Ţara Noastră, septembrie 1933 (Anul 11, nr. 396-419)

1933-09-01 / nr. 396

România și străinătatea Grija noastră a fost întotdea­una de a câștiga simpatia străi­nătății. Ca­­ națiune renăscută la viață în ultima vreme, am avut nevoe de sprijinul state­lor din Apus sub a căror de­pendență politică și de cultură am stat multă vreme. Preocu­parea de a fixa din timp în timp caracterul și tăria relațiilor noastre cu străinătatea, este deci perfect legitimă și chiar necesară. Care este situația României față de străinătate? Cum este ea privită peste hotare ? Fără a ne feri de a privi în față realitatea, trebue să avem curajul unei constatări puțin mulțumitoare. Noi nu avem în străinătate o atmosferă favora­bilă din toate punctele de ve­dere. Să luăm cazul cel mai re­cent. Suspendarea transferului datoriei publice a avut o reper­cusiune dintre cele mai rele a­­supra bunului nostru renume. Creditorii manifestă o mare e­­nervare ajungând până la re­fuzul de a­ mai trata cu noi chestiunea datoriei publice. Noi suntem fără îndoială justificați în măsura pe care am luat-o. In domeniul politicii interna­ționale, situația țării noastre nu este dintre cele mai bune. Cei cari pun problema revizui­rii tratatelor amestecă numele țării noastre cu un curaj re­voltător făcându-i planuri­­le împărțite cu totul absurde. Re­vizionismul în străinătate are aspecte mai grave decât acelea e cari le vedem noi de aici, are îndoială că nu este vorba de o atitudine oficială a guver­nelor marilor state față de noi, ci de opinii neautorizate. Dar faptul că problema se înfăți­șează în termenii cunoscuți­­este destul de grav. Guvernul nostru face o prea redusă ope­ră de propaganda în această chestiune. Tot sprijinul nostru peste hotare se reduce la auto­ritatea indiscutabilă a d-lui N.­­ Titulescu, care cu prestigiul său personal ne apără interese­le în mod strălucit. Intr’o vre­me de frământări europene dintre cele mai neobișnuite, e­­xistența unui guvern ca al no­stru însemnează o lamentabilă garanție dar un om ca d. N. Ti­tulescu este o compensație mă­gulitoare. Convențiile comerciale în­cheiate recent cu grupul ger­man și cu Polonia, sunt acte cari aduc oarecare profit eco­nomiei noastre deși sunt acor­duri parțiale și destul de tar­dive. Ceea ce ne face să vedem situa­ția României într’o lumină atât de strălucită peste hotare, este și faptul că noi nu sesizăm su­ficient nouile transformări din Europa. O nouă epocă este în perspectivă în lume, o revolu­ție morală dintre cele mai pro­funde. Conducerea noastră de stat a luat o atitudine ostilă acestor transformări. Față de Italia și Germania, ziarele gu­vernului nostru au un limbaj de permanentă provocare. Poa­te fi vorba în acest caz de un sprijin sau de o mână întinsă intereselor noastre din partea acestor țări? Ce atitudine pot lua aceste state atunci când noi le atacăm mereu ? Guvernul actual nu este în spiritul vremii și al nevoilor ei. Altă tempera­tură s’a format azi în jurul no­stru. Atmosfera este alta. De acord cu ea ne va poate pune o serie de oameni cari n’o pot înțelege și aprecia. România are nevoe de un gu­vern al demnității și competen­ții pentru a putea să-și câștige în străinătate un prestigiu cu care acum nu se poate mândri. Numai o eră de muncă pozitivă ne poate impune lumii cu vred­nicie. Oamenii de azi au slăbit ritmul evoluției noastre și ne-au redus simțitor capitolul aspirațiilor firești. „Swenska-Vägaktiebolaget“ Trenul, care te duce spre Si­naia, spre Predeal, spre Brașov, suie în paralelă cu serpentina unui drum, părând, dela ferea­stra vagonului, întins ca de caș­caval. Din loc in loc, foarte rar, jalo­nate cu destulă prudență, întind câte două brațe în buzunarele azurului niște firme cu inscripția societății, care execută lucrările drumurilor noastre naționale : „Svenska-Vägaktiebolaget“. La început, privind o parte din calea aceea de pesmete, ne-au sunat destul de simpatic muzical ace­ste două cuvinte suedeze, cari ni se pare că înseamnă : „Societa­tea suedeză de drumuri, pe ac­țiuni“. Ne-am gândit la regele Ca­­rol XII de Suedia, care — învins de Petru cel Mare — ne desfun­dase în goana calului drumurile de la răsăritul țării, acum vre­o 200 de ani. Ne-am zis apoi că, în fine, stră­nepoții săi au ocazia să-și achite —— «Tta A MA­A a# 7m4- a -f- A­A*. /­ A­AA A | A /z /A /W'l /­, -t JJULliv, U/ JJLLUsL i LULL l U/C­ / " odinioară și să efectueze cumse­cade repararea unor șosele, pe cari au scânteiat cândva și pot­coavele soldaților suedezi pribegi. Cinci minute mai târziu insă, aruncându-ne din nou ochii pe fâșiile lucrate de societatea „Swenska“, constatarea că lucră­rile­ acesteia sunt, din nenorocire, de cașcaval nu numai la figurat, ne-a reamintit de vechea porcă­rie, reluată și patronată oficial de actualul guvern, de jaful, care se continuă și acum, subteran, de această „Swenska-V­ogaktiebolä­­lfei“. Specimenele de suedezi dela societatea pomenită nu s’au cu­mințit și își continuă înalta școa­­lă de pick-pockeți. Zadarnic a fost tot tirul des­­lânțuit de presă împotriva dezas­­tr­osului (pentru noi, firește!) contract încheiat cu „Swenska- Masson“, inutile s’au dovedit pro­­testele societăților românești de drumuri. Guvernul s’a împotrivit evidențelor și nu a rupt o legă­tură cu niște elevi ai lui Ivar Kreuger, cari își fac mai departe de cap. Consecințele se văd. Două sute de metri de șosea sunt în a­­parență, ca în palmă, ca să le ur­meze alte două sute, carnate și mâncate de șoareci. Seara, suede­zii noștri aștern un strat de pie­triș și asfalt. Da­că a doua zi șo­seaua este din nou deteriorată, „Swenska“ ridică din umeri; nu ea este de vină! înseamnă că a plouat sau a bătut vântul... D. Mirto, dacă nu ne înșelăm, promi­sese solemn la deslănțuirea scan­dalului că — lăsând și pe mai de­parte lucrările în seama acestei bande, — va­­ avea pri­r ca ca sa se țină de obligații. Nu știm ce i-a provocat excelenței sale o am­ne­­zie, care lasă iar frâu liber corci­turilor de catâri și vulpi suedeze ! Cunoaște d-sa, de pildă, lista personalului de la secția Brașov a societății „Swenska“? Dacă nu, i-o oferim zici. Nouăzeci la sută din funcțio­nari sunt străini. Și atunci, ne­­controlați de nimeni, cum să nu-și bată joc de noi acești nor­dici deștepți ? Ia.tă lista : Director : Gendt Iosif, ing. Alls­­trim Enhardt, ing. Ekanăer Gu­­nor, dir. Illner Erik, Erikson John, Andrus Tonny, Granz Ar­­vid, Hogendahl Sonia, Gillen­­stein Dogmar, Nistrom Leudrt, Callisendorf Páréival, Zioiebel Sámuel, Haber Sima, ing. Weiss Alexander, Szuttkovsky Anna, Schőnbach Bemard, Prihoda Franz, Krauss Rosi, Gross Alfred, Moser Karl, Brendorfer Elvine, Türk Francisca, Hiemesch Adolf, Barat Beni, Orosz Lajos, Her­mann Martin, Herbert Oszkár, Winkler Oszkár, Dubrowan Franz, Gillensten Kurt, Lukacs Emeric. Toți străini! Români ? Următori patru, pe nume : Niculescu Alexandru, Du­­mitrescu Teodor, Ionescu Dumi­tru și Irimie Constantin. Concluziile trageți-le d-voastră, un gând și pe seama național, țărăniștilor ... Eugen Jefeeleanu Pagini JL Lei In ziarul „Universul“ s’a pu­blicat zilele trecute un facsimil din depozițiile pe care Seletzski le-a făcut parchetului militar. Din ele reeșea clar că fostul reprezentant al uzinelor Skoda, a avut câteva întrevederi cu d. Iuliu Maniu, pe atunci pre­ședinte de Consiliu, pentru a dis­cuta comanda de armament ce se punea la cale de guvern. Foarte normal și nimic grav în toată această relatare, Pre­ședintele de Consiliu se interesa de toate problemele ce intere­sau guvernarea sa, și cu atât mai mult cu cât de data aceasta era pusă în discuție problema înarmării naționale. A primit pe Seletzski și s’a informat de condițiile obligatorii ale acestui contract, interes ce revenea u­­nui om cu toată răspunderea unei înalte demnități în stat. Ceea ce rămâne însă conster­­nant în toată această postu­mă divulgare (pentru că la pro­ces nu s’a vorbit de așa ceva) este prezența d-lui Boilă, nepo­tul d-lui Iuliu Maniu. Colocviu a fost asistat tot tim­pul de acest ilustru personal al galeriilor politice după cum re­­ese din facsimilul publicat. De abia acum se crapă ușa miste­relor. Ce căuta acest domn în discuția unei comenzi de arma­ment? Era atașat pe lângă d. Iu­liu Maniu ca specialist? Ori pe lângă Seletzski ca practician politic? Ce rost avea apariția sa în această afacere? De unde-l tibuise d. Boilă pe Seletzski și de unde luase cele­brul prepelicar firul acestei co­menzi, care a provocat atâta scandal? Iată o întrebare numai cu o ușoară și străvezie pojghiță de mister. Prin urmare toată tăcerea pe care a abordat-o familia Ma­niu, de când a declanșat aface­rea Seletzski, avea un tâlc? Ac­tualul condamnat, era deci bine cunoscut în cercurile din apro­pierea fostului președinte de consiliu. Se putea introduce și vorbi prin intermediul nepoților, cu o ușurință surprinzătoare. Atunci se explică de ce unul din­tre martori, a căutat prin de­poziția sa la Consiliul de Răz­boi să preîntâmpine această de­clarație a inculpatului, afirmând că s-a pus la cale o cabală po­litică, împotriva d-lui Iuliu Ma­niu. Trebuiau luate toate măsu­rile de siguranță față de viabila depoziție a lui Seletzski. Procesul acestei comenzi ve­roase însă pare a intra într-un special interogator public. Se face o intensă investiga­ție, fără ajutorul justiției, cău­­tându-se a se înseria piesele dis­parate într’o ordine justițiabilă. Vă aduceți aminte de scanda­lul provocat acum doi ani, pen­tru sumele depuse de d. Romulus Boilă la băncile din Ardeal ? Cele 100 milioane, acumulate într’un singur an, de care s’a sesizat justiția și au provocat atâta scandal public, fără a li se cunoaște sursa, au fost expli­­­cate jp subtilul nepot ?.I d­-lui Iuliu Maniu, prin diverse vira­mente și operațiuni bancare. După aceia a urmat revelația celor 70 de milioane vărsate de banca Swoboda la ordinul d-lui Romulus Boilă. Amănuntele care au urmat au fost de aseme­­nea suficient de edificatoare. S’a aflat că banca era o instituție cu un capital de minimă importan­ță, că avea strânse legături cu Fraga, că banca servea numai de intermediar între un depu­nător misterios și nepotul d-lui Iuliu Maniu. Referitor la această nouă pie­să virtualii inculpați au încercat să explice cu mina de aur de la Arieș. Că mina a fost vândută și că suma revenea drept cost al acestei mine, fără strop de aur. Nedumerirea publică s’a mărit pe măsură ce la Arieș, nu s’a făcut nici­ o schimbare. Nici proprietarii cei noui, nu s’au ză­rit, nici investiții nu s’au făcut. Așa că misteriosul cumpără­tor aruncase 60 de milioane în vânt. Mina a rămas în acelaș stadiu de părăsire ca până aci. Iată un nou pas în deslegarea șaradei: După aceia a urmat procesul Seletzski cu tot cortegiul de in­vestigații, relatări și depoziții. O imensă fresă a imoralității și a co­rupției. Inculpatul luat prin surpri­ză, a povestit toată odiseea a­­cestei­ comenzi de armament. A arătat rolul de asistent (cu­rios) al d-lui Romulus Boilă la discuțiile pe care le-a avut re­prezentantul uzinelor Skoda cu d. Iuliu Maniu, președintele de consiliu. Coroborați toate aceste piese: cele o sută de milioane, banca de la Praga, cunoștința și con­versațiile cu Seletzski și nu va fi greu de dezlegat enigma. Adău­­gați la toate acestea faptul că d. Romulus Boilă face parte din familia d-lui Iuliu Maniu, pe atunci președinte de consiliu. Dar nu o familie obișnuită, cu proprietăți distincte. Ci, cu un trai în comun pe tot ceea ce a lăsat drept moștenire (printre care și mina de la Arieș), unchiul Coroianu nepoților săi. Atunci vedeți de ce d. Iuliu Maniu este direct responsabil de operațiile d-lui Romulus Boilă. De ce grava învinuire a comi­sioanelor luate în afacerea Sko­da, se răsfrânge și asupra fos­tului președinte de consiliu. Pentru că degeaba se vor bate cu pumnii în piept, izolații repre­zentanți ai poporului, bănuiala se lasa greu, ca o piatră de moa­ră, peste reputația unui om po­litic. Dim Bogdan Romiman=Rom­si.Man Noua politică a aurului în Statele­ Unite — Desființarea restricțiilor privitoare la export. — Măsuri pentru împiedicarea tezaurizării aurului — Washington, 30 (Rador). — Președintele Roosele­lt, a luat hotărîrea de a desființa restric­țiile privitoare la exportul au­rului. In schimb, vor fi luate măsuri spre a împiedica teza­urizarea aurului în Statele­ U­nite. Desființarea­ restricțiilor va intra în vigoare imediat ce pre­țul de vânzare al aurului va fi fost fixat de secretarul tezau­rului. Vânzările nu se vor pu­tea efectua decât prin interme­diul trezoreriei. Se lucrează la elaborarea u­­nor regulamente detailate care interzic particularilor să de­țină aur. Secretarul tezaurului va putea să permită întrebuin­țarea aurului în tranzacțiile cu străinătatea și va fi împuterni­cit să obțină eliberarea tutu­­ror stocurilor de aur deținute de particulari și bănci. Pentru cumpărarea de aur de la parti­culari sau instituțiuni, va fi ne­cesară o licență. De la această regulă, nu va fi exceptată de­cât Banca Federală de Rezer­vă. După 30 zile de la acest de­cret, nici o persoană nu va mai avea dreptul să dețină aur nici sub formă de monede sau bare, nici sub formă de certificate plătibile în aur. Pentru călcarea acestor dis­­pozițiuni, contravenienții vor putea fi condamnați la amenzi până la 10.000 dolari și 10 ani închisoare. * New­ York, 30 (Rador).­­ Presa americană consideră că ridicarea parțială a interdicți­ei exportului de aur, nu va a­­vea nici o influență asupra pie­ței devizelor. „Journal of Commerce“ scrie că secretarul tezaurului, care­­ va putea dispune de aurul în circulație, va cere conversiunea acestuia în dolari hârtie. Fiind vorba de producțiunea recentă, iar aceasta nefiind considera­bilă, cererea de dolari nu va putea influența cursul aces­tuia. „Netw­ York Tribune“, declară că politica monetară a State­­lor­ Unite, nu va suferi nici o schimbare de pe urma nouei politici a aurului. STATELE­ UNITE SE APRO­PIE DE INFLAȚIE Paris, 30 (Rador). — Ziarul „Paris Midi“, publică o tele­gramă a corespondentului său din Washington, care afirmă că noua reglementare a auru­lui, este interpretată în cercu­rile financiare, ca o indicație că Statele­ Unite se apropie cu pași repezi de inflație. .Corespondentul declară ca negustorii și industriașii, cari nu sunt în măsură să desfacă produsele lor, se vor vedea în curând în fața unor mari difi­cultăți financiare, astfel că­ nu vor mai putea face față chel­­tueților. ..Paris Midi“ încheie, afir­mând că nu se poate preciza când se va produce inflația, dar că situația actuală se va modifica în mod radical, îna­inte de sfârșitul anului ----------------OOO X 000--------------­ Cu prilejul morții aviatorului Poaso Varșovia, 30. (Rador).­­ Aero­clubul Poloniei a adresat o tele­gramă de condoleanță aeroclubu­lui Germaniei, cu ocazia morții aviatorului german Posse, care a încercat să bată recordul aviato­­rului polon căpitanul Zwirko, mort în aceleași condițiuni tra­gice. ANUL­UI No. 396, Vineri 1 Septembrie Fondator: OCTAVIAN GOGA Redacția și Administrația : București, Strada Câmpineanu No. 4 TELEFON Nr. 359-73 Abonamentul: 500 lei pe an. Pentru preoți și învăță­­tori 400 lei. Pentru instituțiuni și autorități 1000 lei v7 -"■fijina ‘ După ultimele vizite făcute de ministrul de finanțe și celelalte notabilități național-țărăniste, la Cluj la d. prim-ministru, s-a a­­nunțat că în sfârșit se­ va proceda la aplicarea programului econo­mic. Prin această anunțare se poate bănui că­­ guvernul are în sfârșit, un plan economic pe care doreș­te să-l aplice. Care este acest plan economic și dacă el va pu­tea fi aplicat, asta se va putea vedea în viitor, dacă va mai ră­mâne vreme pentru așa ceva. Pentru moment, constatăm că guvernul partidului trâmbiționist, a venit la putere și a guvernat un an și jumătate fără nici un program econmic. Noi am arătat acest lucru necontenit de­oarece pretinsul plan econmic de la în­ceput nu era făcut cunoscut și nu putea fi întrezărit în politica de haos condusă de cele trei guverne național țărăniste, din timpul ce­lor un an și jumătate de guver­nare. După declarațiile oficiale, con­chidem deci că guvernul a venit să guverneze țara fără nici un plan economic sau după ideologia foștilor teh­nicianii,văzând și fă­când“, iar dacă ,s’ar pretinde că guvernul­ a avut vre-un program economic secret, —­ de­oarece nu a­­ fost văzut, sau cetit de ni­meni, — el a dat acelaș faliment ca și cel al guvernului pe care l-a înlocuit.... . . In orice caz vedem azi guver­nul anunțând­ un­ nou program economic, — care nu este nici a­­cum, făcut cunoscut, — dar care se anunță că va fi pus în apli­care pentru noui experiențe, con­damnate dela început, de bunul simț. Deci ni se anunță noui expe­riențe, nouă încercări pentru a pune în aplicare alte aberații a celor ce de atâtea ori au dat fali­ment. Noi știam, că un negutsor care a dat faliment, nu mai poate re­începe vre­-un negoț înainte de a fi reabilitat și, totuși vedem că aceste principii, — de altfel să­nătoase, — nu se aplică în ceea­ce privește guvernarea actuală, care de fapt și în sine, nu a fost de­cât tot un negoț. Natural ar fi fost, ca guvernul falimentar să nu poată reîncepe o guvernare înainte de a se fi reabilitat. La noi, cum aproape toate lu­crurile se aplică pe dos, vedem aplicându-se și această aberație în dauna și spre nenorocirea țării, condamnată a plăti din nou alte experiențe tot atât de dezas­truoase, ca cel de până acum. Ne­norocirea este cu atât mai mare, cu cât situația concetățenilor este mizerabilă, sărăcia în floare, contribuabilul ștors până la ul­tima centinuă și bugetul cu un deficit fantastic. Prin urmare se aplică pur și simplu deviza : „să ștergem totul cu buretele și s’o luăm d’neapo“ ! Iată unde ne-a adus indolența opiniei publice, care nu reacțio­nează și c­are lasă cu nepăsare politica, pe seama elementelor de căpătuială și pricopseală. Aplicarea programului econo­mic­­ iată cuvinte pline de far­mec și speranță în gura unui guvern nou, ce s’ar bucura de în­crederea poporului și a Majestății Sale. iată o acțiune menită să schimbe fața actuală a lucruri­lor, spre bucuria mulțimelor în su­ferință; iată cuvinte cari totuși sunt o dezamăgire în gura ac­tualului guvern, care a mințit de 3/1/3/1­63/ an , care a înșelat­ inim­a credință, și-a bătut joc de spe­ranțele noroadelor și a dus o po­litică din cele mai nenorocite și mai falimentare. Program economic ! care ? un­de ? Să-l vedem și noi, să-l au­zim, să-l cetim, că să vedem cari sunt nouile promisiuni, nouile experiențe și probabil nouile de­cepții ! Este și acest nou program secret, ca și celelalte ? Ce iro­nie, ce minciună ! Somăm deci guvernul să-și pu­blice programul econmic com­plect și clar . Acest guvern care n’a realizat și n’a putut realiza nimic, nici in prima guvernare și nici in a­­ceastă guvernare; acest partid care a amețit masseie cu demago­gia lor și a putut irosi toate bu­getele ca și toate împrumutu­rile cari trec de suma de 35 mi­liarde, cerșite pe la porțile străi­nătății, pentru a-și procopsi par­tizanii; — nu ne mai poate da nici o speranță, nici o încredere, nici cea mai mică nădejde, din contra­ ne asigură noui eșecuri, noui, risipe, noui mizerii. Așteptăm deci, nu programe necunoscute de la falimentari, ci programe reale, viabile și cunos­cute, aplicate de oameni noui, cu idei noui, corespunzătoare timpu­lui și nevoilor, și mai ales apli­cate cu suflet, cu dragoste de țară și cu cinste. - C. E. Gabrielescu L­a 0 , 1 m­ ...și puncte Afișul Skoda Ziarele au început să însereze cu majuscule o sumară informație a uzinelor Skoda. Instituția caută să dovedească că n’are nici în plin nici în mânecă cu operațiile prestidigi­tatorului Seletzski. Ea este în afară de galeriile secrete pe care le frec­venta reprezentantul ei la Bucu­rești. Dar ne permite ilustra instituție să întrebăm, de ce n’a dat cifrul ? De ce a întins o pulpană ocrotitoa­re peste toți acei care au luat spor­turi pentru a înlesni comanda ? Că direcția uzinelor, s’a gândit la sacrificarea lui Seletzski asta nu ne miră, de­oarece intră în legile de e­­xistența ale marilor acțiuni. Dar pentru reputația sa, de instituție europeană este prob ca să facă cau­ză comună cu sperțurii. Prețul grâului Intre comisariatul de valorificare al cerealelor și între docurile Brăi­lei și Galaților, a pornit o vajnică polemică de comunicare. . Pe când guvernul anunță menți­nerea și chiar ridicarea prețului grâului, docurile comunică scăderea lor continuă. Pe cine să credem ? Pe domnii car­e stau la București, în birouri și dic­tează comunicate, sau pe vânzăto­rii din piața Brăilei, care stau și aș­teaptă cumpărători ? Este o problemă foarte greu de lămurit. L’état c’est moi Eui a fost semantă la președenția Consiliului convenția comercială cu Polonia. Din partea Statului regem­ a semnat ministrul plenipotențiar, iar din partea noastră... d. Tillea. Toată politica Statului se tra­tează de la o­ vreme încoace de d. Tillea. Președintele Consiliului este deja o vreme încoace d. Tillea. O­­mul cel mai puternic din guvern, d. Tillea. Ministru la Industrie, tot d. Tillea. Ministrul care nu primeș­te pe nimeni tot d. Tillea (cu doi 11). Se spune, că Românul are simțul ridicolului. Nu se vede deloc. ---------Xnx-Percheziții la „Cămășile albastre“ Dublin, 30. (Rador). — Carti­rul general al „Cămășilor albas­tre“ a fost percheziționat azi du­pă amiază de poliție. S’a confiscat un mare numă de documente, dar nu s’a făcu nici o arestare. Spionajul în pace și război Tipuri de spioni Go&rad von Hfttaeodori! spion.—Spionul cu glsete gal­­beae.—Oberkeinernl dela Hotel France. In amintirile fostului șef al bi­roului de informațiuni și contra­­informațiuni de pe lângă Coman­damentul armatei austro-ungare, găsim interesante amănunte a­­supra unora dintre spionii cari au stat în serviciul acestui birou, dintre care cel mai celebru a fost însuși mareșalul Conrad von Hötzendorf, pe vremea când era căpitan de Stat-Major. Traves­­tindu-se în haine țărănești, că­pitanul Conrad a petrecut mai multă vreme în Rusia, pentru a studia fortificațiile de la graniță, iar mai târziu, travestit în alt mod a cutreerat Serbia de la Nord la Sud și de la Răsărit la Apus. Dar șeful Statului Major de mai târziu nu era un spion de mese­rie, întreprinzând aceste călăto­rii secrete mai mult în scopuri de studi și, dacă se travestea, este că sub masca unui țăran sau negustor putea să afle mai multe lucruri decât ar fi putu afla, că­lătorind sub veritabila sa înfăți­șare. Unul din cei mai iscusiți spioni, din serviciul Austro-Ungariei a fost „omul cu ghete galbene“, nu­mit astfel pentru că veșnic pur­ta ghete de această culoare, im­prudență care avea să-l coste viața. Această manie a spionului era cu atât mai stranie cu cât altfel știa să se facă neobservat, prin restul îmbrăcămintei sale și prin întreaga sa manieră de­ a se purta și a circula în orice împreju­rare. Partea tare a acestui spion erau fortificațiile, pe care le cunoștea mai bine decât un specialist în materie, fiind în stare să-și dea seama despre părțile tari sau slabe a unei cetăți, dintr’o singură privire, ca și când ar fi avut în fața ochilor cele mai exacte pla­nuri. Din proprie inițiativă luase par­te la războiul ruso-japonez, apro­­piindu-și hârtiile de legitimație ale unui ofițer de cazaci căzut pe câmpul de luptă. Cu acestea în port-vizirul său și-a început cariera de spion, devenind omul de încredere al comandantului cetății Varșovia, în care calitate a reușit să pună mâna pe pla­nul tuturor forturilor acestei ce­tăți, de­ o exactitate remarcabilă, punându-le la înapoierea sa la Viena la dispoziția comanda­mentului austriac. Un an mai târziu, spionul era curier țarist între Petersburg și Odessa, ca invalid de război, de­corat cu mai multe ordine. In a­­ceastă calitate, in desele sale că­lătorii, a reușit să studieze insta­lațiile din porturile Kronstadt și Odessa, redactînd in acelaș timp un studiu admirabil despre căi­le ferate ruse în zona de proba­bile operații, studiu care a ser­vit până la izbucnirea războiului drept bază pentru toate planurile de război, redactate de birourile de operații și comunicații ale Marelui Stat Major. La Odessa însă, „curierul“ a avut ghinionul să se amorezeze de­ o caucaziană, căreia i-a poves­tit în momente slabe lucruri cari au deșteptat bănuelile fetei, de­­nunțându-l. Deși a reușit să fugă de la Odes­sa, înapoindu-se la Viena, totuși această întâmplare i-a fost fatală, pentru că ghetele galbene pe care le purta la Odessa ca și mai târ­ziu, au înlesnit recunoașterea sa peste câtva timp, când a plecat din nou în Rusia, cu altă misiu­ne. Abia punând piciorul pe pă­mântul rusesc a fost arestat, și spânzurat câteva săptămâni mai târziu în închisoarea din Kiev. Un spion de altă speță era ober­­cheinerul de la Hotel de France din Petersburg, car­e, cunoscând mai multe limbi și posedând o ureche admirabilă, furniza birou­lui de spionaj de la Viena infor­mațiuni interesante de natură intimă, pentru că și acestea a­­veau valoare, nu numai forturile, liniile ferate și planurile de mo­bilizare. Din aceste informații privi­toare la viața intimă a diferiți­lor miniștri, diplomați și coman­danți de armate, se puteau trage concluzii asupra calităților lor spirituale. De pildă când marele duce Nicolae a atacat cu biciul o cunoscută cântăreață într-un lo­cal public din Varșovia, biroul de la Viena a aflat-o 24 ore mai târziu, de asemenea ce vorbise ambasadorul englez Buchanan despre ministrul de externe Saso­­now, despre care spunea că boala de care suferă nu era o urmare a munci sale istovitoare, după cum se pretindea, ci se datora consumului prea mare de șam­panie franțuzească. De­sigur aceste informațiuni nu aveau prea mare importanță. Oberc­einerul comunica însă din timp în timp și lucruri impor­tante, astfel izbucnirea războiului balcanic a putut-o comunica la Viena cu zece zile înaintea ori­căror altor surse de informații. Știrea transmisă de biroul de spionaj ministerului de externe vienez nu a fost crezută de aces­ta. In urmă ea s’a adeverit. Sur­sa din care provenea era lacheul contelui Kotrowtzew, un prieten al oberchelnerului, dovedindu-se astfel că lacheii știu mai mult decât diplomații și miniștrii de externe. Dar, spionul avea ambiția să realizeze și isprăvi mai importan­te, propunându-și să arunce în aer o porțiune a liniei ferate Pe­tersburg - Varșovia. Comunicând această intenție la Viena, a fost sfătuit să renunțe, de­oarece, chiar dacă reușea, stricăciunile puteau fi repede reparate. In orice caz riscurile erau prea mari și șansele de­ a scăpa viu dintr’o a­­semenea aventură cu totul mini­male. Spionul nu s’a lăsat convins însă, încercând să-și ajungă scopul a fost prins asupra faptu­lui, arestat și împușcat, pe când încerca să fugă de sub pază.

Next