Ţara Noastră, martie 1936 (Anul 14, nr. 1096-1120)

1936-03-01 / nr. 1096

^ < .......................4..................................................................................................................... Organ al partidului Național-Creștin (D. OCTAVIAN GOGA este pri­­­­mit cu aplauze prelungite de­ membrii partidului Național-Creș­­tin, care aplaudă în picioare). Domnilor deputați, alegerea de la Mehedinți a preocupat foarte mult în timpul din urmă opinia publică. Acest subiect a tăiat va­luri adânci și am crezut că nu putem să-l lăsăm și să trecem la alte chestiuni la ordinea zilei, fă­ră ca să-l lămurim pe deplin, în orice caz să-l aducem la tribuna parlamentară și să-l discutăm în văzul și auzul lumii, pentru ca țara să ne judece pe toți. De aceea m’am hotărît să mă ocup de alegerea dela Mehedinți, în ședința de astăzi. Voi vorbi de cadrul spiritual, de cadrul moral in care s’a desfășu­rat această alegere,’ și voi căuta să o pun în legătură cu proble­mele de Stat, să arăt interesele politice ale țării prin prisma ale­­s Domnilor deputați, partidul­ Na­țional-Creștin este foarte vechi și foarte nou. Ca doctrină, este vechi,­­ pentru că credința pe care se înte­meiază el, se găsește într’o înru­dire organică cu acele instincte de viață, care au salvat poporul nostru in cursul vremii. Ca organizație insă, partidul Național-Creștin este foarte nou, fiindcă știți bine cu to­ții că n’a trecut nici un an de când s’a înfăptuit. In mod normal, după înfăptuire, acest partid a căutat să ia contact cu opinia publică și cu masele popu­lare. In toate colțurile țării ne-am dus să verificăm raporturile noastre sufletești cu mulțimea și să căutăm să vedem întrucât se găsește în po­por un ecou pentru ideile noastre politice. Vă aduceți aminte, au fost o serie de adunări: întâi la Chișinău, în Basarabia, o adunare despre care i s’a vorbit foarte mult, fiindcă : ! Din momentul în care s’a pus chestiunea împlinirii unor vacan­țe parlamentare, în mod foarte normal ne-am prezentat, ca să verificăm in cadrul alegerilor a­­ceastă corelație sufletească a noastră cu masele populare. In ordinea cronologică, cea dintâi a­­legere a fost cea de la Suceava. Despre această alegere însă, în­tr’o presă oarecare, obicinuită cu falsificările, s’a vorbit foarte pu­țin, deși semnificarea ei politică este foarte importantă. Pentru ce ? Pentru că eu cred­­— și mă feresc de orice accent de Au urmat însă alegerea dela Mehedinți și alegerea de la Hu­nedoara. Desigur, ne-am prezen­tat și acolo. Din primul mo­ment, s’a instrumentat în o­­pinia publică o atmosferă cu totul particulară împrejurul nostru. In zeci de mii, in sute de mii de exemplare, gazete cari n’au nimic a face cu su­fletul românesc, gazetele jido­vești, au căutat să creeze o cu­­r­ioasă atmosferă de ostilitate pentru noi, în raport cu alege­rea dela Mehedinți. S’au răscolit, domnilor, atâ­tea pasiuni, încât realmente am putea să spunem, că pe urma acestor injoncțiuni de patimi ța­ra s’a împărțit în două categorii de oameni, dincolo de barierile partidelor politice. Erau­ unii pentru, alții contra, după cum pe fiecare îl îndemna sufletul sau spre un naționalism inte­gral, sau spre anumite conce­siuni din punct de vedere na­țional. S’au răscolit patimi, s’a revăr­sat o ură neagră și un om nor­mal, un observator critic, care nu era amestecat în valurile po­litice, putea să-și pună întreba­rea cu drept cuvânt. Aci sunt două partide care luptă unul cu altul pe câmpul politicii româ­nești. Ce caută atunci acești escroci, să se intercaleze intre cele două partide politice? Care este rostul lor ? De unde vin ei, cu hârtia lor tipărită ? In ce-și moare condeiul lor? Ce au ei cu această vâltoare a politicei ro­mânești ? In definitiv, noi puteam să zicem că stau față in față forțe­le tumultoase a două curente po­trivnice, dar pe care eu, observa­torul critic, pot să le consider ca pornind din acelaș mare izvor al mișcărilor noastre naționale. A­genți care s’a desfășurat. D. Gheorghe Cuza, secretarul gene­ral al partidului Național-Creștin, va avea onoarea ca dela această tribună să prezinte abuzurile ca­re s’au săvârșit, caz cu caz, pen­tru ca împreună judecând dv. a­­cest ansamblu al problemei, să puteți să trageți consecințele tre­buincioase. re s’a­u săvârșit, caz cu caz, pen­tru ve împreună judecând dv.­a­­buincioase. In mod normal, după întâlpire, de adunări, întâi la Chișinău în Basarabia o adunare despre care lu­ice. A fost pe urmă în Banat la Oravița o întrunire. ; am fost la și in multe părți­ dintre viața noa­stră economică, falsificările, s’a vorbit foarte pu­­legeer de senator , un număr așa de mare de voturi, cu proporție, d-lui Cuza, și s’a trecut în tăce­re mai departe. răscolit sufletele din această pro­vincie, și s’a adunat o mulțime așa de mare de oameni, cum nu s’a o­­bicinuit până acum la adunări po­litice. A fost pe urmă în Banat, la Oravița, o întrunire, am fost la Cluj, am fost la Cernăuți. Pretutin­deni, pe unde ne-am dus, am găsit în sufletul poporului un răsunet foarte viu, foarte puternic. Am cău­tat să ne explicăm, de unde vine acest fenomen de puternică revăr­sare populară în jurul unui steag, și ni l-am explicat prin sentimen­tul pe care îl are neamul românesc astăzi, de protestare împotriva fap­tului că prerogativele firești ale românismului nu se găsesc pe pri­mul plan în viața noastră politică, și în multe părți din viața noastră economică. Această protestare este mobili­zarea prea justificatului nostru e­­goism național, grandilocvență — că alegerea de la Suceava este, din punct de ve­dere al succesului politic pentru partidele de opoziție, un caz cu totul particular și neobicinuit. Nu cred că s’a înregistrat la vreo a­­legere de senator un număr așa de mare de voturi, ca proporție, intre un partid și celelalte parti­de, toate la­olaltă. Dar nu s’a vorbit mult despre semnificarea acestor alegeri de la Suceava. S’a spus ca un lucru normal, că este un fief vechi al d-lui A. C. Cuza, și s’a trecut în tăcere mai departe. tunci ce căutau acești indivizi cari n’au nimic comun cu noi? întrebarea era perfect justifi­cată, însă răspunsul este foarte simplu: ERA CAUZA LOR IN JOC! Nu era o chestiune de luptă politică dela partid la partid, ci era o problemă de existență pen­tru ei. De aci patima, de aci nea­gra revărsare de ură talmudică, de aci scormonirea tuturor im­­pulsiunilor latente, atavice și asvârlirea lor în viața publică, cu această ocaziune. Gazetele lor au și fixat problema dela înce­put, au pus-o limpede, au cate­gorisit-o, au definit-o și au tre­cut-o în opinia publică în felul lor. Vă voi cita acum din diver­se gazete care toate fac parte din aceiași familie sufletească : „A­­devărul“, „Lupta“, „Cuvântul Liber“, pentru ca să vă dau po­sibilitatea de a vedea atmosfera în care s’a făcut această alegere. Trebue să vă atrag luarea amin­te că nu este indiferent pentru țară cum este îndrumat spiritul public, în ce sens se răscolește sufletul acestei țări. Eu cre­deam, ca român, că este o ches­tiune de familie pentru noi să modelăm sufletul românesc. Su­fletul românesc ne scapă însă din mâini, căci este în fiecare zi, în toate fibrele lui, pervertit de aceste invaziuni de cerneală străină. Iată ce spuneau ei — ca să se știe—dela început: „Revolu­ția antisemită în marș intră în planul de acțiune politică al noului partid Național-Creștin și al grupărilor lăturalnice, cari sprijinesc această acțiune“. Va­­sazică: „Revoluție antisemită în marș“. M’au pus deci, nu pe un plan de politică românească, ci pe un plan internațional de re­­voluție antisemită în marș. Și atunci, trebue să se puni totul la contribuție, pentru că nu se bătea partidul Național-Creștin cu partidul dumnealor ; era GO­GA contra SINAGOGA (aplauze prelungite, strigăte de bravo ! pe băncile partidului Național-Creș­tin, întreruperi). Am încă foarte multe lucruri de spus și îmi continui cuvânta­rea cu foarte multă seninătate... (D. dr. Lupu întrerupe). Eu, cu d-ta, nu mai fac colocvii (aplau­ze pe băncile partidului Națio­nal-Creștin). D. președinte N. N. SAVEANU. — Domnul deputat Goga are cu­vântul. D. deputat dr. Lupu va avea cuvântul pe urmă (sgo­­mot). Domnilor, fac apel la șefii de partide să binevoiască a in­terveni la amicii lor politici, ca să-mi dea posibilitatea să pot conduce, în mod normal, desba­­terile din această ședință. D. dr. N. LUPU: Dar să fie decenți. D. NICHIFOR ROBU : A in­sultat pe Blumenfeld al d-tale și d-ta ești dator să-l aperi în Sinagogă (întreruperi, zgomot). Este obstrucție care se face pre­ședintelui nostru și noi protes­tăm. D. OCTAVIAN GOGA : Dom­nilor, eu vreau să vorbesc îna­inte. Vreau să-mi rostesc dis­cursul și vă declar dela început că mă găsesc într’o stare sufle­tească de liniște absolută și de seninătate crudă. Voi spune a­­devăruri dureroase adversarilor mei. Și nimeni, și absolut nimic, nu mă poate îndemna să retrag cuvintele pe care le-am întrebu­ințat. Dv. puteți să urlați cât vreți (protestămi pe băncile par­tidului național-țărănesc). Vasăzi că a trebuit din primul moment să se creieze un joc al aparențelor, care să mă înfăți­șeze înaintea țării într’o atmos­feră defavorabilă. Tot de aceia, din primul moment a trebuit să apar la alegerea de la Mehe­dinți, prin f­aptul că guvernul nu a pus candidat, ca un protejat al guvernului. Domnilor, dv. știți că la Me­hedinți a fost cu o jumătate de an înainte o alegere de senator. Partidul liberal nu s-a prezentat nici atunci și a fost ales d. Va­sile Rădulescu, șeful partidului național-țărănesc din acel ju­deț. Și cu toate acestea, nimănui nu i-a trecut prin minte atunci să zică că d. Vasile Rădulescu a fost un miluit al guvernului, fiindcă s’a ales fără contracan­didat. Acelaș lucru s’a petrecut și acum, cu deosebirea că atunci dv. aveau­ în noi adversari cu oarecare obiectivitate, pe când la dv. obiectivitate nu există­­ în­treruperi de pe băncile partidu­lui național-țărănesc). Vă rog, nu sunt chiar așa de grave aceste lucruri, încât să nu le puteți suporta, dar dacă nu le puteți suporta vă rog să urlați, că eu aștept. De aceia s’a spus de către ga­zete : „Guvernul susține acest partid, reprezentând in țară hi­­tlerismul și purtând pe plaiurile Mehedinților drapelul german cu crucea încârligată“. Pe urmă a trebuit să fim în­fățișați , ce suntem noi, ce în­semnăm noi, de unde s’a înfiin­țat acest partid, care este logi­ca lui interioara, care este sta­rea lui de suflet, care este mo­ralitatea lui. Și iată cum ne în­fățișează gazeta „Adevărul“: „Sunt strânsoarea uliților. Aces­te păsări răpitoare nu pot trăi în mijlocul omeniei și decenței ro­mânești“. A. .C­auza și cu mine suntem păsări răpitoare! Noi descin­dem direct din „Lipitorile sate­lor“ ale lui Vasile Alexandri, iar omenia și decența românească o reprezintă Blumenfeld și Gol­denberg, cari protestează ! Apoi: „Crucea dracului nu poate flutura pe pământul nos­tru“, — ai lor ! „Nu putem ajun­ge robii Germaniei“. Cine se în­duioșează în această chestie și se congestionează? Indivizi, cari au scos „Gazeta Bucureștilor“ subt ocupația nemțească și cari fiindcă e alta configurația poli­tică la Berlin, ei simt anti-ger­­mani. Noi am fost ce suntem și acum și vom rămâne: PUR SI SIMPLU ROMANI. Dar, altă gazetă tot una din acestea, iată ce spune: „Domnul Octavian Goga a luat pe ume­rii săi de poet, misiunea salvării bogătașilor din România și a in­tereselor bancare“. Am luat ca misiune­a mea, salvarea bogăta­șilor din România și a interese­lor bancare? Ce bogătași din România salvez eu, care sunt re­lațiile mele cu bogătașii din Ro­mânia? Nu le cunosc ! Eu știu atât, că v-am făcut o declarație solemnă aci înainte cu vreo trei luni, că am demisionat din orice instituție bancară, afară de so­cietatea „Mica“, al cărei preșe­dinte am onoarea să fiu, după generalii Averescu și Coandă. A­­ceasta nu împiedecă pe adversa­rii mei să trimeată un fel de manifest roșu, expediat în toate părțile, multiplicat în sute de mii de exemplare în care pun tot felul de nume cu care m'ași găsi alături. Natural, e minciu­nă ! Și ce relații am eu cu insti­tuțiile bancare ? Mi se pare pur și simplu o idioție. Dar iată, mai departe, și acea­sta apare în „Adevărul“ : „D. Oc­tavian Goga, izgonit din Ardea­lul natal ștampilat ca aventu­rier și renegat, s’a concentrat în jungla saloanelor și anticamere­lor acestui blestemat și babilo­nic București al tuturor păcate­lor“. Așa se scrie la gazete sub cenzura românească, așa se în­­drumează spiritul public în ța­ră. Ce este Capitala? Jungla în care se adună toate canaliile, pentru ca să se dea un blestemat și babilonic București, al tutu­ror păcatelor. Escrocii moraliști! Băgați bine de seamă unde am ajuns astăzi. Iar mai departe:­­ „D. Octa­vian Goga a făcut în adevăr baie la Admiral Palast la Berlin, s’a întins pe plaja de nisip de la Wansee și s’a scăldat în apa Ior­danului hitlerist...“. Dați-mi voie să merg mai de­parte. Citesc toate aceste lucruri, cu foarte multă liniște, pentru­că vreau să se treacă în istoria politică a țării, în ce chip este înfățișat în opinia publică, de către scribi mizerabili, o perso­nalitate politică. Iată ce spun: „Sinistrul cabotin Goga este de­prins cu toate travestirile... (Se produce un dialog între d. Tilica Ioanid și d. dr. Lupu, care întrerupe desbaterea, dar nu se aude). D. N. N. SAVEANU, președin­te : Domnule Ioanid, ați pronun­țat un cuvânt ofensător pentru d. dr. Luuu. D. TILICA IOANID: Nici un cuvânt. Am spus că este după masă și că a venit beat la Ca­meră. Repet și mențin. Altfel nu se explică ieșirea a­ceasta,­­întreruperi de pe băncile parti­dului național-țărănesc și ale partidului Național-Creștin, ma­re sgomot care se prelungește). D. N. N. SAVEANU, președin­te. Suspend ședința. Iată pălăriuța ungurească pe care am plimbat-o eu în cursul vieții mele ! (întreruperi, pe băn­cile partidului național-țărănesc). D. Dr. VIRGIL SOLOMON : Cum ați ajuns la pactul de la da­cea ? D. OCTAVIAN GOGA : Rămâ­ne să judece aceasta istoriogra­ful român de mai târziu, atunci când lucrurile se vor calma și când se va putea descifra, la o masă de scris, tot ce a rămas ca activitate de pe urma noastră a fiecăruia­. Ne va judeca istorio­grafia și posterioritatea, in mod liniștit și atunci se vor trage concluziile asupra fiecăruia. UN CUVÂNT TABU S’a căutat, domnilor să se învenineze atmosfera împotri­va noastră. Se vorbea de „bol­șevicii naționali“, care încearcă „prin teroare“ să ajungă „la o lovitură de Stat“. Insultele au continuat pe a­­celaș ton în toate zilele și pe toate coloanele. E remarcabil că se vorbea numai de „gogo­­cu­ziști“, „desfățul gogo-cu­­ziștilor“, „huliganismul gogo­­cuziștilor“, ,„trenurile gogo-cu­­ziștilor“, „gogo-cuziștii“ pe toa­tă linia. De ce? Fiindcă există un cuvânt care pentru ei este tabu: cuvântul „CREȘTIN“. Nu se publică cuvântul „CREȘ­TIN“, și atunci eram numai „gogo-cuziști“. S’a spus că lumea e teroriza­tă, s’a vorbit de o lovitură de Stat pe care am vrea s’o dăm, că guvernul protejează lovitura de Stat, că merge pe linia cru­­pei încârligate și că drumul a­­cesta duce direct la Berlin. Domnilor, lumea s’a agitat și numai aceasta explică acest extraordinar interes deșteptat împrejurul alegerei dela Me­hedinți. Procesul alegerii de la­ Mehedinți — Rechizitoriul d-lui Octavian Goga in ședința Camerei de la 27 Februarie 1936 Partidul Nai­onal-Creștin e nou, doctorina lui e veche Alegerea de la Suceava un fenomen unic Acțiunea presei evreești pentru per­vertirea sufletului românesc D. OCTAVIAN GOGA PREȘEDINTELE PARTIDULUI NAȚIONAL-CREȘTIN O precizare istorică Memoriile contelui Tisza și calomniile presei din Sărindar D. OCTAVIAN GOGA : Dom­nule președinte, domnilor depu­tați, fac apel la membrii partidu­lui meu rugându-i să păstreze o liniște absolută, să-și înfrâneze toate pornirile chiar în fața in­sultelor. Marele interes al nostru, este ca țara să știe adevărurile pe care vreau să le rostesc astăzi de la această tribună. Cred, că par­lamentarismul românesc nu a că­zut așa de jos, ca un om bine in­tenționat și ca un oarecare ta­lent, venind în fața dv. să nu poată să se facă ascultat. Pentru a arăta în ce stare su­fletească vreau să am pe partiza­nii mei, rog pe d. Tilica Ioanid să-și retragă cuvintele. D. TILICA IOANID : Din ordi­nul șefului, retrag cuvintele mele. D. OCTAVIAN. GOGA: Sunt foarte mulțumit să fie tăcere dim­ ambele părți. Domnilor deputați, cum spu­neam, s’a creat o atmosferă de­favorabilă nouă și s’au aruncat asupra mea toate adjectivele po­sibile, de către oameni ale căror cuvinte socoteam că trebue să fie mai moderate. Iar eu v’am făcut aceste citații pentru a vă arăta până unde s’a colorit libertina­jul de gândire și de exprimare, într’o presă pe care eu îmi permit s’o socot că nu este expresiunea sufletului românesc. De altfel, toate aceste behăi­turi n’au nimic de a face cu noi, pentru că românul, cum știți foar­te bine, este liniștit, zâmbitor, blând, sceptic, dar niciodată nu arată această, neagră ură, care nu face decât să profere insulte.­­Domnilor, in toate părțile s’a vorbit despre desmățul nostru. S’a spus că m’am „înțolit cu surtuc verde și cu pălăriuța cu pană un­gurească și apoi cu bottorii și că­mașa hitleristă“. Cum m’am înțo­lit cu pălăriuță ungurească, o știe și a spune țara. Iată, au apă­rut acum memoriile contelui Ti­sza, în mod postum, și s’a publi­cat acolo un schimb de scrisori care a avut loc în cursul războiu­lui. Se spune undeva, într’o scri­soare de răspuns a lui Tisza că­tre contele Czernin, prin care a­­cesta îi cerea să se amnestieze toți Românii din Ardeal, cari au venit în Regat și au făcut propa­gandă pentru intrarea României in război ■. „Da, spune Tisza, îi amnestiez pe toți, afară de pă­rintele Lucaci și de Goga", O îndrăzneală prea mare Această atitudine a mers mai departe. Chiar și după alegeri gazeta „Adevărul” se întreabă : „Guvernul ar fi voit să salute pe Rege, oferind pe tipsie, odată cu pâinea și sarea tradițională, bi­ruința crucii încârligate. Demo­crația română însă, presa ro­mână au meritul de a fi cruțat României această rușine, de a nu fi lăsat ca ziua senină de în­toarcere a Regelui să fi fost în­tunecată și păgubită de un re­zultat electoral, care ar fi fost in­ cel mai categoric dezacord cu de­­clarațiunile sale, care angajau și angajează Statul român”. Vedeți dv., era coborîtă în discuție și Coroana, înfățișată într-un fel de dezacord cu tot ceea ce am făcut eu, cu tot ceea ce am de­clarat noi, pentru că — spuneau dânșii — angajamentele Maies­tății Sale în străinătate ar fi fost crunt lovite, dacă eu ieșeam la Mehedinți. Dar ca să apreciați îndrăzneala până unde merge și cum nu se sfiesc acești oameni, cu ultima li­bertate de opinie pe care și-au luat-o cu deosebire în vremurile din urmă, să atragă pe Maiesta­tea Sa în discuțiunile lor, — și astfel de articole s’au lăsat să apară sub regimul cenzurei! Presa evreiască in fața operei M. S. Regelui Astfel „hitlerismul”, pe care l-am făcut noi, nu este înfățișat, decât ca o continuare a unui hi­­tlerism, care are protecțiune în sfere mai înalte. Căci iată ce se zice tot în „Adevărul” în acel articol : „Aiurea mișcarea hitle­ristă, de dreapta, a pornit de jos în sus. La noi această mișcare— trebue s’o repetăm mereu ca să se înțeleagă in sfârșit acest ade­văr — este impusă de sus în jos. In centrele de instrucție premili­­tară se face hitlerism, la strejeri se țin conferințe hitleriste , pre­tutindeni, nu știm sub ce suges­­tiune colectivă, se fabrică hitle­­riști albi pentru cămășile albas­tre de mâine. Acești tineri, cărora li se predică astăzi hitlerismul în această organizație de stat, cu tot prestigiul pe care organizația de stat îl poate da unei doctrine anarhice, acești tineri, fanatizați de pe catedră, anarhizați în sala de cursuri, vor fi cămășile de mâine”. Despre ce este vorba ? Despre strejenie și despre educația pre­­militară, două instituțiuni care știu­ foarte bine cu toții s’au fă­cut și la noi, în mod întârziat, fiindcă există în toată lumea. Se introduce o disciplină de gândire, încadrată în adevăruri patrioti­ce, în școli, începând cu școala primară și, continuând mai târ­ziu până în Universități, se face o educație preregimentară, care înlesnește educația militară de mai târziu. Această chestiune n’am inventat-o noi... PAMFIL ȘEICARU : A inven­tat-o Rusia Sovietică. D. OCTAVIAN GOGA : Acesta voiam să spun... această chestiu­ne mai întâi și întâi a fost lan­sată de Rusia Sovietică, care a militarizat tot învățământul ei. Și dacă noi astăzi, adică Statul român sub lăudabilul început al Majestății Sale. (Aplauze prelun­gite, strigăte de bravo). Acesta nu este hitlerism. Când copiii noștri de școală, pe care vă invit să vă duceți să-i vedeți, ridică mâna sus și spun cântând : Toți străjerii, Majestate, Vă urează sănătate ! vă asigur că este un moment re­confortant sufletește, pentru ori­care bun român. (Aplauze pe băncile partidului Național - Creștin). (Urmare în pag.­u­l­a) Ideia națională românească nu se poate con­funda cu nicio formulă de aiurea D. I. MIHALACHE : Domnule Goga,... D. OCTAVIAN GOGA : Domnu­le Mihalache, milostiviți-vă și lă­­sați-mă să vorbesc. D. I. MIHALACHE : Este regre­tabil că intențiuni și sentimente, pe care le-am apreciat cu toții, sunt amestecate și exploatate în­tr’o întreprindere politică, ca a dv. (Aplauze pe băncile parti­dului național-țărănesc). D. OCTAVIAN GOGA : Domni­lor deputați, fac apel la dv. și vă rog să urmăriți cuvântul meu, nu sub unghiul de apreciere al unui interes de partid, ci ca buni ro­mâni, cu toată obiectivitatea, să mă judecați. Nu vreau nimic alt­ceva. Vă rog să nu săriți în apă­rarea acestor gazete, fiindcă v’ați ajutat unii pe alții destul de mult. Deocamdată lăsați-mă să vorbesc, căci eu discut cu ga­zeta „Adevărul”. D. I. MIHALACHE : Nu vreți s’o discutați, dar ați exploatat-o pentru dr. D. OCTAVIAN GOGA : Vasă­zică, nu se mai îngădue nici Ma­iestății Sale Regelui să facă stră­jerie și educație premilitară. Insă în această gazetă în fiecare zi se vorbește despre cifrele astro­nomice ale premilitarismului so­vietic și nimeni nu are nici o obiecție de făcut și nimeni nu vine­­ să spună că educația pre­z­ilitară și străjeria pe Continent își au origina, cum a spus foarte bine d. Pamfil Șeicaru, în prepa­­rațiile militare ale Sovietelor. Deci hitlerism și iar hit­lerism. De un an de zile de­­ când partidul Național-Creș­tin s’a format, acuzațiunea pe care o reped asupra mea este hitlerismul. Am făcut declarațiuni în atâtea rân­duri spunând că nu pot fi național-socialist, căci na­țional-socialismul e o doc­trină pe care nu o pot să o împărtășesc, întrucât nu se poate potrivi cu împrejură­rile noastre de noi. Am spus că național-socialismul înglo­bează revendicări pe care noi nu le avem; național-so­cialismul tocmai pentru a combate socialismul, a luat asupra lui revendicări cu ca­racter social și socializant, lucruri cari însă nu se potri­vesc la noi, fiindcă masele noastre populare sunt ale unui popor agricol, și au la baza ideii lor, a cugetării lor și a psihologiei lor, proprie­tatea individuală. Am spus-o mai răspicat

Next