Ţara Noastră, septembrie 1933 (Anul 11, nr. 396-419)
1933-09-01 / nr. 396
România și străinătatea Grija noastră a fost întotdeauna de a câștiga simpatia străinătății. Ca națiune renăscută la viață în ultima vreme, am avut nevoe de sprijinul statelor din Apus sub a căror dependență politică și de cultură am stat multă vreme. Preocuparea de a fixa din timp în timp caracterul și tăria relațiilor noastre cu străinătatea, este deci perfect legitimă și chiar necesară. Care este situația României față de străinătate? Cum este ea privită peste hotare ? Fără a ne feri de a privi în față realitatea, trebue să avem curajul unei constatări puțin mulțumitoare. Noi nu avem în străinătate o atmosferă favorabilă din toate punctele de vedere. Să luăm cazul cel mai recent. Suspendarea transferului datoriei publice a avut o repercusiune dintre cele mai rele asupra bunului nostru renume. Creditorii manifestă o mare enervare ajungând până la refuzul de a mai trata cu noi chestiunea datoriei publice. Noi suntem fără îndoială justificați în măsura pe care am luat-o. In domeniul politicii internaționale, situația țării noastre nu este dintre cele mai bune. Cei cari pun problema revizuirii tratatelor amestecă numele țării noastre cu un curaj revoltător făcându-i planurile împărțite cu totul absurde. Revizionismul în străinătate are aspecte mai grave decât acelea e cari le vedem noi de aici, are îndoială că nu este vorba de o atitudine oficială a guvernelor marilor state față de noi, ci de opinii neautorizate. Dar faptul că problema se înfățișează în termenii cunoscuțieste destul de grav. Guvernul nostru face o prea redusă operă de propaganda în această chestiune. Tot sprijinul nostru peste hotare se reduce la autoritatea indiscutabilă a d-lui N. Titulescu, care cu prestigiul său personal ne apără interesele în mod strălucit. Intr’o vreme de frământări europene dintre cele mai neobișnuite, existența unui guvern ca al nostru însemnează o lamentabilă garanție dar un om ca d. N. Titulescu este o compensație măgulitoare. Convențiile comerciale încheiate recent cu grupul german și cu Polonia, sunt acte cari aduc oarecare profit economiei noastre deși sunt acorduri parțiale și destul de tardive. Ceea ce ne face să vedem situația României într’o lumină atât de strălucită peste hotare, este și faptul că noi nu sesizăm suficient nouile transformări din Europa. O nouă epocă este în perspectivă în lume, o revoluție morală dintre cele mai profunde. Conducerea noastră de stat a luat o atitudine ostilă acestor transformări. Față de Italia și Germania, ziarele guvernului nostru au un limbaj de permanentă provocare. Poate fi vorba în acest caz de un sprijin sau de o mână întinsă intereselor noastre din partea acestor țări? Ce atitudine pot lua aceste state atunci când noi le atacăm mereu ? Guvernul actual nu este în spiritul vremii și al nevoilor ei. Altă temperatură s’a format azi în jurul nostru. Atmosfera este alta. De acord cu ea ne va poate pune o serie de oameni cari n’o pot înțelege și aprecia. România are nevoe de un guvern al demnității și competenții pentru a putea să-și câștige în străinătate un prestigiu cu care acum nu se poate mândri. Numai o eră de muncă pozitivă ne poate impune lumii cu vrednicie. Oamenii de azi au slăbit ritmul evoluției noastre și ne-au redus simțitor capitolul aspirațiilor firești. „Swenska-Vägaktiebolaget“ Trenul, care te duce spre Sinaia, spre Predeal, spre Brașov, suie în paralelă cu serpentina unui drum, părând, dela fereastra vagonului, întins ca de cașcaval. Din loc in loc, foarte rar, jalonate cu destulă prudență, întind câte două brațe în buzunarele azurului niște firme cu inscripția societății, care execută lucrările drumurilor noastre naționale : „Svenska-Vägaktiebolaget“. La început, privind o parte din calea aceea de pesmete, ne-au sunat destul de simpatic muzical aceste două cuvinte suedeze, cari ni se pare că înseamnă : „Societatea suedeză de drumuri, pe acțiuni“. Ne-am gândit la regele Carol XII de Suedia, care — învins de Petru cel Mare — ne desfundase în goana calului drumurile de la răsăritul țării, acum vreo 200 de ani. Ne-am zis apoi că, în fine, strănepoții săi au ocazia să-și achite —— «Tta A MAA a# 7m4- a -f- AA*. / AAA A | A /z /A /W'l /, -t JJULliv, U/ JJLLUsL i LULL l U/C / " odinioară și să efectueze cumsecade repararea unor șosele, pe cari au scânteiat cândva și potcoavele soldaților suedezi pribegi. Cinci minute mai târziu insă, aruncându-ne din nou ochii pe fâșiile lucrate de societatea „Swenska“, constatarea că lucrările acesteia sunt, din nenorocire, de cașcaval nu numai la figurat, ne-a reamintit de vechea porcărie, reluată și patronată oficial de actualul guvern, de jaful, care se continuă și acum, subteran, de această „Swenska-Vogaktiebolälfei“. Specimenele de suedezi dela societatea pomenită nu s’au cumințit și își continuă înalta școală de pick-pockeți. Zadarnic a fost tot tirul deslânțuit de presă împotriva dezastrosului (pentru noi, firește!) contract încheiat cu „Swenska- Masson“, inutile s’au dovedit protestele societăților românești de drumuri. Guvernul s’a împotrivit evidențelor și nu a rupt o legătură cu niște elevi ai lui Ivar Kreuger, cari își fac mai departe de cap. Consecințele se văd. Două sute de metri de șosea sunt în aparență, ca în palmă, ca să le urmeze alte două sute, carnate și mâncate de șoareci. Seara, suedezii noștri aștern un strat de pietriș și asfalt. Dacă a doua zi șoseaua este din nou deteriorată, „Swenska“ ridică din umeri; nu ea este de vină! înseamnă că a plouat sau a bătut vântul... D. Mirto, dacă nu ne înșelăm, promisese solemn la deslănțuirea scandalului că — lăsând și pe mai departe lucrările în seama acestei bande, — va avea prir ca ca sa se țină de obligații. Nu știm ce i-a provocat excelenței sale o amnezie, care lasă iar frâu liber corciturilor de catâri și vulpi suedeze ! Cunoaște d-sa, de pildă, lista personalului de la secția Brașov a societății „Swenska“? Dacă nu, i-o oferim zici. Nouăzeci la sută din funcționari sunt străini. Și atunci, necontrolați de nimeni, cum să nu-și bată joc de noi acești nordici deștepți ? Ia.tă lista : Director : Gendt Iosif, ing. Allstrim Enhardt, ing. Ekanăer Gunor, dir. Illner Erik, Erikson John, Andrus Tonny, Granz Arvid, Hogendahl Sonia, Gillenstein Dogmar, Nistrom Leudrt, Callisendorf Páréival, Zioiebel Sámuel, Haber Sima, ing. Weiss Alexander, Szuttkovsky Anna, Schőnbach Bemard, Prihoda Franz, Krauss Rosi, Gross Alfred, Moser Karl, Brendorfer Elvine, Türk Francisca, Hiemesch Adolf, Barat Beni, Orosz Lajos, Hermann Martin, Herbert Oszkár, Winkler Oszkár, Dubrowan Franz, Gillensten Kurt, Lukacs Emeric. Toți străini! Români ? Următori patru, pe nume : Niculescu Alexandru, Dumitrescu Teodor, Ionescu Dumitru și Irimie Constantin. Concluziile trageți-le d-voastră, un gând și pe seama național, țărăniștilor ... Eugen Jefeeleanu Pagini JL Lei In ziarul „Universul“ s’a publicat zilele trecute un facsimil din depozițiile pe care Seletzski le-a făcut parchetului militar. Din ele reeșea clar că fostul reprezentant al uzinelor Skoda, a avut câteva întrevederi cu d. Iuliu Maniu, pe atunci președinte de Consiliu, pentru a discuta comanda de armament ce se punea la cale de guvern. Foarte normal și nimic grav în toată această relatare, Președintele de Consiliu se interesa de toate problemele ce interesau guvernarea sa, și cu atât mai mult cu cât de data aceasta era pusă în discuție problema înarmării naționale. A primit pe Seletzski și s’a informat de condițiile obligatorii ale acestui contract, interes ce revenea unui om cu toată răspunderea unei înalte demnități în stat. Ceea ce rămâne însă consternant în toată această postumă divulgare (pentru că la proces nu s’a vorbit de așa ceva) este prezența d-lui Boilă, nepotul d-lui Iuliu Maniu. Colocviu a fost asistat tot timpul de acest ilustru personal al galeriilor politice după cum reese din facsimilul publicat. De abia acum se crapă ușa misterelor. Ce căuta acest domn în discuția unei comenzi de armament? Era atașat pe lângă d. Iuliu Maniu ca specialist? Ori pe lângă Seletzski ca practician politic? Ce rost avea apariția sa în această afacere? De unde-l tibuise d. Boilă pe Seletzski și de unde luase celebrul prepelicar firul acestei comenzi, care a provocat atâta scandal? Iată o întrebare numai cu o ușoară și străvezie pojghiță de mister. Prin urmare toată tăcerea pe care a abordat-o familia Maniu, de când a declanșat afacerea Seletzski, avea un tâlc? Actualul condamnat, era deci bine cunoscut în cercurile din apropierea fostului președinte de consiliu. Se putea introduce și vorbi prin intermediul nepoților, cu o ușurință surprinzătoare. Atunci se explică de ce unul dintre martori, a căutat prin depoziția sa la Consiliul de Război să preîntâmpine această declarație a inculpatului, afirmând că s-a pus la cale o cabală politică, împotriva d-lui Iuliu Maniu. Trebuiau luate toate măsurile de siguranță față de viabila depoziție a lui Seletzski. Procesul acestei comenzi veroase însă pare a intra într-un special interogator public. Se face o intensă investigație, fără ajutorul justiției, căutându-se a se înseria piesele disparate într’o ordine justițiabilă. Vă aduceți aminte de scandalul provocat acum doi ani, pentru sumele depuse de d. Romulus Boilă la băncile din Ardeal ? Cele 100 milioane, acumulate într’un singur an, de care s’a sesizat justiția și au provocat atâta scandal public, fără a li se cunoaște sursa, au fost explicate jp subtilul nepot ?.I d-lui Iuliu Maniu, prin diverse viramente și operațiuni bancare. După aceia a urmat revelația celor 70 de milioane vărsate de banca Swoboda la ordinul d-lui Romulus Boilă. Amănuntele care au urmat au fost de asemenea suficient de edificatoare. S’a aflat că banca era o instituție cu un capital de minimă importanță, că avea strânse legături cu Fraga, că banca servea numai de intermediar între un depunător misterios și nepotul d-lui Iuliu Maniu. Referitor la această nouă piesă virtualii inculpați au încercat să explice cu mina de aur de la Arieș. Că mina a fost vândută și că suma revenea drept cost al acestei mine, fără strop de aur. Nedumerirea publică s’a mărit pe măsură ce la Arieș, nu s’a făcut nici o schimbare. Nici proprietarii cei noui, nu s’au zărit, nici investiții nu s’au făcut. Așa că misteriosul cumpărător aruncase 60 de milioane în vânt. Mina a rămas în acelaș stadiu de părăsire ca până aci. Iată un nou pas în deslegarea șaradei: După aceia a urmat procesul Seletzski cu tot cortegiul de investigații, relatări și depoziții. O imensă fresă a imoralității și a corupției. Inculpatul luat prin surpriză, a povestit toată odiseea acestei comenzi de armament. A arătat rolul de asistent (curios) al d-lui Romulus Boilă la discuțiile pe care le-a avut reprezentantul uzinelor Skoda cu d. Iuliu Maniu, președintele de consiliu. Coroborați toate aceste piese: cele o sută de milioane, banca de la Praga, cunoștința și conversațiile cu Seletzski și nu va fi greu de dezlegat enigma. Adăugați la toate acestea faptul că d. Romulus Boilă face parte din familia d-lui Iuliu Maniu, pe atunci președinte de consiliu. Dar nu o familie obișnuită, cu proprietăți distincte. Ci, cu un trai în comun pe tot ceea ce a lăsat drept moștenire (printre care și mina de la Arieș), unchiul Coroianu nepoților săi. Atunci vedeți de ce d. Iuliu Maniu este direct responsabil de operațiile d-lui Romulus Boilă. De ce grava învinuire a comisioanelor luate în afacerea Skoda, se răsfrânge și asupra fostului președinte de consiliu. Pentru că degeaba se vor bate cu pumnii în piept, izolații reprezentanți ai poporului, bănuiala se lasa greu, ca o piatră de moară, peste reputația unui om politic. Dim Bogdan Romiman=Romsi.Man Noua politică a aurului în Statele Unite — Desființarea restricțiilor privitoare la export. — Măsuri pentru împiedicarea tezaurizării aurului — Washington, 30 (Rador). — Președintele Rooselelt, a luat hotărîrea de a desființa restricțiile privitoare la exportul aurului. In schimb, vor fi luate măsuri spre a împiedica tezaurizarea aurului în Statele Unite. Desființarea restricțiilor va intra în vigoare imediat ce prețul de vânzare al aurului va fi fost fixat de secretarul tezaurului. Vânzările nu se vor putea efectua decât prin intermediul trezoreriei. Se lucrează la elaborarea unor regulamente detailate care interzic particularilor să dețină aur. Secretarul tezaurului va putea să permită întrebuințarea aurului în tranzacțiile cu străinătatea și va fi împuternicit să obțină eliberarea tuturor stocurilor de aur deținute de particulari și bănci. Pentru cumpărarea de aur de la particulari sau instituțiuni, va fi necesară o licență. De la această regulă, nu va fi exceptată decât Banca Federală de Rezervă. După 30 zile de la acest decret, nici o persoană nu va mai avea dreptul să dețină aur nici sub formă de monede sau bare, nici sub formă de certificate plătibile în aur. Pentru călcarea acestor dispozițiuni, contravenienții vor putea fi condamnați la amenzi până la 10.000 dolari și 10 ani închisoare. * New York, 30 (Rador). Presa americană consideră că ridicarea parțială a interdicției exportului de aur, nu va avea nici o influență asupra pieței devizelor. „Journal of Commerce“ scrie că secretarul tezaurului, care va putea dispune de aurul în circulație, va cere conversiunea acestuia în dolari hârtie. Fiind vorba de producțiunea recentă, iar aceasta nefiind considerabilă, cererea de dolari nu va putea influența cursul acestuia. „Netw York Tribune“, declară că politica monetară a Statelor Unite, nu va suferi nici o schimbare de pe urma nouei politici a aurului. STATELE UNITE SE APROPIE DE INFLAȚIE Paris, 30 (Rador). — Ziarul „Paris Midi“, publică o telegramă a corespondentului său din Washington, care afirmă că noua reglementare a aurului, este interpretată în cercurile financiare, ca o indicație că Statele Unite se apropie cu pași repezi de inflație. .Corespondentul declară ca negustorii și industriașii, cari nu sunt în măsură să desfacă produsele lor, se vor vedea în curând în fața unor mari dificultăți financiare, astfel că nu vor mai putea face față cheltueților. ..Paris Midi“ încheie, afirmând că nu se poate preciza când se va produce inflația, dar că situația actuală se va modifica în mod radical, înainte de sfârșitul anului ----------------OOO X 000-------------- Cu prilejul morții aviatorului Poaso Varșovia, 30. (Rador). Aeroclubul Poloniei a adresat o telegramă de condoleanță aeroclubului Germaniei, cu ocazia morții aviatorului german Posse, care a încercat să bată recordul aviatorului polon căpitanul Zwirko, mort în aceleași condițiuni tragice. ANULUI No. 396, Vineri 1 Septembrie Fondator: OCTAVIAN GOGA Redacția și Administrația : București, Strada Câmpineanu No. 4 TELEFON Nr. 359-73 Abonamentul: 500 lei pe an. Pentru preoți și învățători 400 lei. Pentru instituțiuni și autorități 1000 lei v7 -"■fijina ‘ După ultimele vizite făcute de ministrul de finanțe și celelalte notabilități național-țărăniste, la Cluj la d. prim-ministru, s-a anunțat că în sfârșit se va proceda la aplicarea programului economic. Prin această anunțare se poate bănui că guvernul are în sfârșit, un plan economic pe care dorește să-l aplice. Care este acest plan economic și dacă el va putea fi aplicat, asta se va putea vedea în viitor, dacă va mai rămâne vreme pentru așa ceva. Pentru moment, constatăm că guvernul partidului trâmbiționist, a venit la putere și a guvernat un an și jumătate fără nici un program econmic. Noi am arătat acest lucru necontenit deoarece pretinsul plan econmic de la început nu era făcut cunoscut și nu putea fi întrezărit în politica de haos condusă de cele trei guverne național țărăniste, din timpul celor un an și jumătate de guvernare. După declarațiile oficiale, conchidem deci că guvernul a venit să guverneze țara fără nici un plan economic sau după ideologia foștilor tehnicianii,văzând și făcând“, iar dacă ,s’ar pretinde că guvernul a avut vre-un program economic secret, — deoarece nu a fost văzut, sau cetit de nimeni, — el a dat acelaș faliment ca și cel al guvernului pe care l-a înlocuit.... . . In orice caz vedem azi guvernul anunțând un nou program economic, — care nu este nici acum, făcut cunoscut, — dar care se anunță că va fi pus în aplicare pentru noui experiențe, condamnate dela început, de bunul simț. Deci ni se anunță noui experiențe, nouă încercări pentru a pune în aplicare alte aberații a celor ce de atâtea ori au dat faliment. Noi știam, că un negutsor care a dat faliment, nu mai poate reîncepe vre-un negoț înainte de a fi reabilitat și, totuși vedem că aceste principii, — de altfel sănătoase, — nu se aplică în ceeace privește guvernarea actuală, care de fapt și în sine, nu a fost decât tot un negoț. Natural ar fi fost, ca guvernul falimentar să nu poată reîncepe o guvernare înainte de a se fi reabilitat. La noi, cum aproape toate lucrurile se aplică pe dos, vedem aplicându-se și această aberație în dauna și spre nenorocirea țării, condamnată a plăti din nou alte experiențe tot atât de dezastruoase, ca cel de până acum. Nenorocirea este cu atât mai mare, cu cât situația concetățenilor este mizerabilă, sărăcia în floare, contribuabilul ștors până la ultima centinuă și bugetul cu un deficit fantastic. Prin urmare se aplică pur și simplu deviza : „să ștergem totul cu buretele și s’o luăm d’neapo“ ! Iată unde ne-a adus indolența opiniei publice, care nu reacționează și care lasă cu nepăsare politica, pe seama elementelor de căpătuială și pricopseală. Aplicarea programului economic iată cuvinte pline de farmec și speranță în gura unui guvern nou, ce s’ar bucura de încrederea poporului și a Majestății Sale. iată o acțiune menită să schimbe fața actuală a lucrurilor, spre bucuria mulțimelor în suferință; iată cuvinte cari totuși sunt o dezamăgire în gura actualului guvern, care a mințit de 3/1/3/163/ an , care a înșelat inima credință, și-a bătut joc de speranțele noroadelor și a dus o politică din cele mai nenorocite și mai falimentare. Program economic ! care ? unde ? Să-l vedem și noi, să-l auzim, să-l cetim, că să vedem cari sunt nouile promisiuni, nouile experiențe și probabil nouile decepții ! Este și acest nou program secret, ca și celelalte ? Ce ironie, ce minciună ! Somăm deci guvernul să-și publice programul econmic complect și clar . Acest guvern care n’a realizat și n’a putut realiza nimic, nici in prima guvernare și nici in această guvernare; acest partid care a amețit masseie cu demagogia lor și a putut irosi toate bugetele ca și toate împrumuturile cari trec de suma de 35 miliarde, cerșite pe la porțile străinătății, pentru a-și procopsi partizanii; — nu ne mai poate da nici o speranță, nici o încredere, nici cea mai mică nădejde, din contra ne asigură noui eșecuri, noui, risipe, noui mizerii. Așteptăm deci, nu programe necunoscute de la falimentari, ci programe reale, viabile și cunoscute, aplicate de oameni noui, cu idei noui, corespunzătoare timpului și nevoilor, și mai ales aplicate cu suflet, cu dragoste de țară și cu cinste. - C. E. Gabrielescu La 0 , 1 m ...și puncte Afișul Skoda Ziarele au început să însereze cu majuscule o sumară informație a uzinelor Skoda. Instituția caută să dovedească că n’are nici în plin nici în mânecă cu operațiile prestidigitatorului Seletzski. Ea este în afară de galeriile secrete pe care le frecventa reprezentantul ei la București. Dar ne permite ilustra instituție să întrebăm, de ce n’a dat cifrul ? De ce a întins o pulpană ocrotitoare peste toți acei care au luat sporturi pentru a înlesni comanda ? Că direcția uzinelor, s’a gândit la sacrificarea lui Seletzski asta nu ne miră, deoarece intră în legile de existența ale marilor acțiuni. Dar pentru reputația sa, de instituție europeană este prob ca să facă cauză comună cu sperțurii. Prețul grâului Intre comisariatul de valorificare al cerealelor și între docurile Brăilei și Galaților, a pornit o vajnică polemică de comunicare. . Pe când guvernul anunță menținerea și chiar ridicarea prețului grâului, docurile comunică scăderea lor continuă. Pe cine să credem ? Pe domnii care stau la București, în birouri și dictează comunicate, sau pe vânzătorii din piața Brăilei, care stau și așteaptă cumpărători ? Este o problemă foarte greu de lămurit. L’état c’est moi Eui a fost semantă la președenția Consiliului convenția comercială cu Polonia. Din partea Statului regem a semnat ministrul plenipotențiar, iar din partea noastră... d. Tillea. Toată politica Statului se tratează de la o vreme încoace de d. Tillea. Președintele Consiliului este deja o vreme încoace d. Tillea. Omul cel mai puternic din guvern, d. Tillea. Ministru la Industrie, tot d. Tillea. Ministrul care nu primește pe nimeni tot d. Tillea (cu doi 11). Se spune, că Românul are simțul ridicolului. Nu se vede deloc. ---------Xnx-Percheziții la „Cămășile albastre“ Dublin, 30. (Rador). — Cartirul general al „Cămășilor albastre“ a fost percheziționat azi după amiază de poliție. S’a confiscat un mare numă de documente, dar nu s’a făcu nici o arestare. Spionajul în pace și război Tipuri de spioni Go&rad von Hfttaeodori! spion.—Spionul cu glsete galbeae.—Oberkeinernl dela Hotel France. In amintirile fostului șef al biroului de informațiuni și contrainformațiuni de pe lângă Comandamentul armatei austro-ungare, găsim interesante amănunte asupra unora dintre spionii cari au stat în serviciul acestui birou, dintre care cel mai celebru a fost însuși mareșalul Conrad von Hötzendorf, pe vremea când era căpitan de Stat-Major. Travestindu-se în haine țărănești, căpitanul Conrad a petrecut mai multă vreme în Rusia, pentru a studia fortificațiile de la graniță, iar mai târziu, travestit în alt mod a cutreerat Serbia de la Nord la Sud și de la Răsărit la Apus. Dar șeful Statului Major de mai târziu nu era un spion de meserie, întreprinzând aceste călătorii secrete mai mult în scopuri de studi și, dacă se travestea, este că sub masca unui țăran sau negustor putea să afle mai multe lucruri decât ar fi putu afla, călătorind sub veritabila sa înfățișare. Unul din cei mai iscusiți spioni, din serviciul Austro-Ungariei a fost „omul cu ghete galbene“, numit astfel pentru că veșnic purta ghete de această culoare, imprudență care avea să-l coste viața. Această manie a spionului era cu atât mai stranie cu cât altfel știa să se facă neobservat, prin restul îmbrăcămintei sale și prin întreaga sa manieră de a se purta și a circula în orice împrejurare. Partea tare a acestui spion erau fortificațiile, pe care le cunoștea mai bine decât un specialist în materie, fiind în stare să-și dea seama despre părțile tari sau slabe a unei cetăți, dintr’o singură privire, ca și când ar fi avut în fața ochilor cele mai exacte planuri. Din proprie inițiativă luase parte la războiul ruso-japonez, apropiindu-și hârtiile de legitimație ale unui ofițer de cazaci căzut pe câmpul de luptă. Cu acestea în port-vizirul său și-a început cariera de spion, devenind omul de încredere al comandantului cetății Varșovia, în care calitate a reușit să pună mâna pe planul tuturor forturilor acestei cetăți, de o exactitate remarcabilă, punându-le la înapoierea sa la Viena la dispoziția comandamentului austriac. Un an mai târziu, spionul era curier țarist între Petersburg și Odessa, ca invalid de război, decorat cu mai multe ordine. In această calitate, in desele sale călătorii, a reușit să studieze instalațiile din porturile Kronstadt și Odessa, redactînd in acelaș timp un studiu admirabil despre căile ferate ruse în zona de probabile operații, studiu care a servit până la izbucnirea războiului drept bază pentru toate planurile de război, redactate de birourile de operații și comunicații ale Marelui Stat Major. La Odessa însă, „curierul“ a avut ghinionul să se amorezeze de o caucaziană, căreia i-a povestit în momente slabe lucruri cari au deșteptat bănuelile fetei, denunțându-l. Deși a reușit să fugă de la Odessa, înapoindu-se la Viena, totuși această întâmplare i-a fost fatală, pentru că ghetele galbene pe care le purta la Odessa ca și mai târziu, au înlesnit recunoașterea sa peste câtva timp, când a plecat din nou în Rusia, cu altă misiune. Abia punând piciorul pe pământul rusesc a fost arestat, și spânzurat câteva săptămâni mai târziu în închisoarea din Kiev. Un spion de altă speță era obercheinerul de la Hotel de France din Petersburg, care, cunoscând mai multe limbi și posedând o ureche admirabilă, furniza biroului de spionaj de la Viena informațiuni interesante de natură intimă, pentru că și acestea aveau valoare, nu numai forturile, liniile ferate și planurile de mobilizare. Din aceste informații privitoare la viața intimă a diferiților miniștri, diplomați și comandanți de armate, se puteau trage concluzii asupra calităților lor spirituale. De pildă când marele duce Nicolae a atacat cu biciul o cunoscută cântăreață într-un local public din Varșovia, biroul de la Viena a aflat-o 24 ore mai târziu, de asemenea ce vorbise ambasadorul englez Buchanan despre ministrul de externe Sasonow, despre care spunea că boala de care suferă nu era o urmare a munci sale istovitoare, după cum se pretindea, ci se datora consumului prea mare de șampanie franțuzească. Desigur aceste informațiuni nu aveau prea mare importanță. Oberceinerul comunica însă din timp în timp și lucruri importante, astfel izbucnirea războiului balcanic a putut-o comunica la Viena cu zece zile înaintea oricăror altor surse de informații. Știrea transmisă de biroul de spionaj ministerului de externe vienez nu a fost crezută de acesta. In urmă ea s’a adeverit. Sursa din care provenea era lacheul contelui Kotrowtzew, un prieten al oberchelnerului, dovedindu-se astfel că lacheii știu mai mult decât diplomații și miniștrii de externe. Dar, spionul avea ambiția să realizeze și isprăvi mai importante, propunându-și să arunce în aer o porțiune a liniei ferate Petersburg - Varșovia. Comunicând această intenție la Viena, a fost sfătuit să renunțe, deoarece, chiar dacă reușea, stricăciunile puteau fi repede reparate. In orice caz riscurile erau prea mari și șansele de a scăpa viu dintr’o asemenea aventură cu totul minimale. Spionul nu s’a lăsat convins însă, încercând să-și ajungă scopul a fost prins asupra faptului, arestat și împușcat, pe când încerca să fugă de sub pază.