europei civilizate; tehnica ger­mană dădea eforturilor sovie­tice sprijinul cel mai larg, schimbul, de toate naturile, de la înlesniri comerciale și fi­nanciare, până la împrumu­turi de ideologie, se stabilise între cele două țări. Am avut apoi o mistică a ofensivei bar­bare ruso-teutonice,­­ asupra Europei sleite de energie și lipsită de ideal. S’a creeat chiar un curent de ideologie pe această temă. Spengher și Keyserling, pre­vesteau prăbușirea apusului european și regenerarea con­tinentului prin supremația so­­vietismului rusesc, despre ca­re s-a p­utut crede că e mai vi­tal decât întreaga Europă. Po­lemica iscată asupra acestui subiect era cândva în mare vogă și „Declinul Occidentu­lui­ și-a căpătat o ripostă prin „Apărarea Occidentului“. Ast­fel se punea una din cele mai pasionante probleme a timpu­rilor noastre. Europa devenise câmpul larg de invazie al to­vărășiei social-democrației și comunismului german, cu mi­stica sovietismului slav, naiv și credul. Germania civilizată făcea primejdiosul joc al mașinațiu­­nilor moscovite. Datorită acestei complici­tăți, comunismul găsise pe te­ritoriul german un primitor azil, întinzându-și, cu fiecare zi, cuiburile sale revoluțio­nare. Hitler a frânt cursul eve­nimentelor. Noul cancelar al Germaniei fanatic susținător al principiilor naționaliste, a deschis luptă împotriva comu­nismului. In fața acestei perspective, comunismul a răspuns prin incendier­ea Parlamentului german, care trebuia sa în­semne începutul acțiunilor re­voluționare, pentru răsturna­rea ordinei stabilite. Hitler a opus provocărilor comuniste, măsuri energice, prin care speră să nimicească focarele de permanentă primejdie. In această îndârjită bătălie, guvernul german s’a lansat în unele acte, pe cari sforăitoa­­rea noastră democrație, le ca­lifică drept barbare, în com­plect dezacord cu­ cea mai e­­lement­ară morală politică­ Astfel, atacurile împotriva lui Hitler, pretutindeni, sporesc cu o uimitoare rapiditate, o conjurație de presă, întreținu­tă de organe în aparență in­dependente, se organizează împotriva național-socialismu­lui regenerator al națiunei germane. Rosturile care susțin această campanie sunt, ușor de recu­noscut, așa că nu mai e nevoe să le indicăm, acțiunea de pa­sionată calomnie, urzită în ju­rul persoanei lui Hitler este însă complet deplasată. Orici­ne, în locul lui, ar lucra la fel, cu atât mai mult comuniștii, a căror intoleranță o cunoaște o lume întreagă, din teroarea Moscovei. Acestea sunt neajunsurile mărunte ale unei lupte pe via­ță și pe moarte. Ceea ce în a­­devăr interesează este marea bătălie care se dă între două principii, între două concepții sociale, intre mistica revolu­ționară prin distrugerea na­țiunei și mistica revoluționară prin fortificarea națiunei. Hit­ler personifică în acest mo­ment zidul de apărare al Eu­ropei civilizate, împotriva de­­structivismului comunist. Ran­chiunele ce i se poartă și ca­lomnia pe care trebue s’o su­porte nu ajung pentru a în­tuneca sensul acestei bătălii. Europa luptă împotriva comu­nismului și Hitler e omul său. Trecând peste punctele ne­gre ale politicei sale externe, trebue să recunoaștem că Hit­ler s’a angajat într’o luptă mare, din care noi avem tot interesul să fie învingător Mai mult decât pe alții, pri­mejdia comunistă ne pânde­ște și pe noi. lini împotriva toțiisii­umărați-vă mai repede...­­i • ■ [UNK] i — Mare gălăgie se face la ru­brica reportajului politic al tu­turor­ gazetelor din Capitală, în jurul declarațiilor d-lui V. Tilea, subsecretarul de încre­dere al d-lui Alex. Vaida, preșe­dintele consiliului D. V. Tilea, prin greutatea specifică a înce­pătoarei sale personalități, n’ar fi stârnit, desigur, atâta vâlvă, dacă nu ar exista presupunerea, absolut îndreptățită, că nu-i alt­ceva decât un „haut-parteur“ prin care vorbește de la distan­ță șeful guvernului actual. După cum, tot astfel, nimeni n’ar fi semnalat cu vre-un tâlc deosebit articolul fulminant de deunăzi al d-lui Zaharia Boilă, directorul „Patriei“ ofi­cioase, dacă n’ar fi fost­ vorba de propriul nepot al d-lui Iu­liu Maniu, presupus, în mod logic, drept purtător de cuvânt al un­chiului aflat în vilegiatură pe Coasta de Azur. Va să zică, vorba poetului: — „Oștile stau fată în față“... Deocamdată nu-i, după cum se vede, decât o luptă de avangar­dă. Au luat contact detașamen­tele de cavalerie ușoară, inchi­­nându-se în fuga calului cu câ­teva împunsături de lance, ca o prevestire a marei în­căerări care va urma. D. Zaharia Boi­lă, purtând cu oblânc blazonul familiar de la Bădăcini, a de­nunțat „complotul“ urzit împo­triva d-lui Iuliu Maniu, punân­­du-se din vreme în poziție de ripostă. I­. V.­­Tilea, călare pe o comodă șea , guvernamentală, se saltă in scări, să străpungă pe „singuratecele persoane**, cari sabiotează actele ech­i­pei ministeriale a­­ d-lui Alex. Vaida. Ciocnirea sa ar părea că-i ine­vitabilă. O singură nedumerire persistă. Nu suntem încă infor­mați asupra raportului de for­ță a iiterilor protivnice. Acum câteva săptămâni, când d. Iuliu Maniu, intri unul, din acele accese­­ de hotărîre care țin la dumnealui atât de puțin, își anunțase sosirea în țară, lan­sase o lozincă amenințătoare, prevestitoare de răfueli defini­tive: — „Vin acasă, să ne nu­mărăm“... Din partea noastră, salutasem această ieșire vite­jească a d-lui președinte, cu de­plină satisfacție, fiindcă noua ne-au displăcut totdeauna si­tuațiile echivoce și-am prefe­rat, în orice împrejurare, jo­cul cu cărțile pe față. E singurul mijloc de a împie­dica pe măsluitorii politicei, să trișeze. Am regretat, prin urmare, foarte sincer, că supăratul mar­tir’ al Calvarului dela Beau- Soleil s-a răspândit atunci a­­mânând pentru mai târziu, cum le-a amânat pe toate, mobili­zarea credincioșilor săi din partidul național-țărănist La rândul sau, d. Alex. Vai­da prin glasul mai volubil al d-lui V. Tilea, pomenește des­pre necesitatea unei numără­tori, prevestindu-ne din vre­me, că d. Iuliu­ Maniu nu va ră­mânea decât cu cel mult 5% din totalul deputaților și sena­torilor guvernamentali. Că te­legrama de solidaritate trimisă d-lui Iuliu Maniu ca din partea parlamentarilor ardeleni, a fost ticluită la Cluj de câțiva con­spiratori aleși pe sprânceană. Că d. Iuliu Maniu, retrăgându­­se deja­ putere pe chestiunea demiterii prefectului de poli­ție al Capitalei, a ales un pre­text neserios și ridicol. Că, la sfârșit, d. Iuliu Maniu a pre­tins ca întreg partidul să-l ur­meze in opoziție, dar a rămas în minoritate, dintre toți mi­niștrii aflători în funcțiune la acea dată, numai doi declarân­­du-se alături de supărarea sa. Aceste precizări ale d-lui V. Tilea, având girul tacit al d-lui Alex. Vaida (căci, în caz con­trar, imprudentul subsecretar ar fi fost silit să demisioneze imediat), aruncă o lumină nouă asupra recentei ședințe a com­i­tetului executiv, în care frun­tașii național-țărăniști au de­cis să susțină mai departe gu­vernul actual. Abia acum în­țelegem pentru ce moțiunea vo­tată cu acea ocazie nu pome­nește nici un cuvintel despre soarta d-lui Iuliu Maniu, care, (Continuare în pag. II-a) , ar litim­e de AL. HODOȘ „O felea pentru domnul profesor !...“ Prin ultima măsură distructivă a guvernului, — se știe — va fi des­­ființat un număr foarte important de școli secundare, lănsâdu-se pe dru­muri 1­00 (o mie și o sută) de pro­­fesori titulari. Am rezervat, nu de mult, tot în a­­cest loc, un articol acestei probleme gravă fără îndoială. Am atras lucirea aminte celor în drept că timpurile actuale sunt ex­trem de neprielnice nouii ghilotinări a unei părți din corpul didactic. Că toate sutele de profesori lăsați fără catedre vor reacționa în anar­­hie, atașând un nou contingent de ne­mulțumiți rândurilor revoltate îm­­potriva ordinei sociale, care le su­grumă. Afară de aceasta, guvernul calcă și legea, care garantează stabilitatea membrilor corpului didactic. Candoarea d-lui Virgil Madgearu nu a putut fi tulburată. D-sa este deștept și știe ce face! Știți ce a dispus d-sa în ceea ce pri­­vește plasarea cărturarilor aruncați din școli în stradă? — ,,Ii voiu numi pe câți s’o putea agenți fiscali. Să bată tobele și să nu­ caseze de toate: și bani și pumni!“ Mentalittatea d.lui Virgil Madgearu este foarte simplă și — mai ales­­— foarte nostimă. Pentru școli este nevoie de localuri Localurile trebuiesc îngrijite. Și in a­­cest scop, paralele formează o con­­diție „sine qua non“. Pe când, ca să fii perceptor o tobă este de ajuns. Plasarea profesorilor în posturile de agenți fiscali este, așa­dar — își închipue d-sa — motivată. Vom vedea, de acum înainte, prin grația marelui nostru financiar, pe luminătorii de minți legat la gât cu o tobă ca un clopot, dând larna în casele oamenilor, luându-le vacile din bătătură și ajungând să facă odios profesoratul. Pentru că judecata omului dela țară « fără multe spirale, fără întorto­­chieri. El nu se gândește că profe­­sorul ajuns perceptor­ii își exercită noua meserie de plăcere, ci deoare­­ce altfel ar muri de foame. Țăranul va confunda pe membrii corpului didactic, transformați din nenorocire (și din prostia guvernu­lui) în agenți fiscali, cu ceilalți colegi ai lor, rămași mai departe pe cate­dre. Și — atunci — se va învăța să uras­că școala, care furnizează toboșari mizeriei Logica este clară. Imbricarea corpului didactic, de către național-țărăniști, in blană de lupi executori ai nepriceperii guver­­nului, nu poate ajunge fapt împlinit. Prestigiul profesorilor contează mai mult decât calculele unui ministru dezorientat și de operetă! Eugen Jebeleanu f SC deslanțuirea plănuise revoluției comuniste in Germania nasurile luate de guvernul Miner pentru apar­area armiei BERLIN,­28­ (Radar).— (Agen­ția Wolfsbuer o anunță: După documentele descoperite la casa­­,Karl Liebknecht sediul partidului comunist. incendiul de la Reichstag trebu­ia să fie însoțit de incendii provocate la toate clă­dirile oficiale, la muzee, la palatul imperial și la marile întreprinderi cu caracter vital. Descoperirea a­­cestor documente a împiedecat­­ iz­bucnirea unei revoluții comuniste care era proectată. Focul la pala­tul Reichstagului trebuia să fie semnalul revoluției, care avea să înceapă azi dimineață cu jafuri, acte teroriste și război civil. MASURI EXCEPȚIONALE Con­siliul de miniștri a ținut șe­dință toată după amiaza discutâ­nd decretul măsurilor excepționale ce urmează să fie pus în vigoare în urma ultimelor evenimente. Deocamdată nu s’a proed­at proclamarea stării de asediu, însă guvernul va lua măsuri care echivalează cu introducerea u­­nei situațiuni excepționale, în care însă puterea executivă nu este lăsată în mâinile comanda­­mentelor militare ci este păs­trată de guvern și de autorită­țile sale civile. In cursul după amiezii guver­nele din Oldenburg, Braunsch­weig, Saxonia și Meklenburg- Schwerin, au luat măsuri identi­ce cu cele luate de către guver­nul din Prusia. La Hanovra au fost arestați 140 de funcționari comuniști. Casele sindicatelor muncitorești și tipografiile în care se imprimau ziare și publi­­cațiuni comuniste și social-de­­mocrate au fost închise­ . La enlte au fost arestate 130 de persoane între cari și scriitori ce­lebri cu nume international ca li­ricii Mahzam, Egoin Ervin Ete, Remm celebrul autor al romanului anti-războ­inic „Măcelul“. Au­tost arestați mulți deputaț comu­n­nișt­ri, toți redactorii ziarului „Rotbe Fahne“­Mai multe ziare susțin că din documentele pe care le ar fi des­coperit ministerul de interne din Prusie, planul revoluției comuni­ste despre care se vorbește, ar fi fost elaborat de către deputatul Mürenberg, principalul editor de ziare ri plu­teau­mai de stânga și care ar fi dispărut de aseară. Prefectul poliției dto Börk­e a o­­bligat toate localurile publice să închidă la ora 12 noaptea. Toate localurile în cari se adunau de obi­­­cei membrii ai partidului comunist au fost închtee. APARAREA NAȚIUNEI GERMANE Consiliul de miniștri a pregătit as­tăzi o ordonanță destinată „să apere națiunea împotriva primejdiei comu­niste". Ordonanța va fi promulgată astă seară Ea va cuprinde restrângeri con­siderabile ale libertății individuale O notă oficioasă subliniază că presa va trebui să fie îndeosebi atentă, dat fiind caracterul grav al măsurilor luate Arestarea ti masa a comuniștilor Ordonanța d­ată de ministerul de interne al Prusiei cont­in­uă să fie executată cu ult*ma severitate. Până azi la am­ie­ză au fost ares­tate­ 130 persoane. Intre cei ares­tați sunt deputat** comuniști Toer ■­gier și Remelo, scriitorul Ludwig Renn, profesorii Lehmann și Rus’ sakt, dte Liga drepturilor omulu s­­unt arestați deasememea tot* mem­bri* comitetului executiv comunist. In statele Braunseweig, Mec­­­klemburg ,Schwerin și Oldenburg s’au luat aceleași măsuri ca și în Prusia cu privire la interdicțienile relative la presă, demonstrat** și­ propaganda comunistă-Actiunea polițtei se desfășoară cu cea mai mare intensitate. Din oră în oră comunicatele ofte*ale a­­duc noui amănunte despre planu­rile teroriste ale comuniștilor- Astfel se anunță că în cursul per­chezițiilor făcute la sediul parti­dului comunis­t, după evacuarea a­­cestuiia, s’au găsit documente care expun un plan de otrăvire a isvoa ■­relor și a produselor alimentare. Deputatul comunist Muenzen­berg, care ar fi autorul planului n’a­­ putut fi arestați până astă seară­­­ . ■> S’au lansat mandate de arestare (Continuare in pagina II-a) S! ANUL XI No. 258, JOI 2 MARTIE 1933 ronda«»-: OCTAVIAN QOGA j ? i; ‘j'î'-f ! ’ î■ •' r I ( ‘ ! rv* • I , -i is ;J. j: ! 1 : Redacția yl Administrația i București, Strada Câm­pineanu No. 4 ' TELEFON Nr. 359­73 f I­i­I« • i ' I ț v ^ ! i * t ■ ’ ' • l • Abonamentul I 750 lei pe an, pentru preoți­­i învățători 500 le! Epidemia fraudelor Fraudele descoperite recent la „Monitorul Oficial“ nu sunt izolate și întâmplătoare. Dimpotrivă. In viața noastră publică, fraudele au o tradiție mai veche, pe care nepă­sarea și lipsa de sancțiuni drasti­ce au prelungit-o mereu. In jurul ideii de fraudă s’a constituit chiar o mentalitate periculoasă, legată de conștiința că ele nu sunt penal­izate­ suficient, iar cercetarea lor e neu­tralizată de anumite intervenții po­litice influente. Societatea româ­nească nu mai reacționează cu vio­lență față de defraudatori, fiindcă toate dezideratele ei în legătură cu aplicarea sancțiunilor au rămas fă­ră u­rmări. * 1 ' Opinia publică a fost sesizată a­­deseori cu mult zgomot de furtu­rile comise în dauna Statului. S'au făcut unele cercetări cari trebuiau să creieze o anumită atmosferă pentru cei interesați, apoi lucrurile erau lăsate baltă. Acum vre­o câți­va ani s’a făcut mare caz în jurul unor mari fraude petrolifere. Au fost lungi cercetări și u­nele ares­tări preventive. Atât. Numai sanc­țiunile au lipsit. Azi nu Se mai vor­bește nimic de aceste fraude, fiind definitiv îngropate în cartoanele dosarelor judecătorești. In 1930 au fost la ordinea zilei fraudele cu pă­durile din Ciuc. Nici aici nu lip­­sit zgomotul, nici o arestare de ri­goare. In afacere era amestecat și un subsecretar de stat care a tre­buit să demisioneze. Dar sancțiuni n’au fost. Dosarele s’au purtat prin cabinetele de instrucțe, au avut loc confruntări și interogări, de cari azi nu se mai pomenește nimic Toate au fost înmormântate in tă­cere, vinovații preumblându-se , li­beri, iar statul rămânând păgubit. Dar nu numai pentru acestea, ci pentru șirul nesfârșit de fraude ne­pedepsite s’a dat un impuls aprei­ciabil incorectitudinilor. Cel mai mare stimulent al fraudelor n’a fost atât lipsa de control serios ,n ave­rea publică, ci lipsa completă fi* sancțiuni. La noi ideea dip fraudă nu este legată cu ideia unei dras­tice pedepse și cu desființarea ci­vilă a fraudatorului. Dimpotrivă, oamenii cari s’au îmbogățit peste noapte, cari dintr’o leafă minuscu­lă și-au clădit case, sunt încurajați de o stimă unanimă. Indivizi de a­­­cest fel sunt mulți și cunoscuți. Nu reacționează nimeni față de pre­zența lor în societate. Statul în­suși nu se scutură de parazitist­u­ lor, prin faptul că nu-și apără drepturile, ci tolerează jaful în pro­pria lui avere. De ce să fie intimidat un frauda­tor când în întreaga presă s’a pu­blicat lista averii d-lui Romulus Boilă, agonisită după ce partidul său a fost la guvern ? Ca cercetări s’au făcut în afacerea suspectă a minei dela Arieș a d-lui Iuliu Ma­niu . Sub ochii publicului ,­e în­groapă în tăcere afaceri necurate, fraude dovedite. Să ne mai mirăm atunci de ce sistemul fraudei conti­nuă, iar statul sărăcit este jefuit mereu ? Frauda în societatea noastră este semnul unei corupții întinse. O si­­tuație asemănătoare era în Rusia țaristă unde funcționau servicii ine­xistente, cazărmi fictive cu perso­nal imaginar dar cu lefuri plătite regulat. Fără îndoială, corupția nu este atât de mare la noi, dar totuși este o anumită asemănare în lipsa de sancțiuni severe pentru frau­datori. Destinul societății rusești a fost tragic fiindcă i-a lipsit supor­tul moral. Fraudele de la „Monitorul Oficial“ trebue să fie cel puțin acum un a­­vertisment d­e situația în care ne-a adus lipsa de sancțiuni reale a fraudatorilor. Batjocorirea sără­ci ie țării prin mânuirea necinstită a bi»­nului public trebue pedepsită aspru mai ales că fraudele sunt comise nu de funcționari mici ci de cei­ ant puși în scara vieții sociale. Epura­ția și exemplul trebue­­ â porneas­că de aici cu asprime. Dim. Bogdan Utili ...și plancfc­ um g­rant-onul Comunismul german a deveni­t­ agre­siv la culmea A pu­s foc Reichstagului, voind să dea prin aceasta semn­alul re­voluți­ei generale­. După ce meto­dele violente, comploturi, asasinate și atentate au fost eliminate din tac­tica revoluționară este cel puțin­­ sur­prinzător noul procedeu al comuniști­lor germani. Singurul rezultat real al ten­tativei­ lor va fi înăsprirea măsu­­rilor împotriva lor începutul s-a și făcut. Comunismul nu este numai o­ doc­trină de stânga, dar și pășește cu stân­gul . T­el eapgirssgj e tie «»nit^teante Intre d Al Vai­da actualul preșe­dinte de consiliu și pacienții de la Monte Carlo, a fost în ultimul timp uin liric schimb de telegrame. •­­ Al Va­ida transmitea prin cablu,­ senti, meritele profunde și solidaritatea­ per­­fectă a partidului pentru reumaticii porniți spre Golgota. Ca răspuns, dermatioșii opriți o clipă la ruleta de la Monte Carlo au răspuns foarte satis­făcuți, de solidaritatea ,„perfectă“ a partidului Numai că satisfacția lor este puțin cam galbenă , pe margini puțim vânătă Fără- fără- fără... " In urma măsurii guvernului tt&si cap) de a desființa cu ghiotura școa­lele, au rămas fără catedră o mie cinci sute de pro­fes­or­i De altfel acest minus se agață, -i o râie de toate lucrurile. Băncile sunt fără depunători Depunători fără parale . . . Paralele fără circulație •• Teatrele fără spectatori (numai spectatorii cu migrenă!) Guvernul fără program Pretutind­eni eticheta fără­ continu kJ Efizinonului Kratoa NEW-YORK, 28 (Rador).­­ Se anunță că marele vulcan Kra­catoa a intrat din nou în activi­vitate. Locuitorii din regiunea încon­jurătoare și-au părăsit locuin­țele, temându-se de o erupție puternică a vulcanului. Greva funcționarilor comunali ai Varșviei VARȘOVIA, 28 (Rador).­­ Funcționarii municipali din Var­­șovia au hotărît pentru mâine o grevă de o jumătate de zi, în semn de protestare contra redu­cerii salariilor și contra măsu­rii prin care se prevede asigu­rarea obligatorie pentru caz de boală. Funcționarii serviciilor de uti­litate publică, nu vor participa la această grevă. Continuare in pag. II-a Sighișoara de HORIA TECULESCU Nimic nu e mai greu decât să risi­pești o prejudecată. A înlocui o credință veche e așa de greu, încât, cei mai mulți, renunță la plăcer­ea cert­itridanii a pestei im­netal devăr cu care s’-a obișrnuit — Sighișoara este un burg să­sesc“, iartă com­entarul, scurit, pe care-l face­, orice călător în goana trenului sau a mașine, fără­ a-și lua osteneala să controleze această afirmație A vorbi și despre o Sighișoara ro­mânească ar părea o îndrăzneală, chiar și pe mitra Români. Și totuș, în această seară, vă voia, vorbi, pe lân­­gă soarta burgului săsesc, și despre amtarturile dac­o-romanțe și românești în legătură cu acest ora­ș. Căci, hotar, nu era să afle numai Sașii, colonizați, frumusețile acestui colț de pământ, pe lângă care au tre­cut artâte­a neamuri id­ei la fa­ce­re­a lu­mii. Și, într- adevăr, ochiul ager și practic al Romanelor a’­nțeles c’aci este un punct bun de stăpânire a văii Târnavelo­r de aceea au așezat aci un castru, alături de drumul croit de spi­ritul lor constituictiv, fără pereche. Tresare de adâncă mândrie sufletul nostru când, alături de cetatea să­sească, săpăturile ne dau la iveală că­rămizi cu­ inscripția: Legiunea a XIII Gemina . Avem, dar un burg săsesc, pe ur­mele calibrului romani, și o nouă via­ță românească, în apropierea acestor ziduri, pe cari le roade, încet și tai­nic, iedera veșnic verde ca un­­ sim­bol al unei vieți proaspete Călătorul pornit de la Brașov, unde stau înmormântate atâtea mari amin­tiri ale neamului nostru străbate țara­­ Bârsei trecând pe la cetatea Feldioa­­rei, locul de splendidă biruință a­­ oș­tilor lui Petru Ra­reș, conduse de Vor­nicul Grozav. Zărește în dreapta ce­tatea Rupea amintind, în construc­ția­­, cele ma­i vechi vremi ale nea­mului nostru, apoi, în stânga cetatea Saschizului, cu farmecul melancolic al minelor Când­­ochirii încântat de variatele aspecte ale naturii pare că-și găsește odi­hnă în­­ monostomia­­ șesului - un colț de pădure, oprind o clipă privirea, însă spre largă­ admirație a sufletului o­ priveliște­, fără egal în care creațiune­a lui Dumnezeu se’nfrățește cu­ ce-a făptuit mâinile omului E Sighișoara.., S’ar osteni zadarnic minte­a să­­ des­cifreze, ce-i lăsat dela Dumnezeu și ce-i făcut, de mâna omului? E o ve­dere ce pare­ a fi creată de­­ imagina­ție De­aceea, probabil cei mai mulți, călători au spus că,­­această . perlă a Târnavelo­r“’ e o cetate din basme . Intr’a­devăr Sighișoara e un oraș în care vremea s’a oprit și timpul a trecut alăturea de ziduri . Sbuciumul sufletesc încrețește frun­­tea noastră, i­a­r furtunile vremii rui­nează cetățile Dar cetatea Sigh­ioarei a rămas ne­­ati­nsă­­ de vre>m­i, zidurile ei n^au­ far­mecul ruinelor. Deși au trecut pe aci, nesfârșite valuri de oameni de atâtea ori, s’au îndreptat­ spre «a priviri l­a come, totuș, ziduirille ei sunt întregi. Stăpâni­torii lo­r de veacuri au j art­ fst orice pentru păstrarea lor Cronica însemnează, lămuriți, în repetate rân­duiri­ că înaintând, dușmanul a fost oprit cu daruri la marginea cetății. Se­ pare că un goran nevăzut a stâr­nit în gândul de-a păstra, vremurilor de acum, chipul frumos al unei cetăți de altădată. Dar, să străbatem trecutul, profi­tând de cercetările marelui răscoli­tor al pământului Daciei, V. Pârvan, care, în agonie, corecta monumentala, ca operă „Getica“. Acest dar făcut culturii românești — a spune în trea­căt — are puțini admiratori. Căc­ i cine se încumetă azi în epoca de nebunie a vitezei­, să răsfoiască măcar o carte de aproape 1000 de pagini când apar romane, de 16 pagini în stil telegra­fic? Pârvan găsește străvechi urme de așezare ome­nea­­că în aceste părți. Sighișoara e pomenită de 73 de ori în opera sa, cum nu­­ aftei o localitate d.­n.,țară. Dovadă că aci. a pulsat, o im­­tensă viață, din cele mai vechi tim­puri­ In lumea getică a fost unul din­­­tre cele mai impo­rta­n­te centre . , S’au găsit urare încă din epoca bronzului, astfel o masă de sanctuar din pământ ars, împodobită deosebit de artistic cu motivul spiral ®* Apoi, prețioase­ ornamente și obiecte din vârsta fierului arme, unelte, vase, urne de­ o eleganță deosebită, fapt care a determinat pe savanți să se nu­­mi­ască „urne ‘ tip Sighișoara“ și ce­­ramică p’ictată ceraclică, cum nu s’a mai găsit nicăierî în Dacia/ In apro­pierea orașului se găsesc urmele a două cetăți dacice și ale unui castru roman. Din plămădeala Dacilor cu Roma­nii s’a format un neam nou, care a rămas până azi ,înfipt și nesmuls“ pe marginile Târnavei. In secolul al XII regele Ungariei a așezat pe ace­ste locuri un­ po­por ger­man înzestrându-l cu toate privile­giile Sașii au adus cu ei un nou sistem de clădire și au ridicat cetatea, pen­tru vremuri de primejdiie, eiî 16 tur­nulețe svelte, dintre cari 7 sunt nă­­ruite Au trecu­t pe sub aceste zi­duri. Tătarii, Turcii, oștile lui Șt. Batthori și ale lui Sigismundi apoi tra­pela lui Gh. Basta și M. Lacului,­ iar în timpul frământărilor dintre­ impe­riali și principii ardeleni, oștile lui Radu Șerban, conduse de Gh. Raț, au stăpânit Sighișoara în vara anulu­i 1605, chemate de Sași, pentru apă­rare. E bine că se știe dar, că oștile lui Radu Șerban, au trecut în Ardeal, pe urme­le pro­aspete ale lui Mihai, și au pus atunci vremelnic stăpânire pe aceste plaiuri cari au ajuns acum statornicește libere. A trecut pe sub acesta ziduri. Gh Rákóczi, care aci a fost ales principe al Ardealului, apoi Apafi și alții, d­ar, la 1848, oștile lui Kossuth au fost înfrânte de Ruși, lă­sând pe câmpul de luptă, în­ apropie­rea orașului cadavrul celui mai mare poet maghiar, Petőfi a vrednic de a­­mintit că mormântul lui e îngrijit pe socoteala statului român, iar statuia din fața prefecturii a fost dusă de Maghiari, în 1918, la Budapesta și­sóidul ei un grup de Români insufle­țdin­i intenți yneiază să ave*® statui­a lu­­ M Eminescu. Va surprinde, pe cei mai mu­lț­i, a­­devăruil istoric, că aci l­a Sighișoara a fost pe la mijlocul secolului *XV, mo­­n­etăria Țării Românești, și Vlad Dra

Next