Ţara Noastră, martie 1936 (Anul 14, nr. 1096-1120)
1936-03-01 / nr. 1096
^ < .......................4..................................................................................................................... Organ al partidului Național-Creștin (D. OCTAVIAN GOGA este primit cu aplauze prelungite de membrii partidului Național-Creștin, care aplaudă în picioare). Domnilor deputați, alegerea de la Mehedinți a preocupat foarte mult în timpul din urmă opinia publică. Acest subiect a tăiat valuri adânci și am crezut că nu putem să-l lăsăm și să trecem la alte chestiuni la ordinea zilei, fără ca să-l lămurim pe deplin, în orice caz să-l aducem la tribuna parlamentară și să-l discutăm în văzul și auzul lumii, pentru ca țara să ne judece pe toți. De aceea m’am hotărît să mă ocup de alegerea dela Mehedinți, în ședința de astăzi. Voi vorbi de cadrul spiritual, de cadrul moral in care s’a desfășurat această alegere,’ și voi căuta să o pun în legătură cu problemele de Stat, să arăt interesele politice ale țării prin prisma ales Domnilor deputați, partidul Național-Creștin este foarte vechi și foarte nou. Ca doctrină, este vechi, pentru că credința pe care se întemeiază el, se găsește într’o înrudire organică cu acele instincte de viață, care au salvat poporul nostru in cursul vremii. Ca organizație insă, partidul Național-Creștin este foarte nou, fiindcă știți bine cu toții că n’a trecut nici un an de când s’a înfăptuit. In mod normal, după înfăptuire, acest partid a căutat să ia contact cu opinia publică și cu masele populare. In toate colțurile țării ne-am dus să verificăm raporturile noastre sufletești cu mulțimea și să căutăm să vedem întrucât se găsește în popor un ecou pentru ideile noastre politice. Vă aduceți aminte, au fost o serie de adunări: întâi la Chișinău, în Basarabia, o adunare despre care i s’a vorbit foarte mult, fiindcă : ! Din momentul în care s’a pus chestiunea împlinirii unor vacanțe parlamentare, în mod foarte normal ne-am prezentat, ca să verificăm in cadrul alegerilor această corelație sufletească a noastră cu masele populare. In ordinea cronologică, cea dintâi alegere a fost cea de la Suceava. Despre această alegere însă, într’o presă oarecare, obicinuită cu falsificările, s’a vorbit foarte puțin, deși semnificarea ei politică este foarte importantă. Pentru ce ? Pentru că eu cred— și mă feresc de orice accent de Au urmat însă alegerea dela Mehedinți și alegerea de la Hunedoara. Desigur, ne-am prezentat și acolo. Din primul moment, s’a instrumentat în opinia publică o atmosferă cu totul particulară împrejurul nostru. In zeci de mii, in sute de mii de exemplare, gazete cari n’au nimic a face cu sufletul românesc, gazetele jidovești, au căutat să creeze o curioasă atmosferă de ostilitate pentru noi, în raport cu alegerea dela Mehedinți. S’au răscolit, domnilor, atâtea pasiuni, încât realmente am putea să spunem, că pe urma acestor injoncțiuni de patimi țara s’a împărțit în două categorii de oameni, dincolo de barierile partidelor politice. Erau unii pentru, alții contra, după cum pe fiecare îl îndemna sufletul sau spre un naționalism integral, sau spre anumite concesiuni din punct de vedere național. S’au răscolit patimi, s’a revărsat o ură neagră și un om normal, un observator critic, care nu era amestecat în valurile politice, putea să-și pună întrebarea cu drept cuvânt. Aci sunt două partide care luptă unul cu altul pe câmpul politicii românești. Ce caută atunci acești escroci, să se intercaleze intre cele două partide politice? Care este rostul lor ? De unde vin ei, cu hârtia lor tipărită ? In ce-și moare condeiul lor? Ce au ei cu această vâltoare a politicei românești ? In definitiv, noi puteam să zicem că stau față in față forțele tumultoase a două curente potrivnice, dar pe care eu, observatorul critic, pot să le consider ca pornind din acelaș mare izvor al mișcărilor noastre naționale. Agenți care s’a desfășurat. D. Gheorghe Cuza, secretarul general al partidului Național-Creștin, va avea onoarea ca dela această tribună să prezinte abuzurile care s’au săvârșit, caz cu caz, pentru ca împreună judecând dv. acest ansamblu al problemei, să puteți să trageți consecințele trebuincioase. re s’au săvârșit, caz cu caz, pentru ve împreună judecând dv.abuincioase. In mod normal, după întâlpire, de adunări, întâi la Chișinău în Basarabia o adunare despre care luice. A fost pe urmă în Banat la Oravița o întrunire. ; am fost la și in multe părți dintre viața noastră economică, falsificările, s’a vorbit foarte pulegeer de senator , un număr așa de mare de voturi, cu proporție, d-lui Cuza, și s’a trecut în tăcere mai departe. răscolit sufletele din această provincie, și s’a adunat o mulțime așa de mare de oameni, cum nu s’a obicinuit până acum la adunări politice. A fost pe urmă în Banat, la Oravița, o întrunire, am fost la Cluj, am fost la Cernăuți. Pretutindeni, pe unde ne-am dus, am găsit în sufletul poporului un răsunet foarte viu, foarte puternic. Am căutat să ne explicăm, de unde vine acest fenomen de puternică revărsare populară în jurul unui steag, și ni l-am explicat prin sentimentul pe care îl are neamul românesc astăzi, de protestare împotriva faptului că prerogativele firești ale românismului nu se găsesc pe primul plan în viața noastră politică, și în multe părți din viața noastră economică. Această protestare este mobilizarea prea justificatului nostru egoism național, grandilocvență — că alegerea de la Suceava este, din punct de vedere al succesului politic pentru partidele de opoziție, un caz cu totul particular și neobicinuit. Nu cred că s’a înregistrat la vreo alegere de senator un număr așa de mare de voturi, ca proporție, intre un partid și celelalte partide, toate laolaltă. Dar nu s’a vorbit mult despre semnificarea acestor alegeri de la Suceava. S’a spus ca un lucru normal, că este un fief vechi al d-lui A. C. Cuza, și s’a trecut în tăcere mai departe. tunci ce căutau acești indivizi cari n’au nimic comun cu noi? întrebarea era perfect justificată, însă răspunsul este foarte simplu: ERA CAUZA LOR IN JOC! Nu era o chestiune de luptă politică dela partid la partid, ci era o problemă de existență pentru ei. De aci patima, de aci neagra revărsare de ură talmudică, de aci scormonirea tuturor impulsiunilor latente, atavice și asvârlirea lor în viața publică, cu această ocaziune. Gazetele lor au și fixat problema dela început, au pus-o limpede, au categorisit-o, au definit-o și au trecut-o în opinia publică în felul lor. Vă voi cita acum din diverse gazete care toate fac parte din aceiași familie sufletească : „Adevărul“, „Lupta“, „Cuvântul Liber“, pentru ca să vă dau posibilitatea de a vedea atmosfera în care s’a făcut această alegere. Trebue să vă atrag luarea aminte că nu este indiferent pentru țară cum este îndrumat spiritul public, în ce sens se răscolește sufletul acestei țări. Eu credeam, ca român, că este o chestiune de familie pentru noi să modelăm sufletul românesc. Sufletul românesc ne scapă însă din mâini, căci este în fiecare zi, în toate fibrele lui, pervertit de aceste invaziuni de cerneală străină. Iată ce spuneau ei — ca să se știe—dela început: „Revoluția antisemită în marș intră în planul de acțiune politică al noului partid Național-Creștin și al grupărilor lăturalnice, cari sprijinesc această acțiune“. Vasazică: „Revoluție antisemită în marș“. M’au pus deci, nu pe un plan de politică românească, ci pe un plan internațional de revoluție antisemită în marș. Și atunci, trebue să se puni totul la contribuție, pentru că nu se bătea partidul Național-Creștin cu partidul dumnealor ; era GOGA contra SINAGOGA (aplauze prelungite, strigăte de bravo ! pe băncile partidului Național-Creștin, întreruperi). Am încă foarte multe lucruri de spus și îmi continui cuvântarea cu foarte multă seninătate... (D. dr. Lupu întrerupe). Eu, cu d-ta, nu mai fac colocvii (aplauze pe băncile partidului Național-Creștin). D. președinte N. N. SAVEANU. — Domnul deputat Goga are cuvântul. D. deputat dr. Lupu va avea cuvântul pe urmă (sgomot). Domnilor, fac apel la șefii de partide să binevoiască a interveni la amicii lor politici, ca să-mi dea posibilitatea să pot conduce, în mod normal, desbaterile din această ședință. D. dr. N. LUPU: Dar să fie decenți. D. NICHIFOR ROBU : A insultat pe Blumenfeld al d-tale și d-ta ești dator să-l aperi în Sinagogă (întreruperi, zgomot). Este obstrucție care se face președintelui nostru și noi protestăm. D. OCTAVIAN GOGA : Domnilor, eu vreau să vorbesc înainte. Vreau să-mi rostesc discursul și vă declar dela început că mă găsesc într’o stare sufletească de liniște absolută și de seninătate crudă. Voi spune adevăruri dureroase adversarilor mei. Și nimeni, și absolut nimic, nu mă poate îndemna să retrag cuvintele pe care le-am întrebuințat. Dv. puteți să urlați cât vreți (protestămi pe băncile partidului național-țărănesc). Vasăzi că a trebuit din primul moment să se creieze un joc al aparențelor, care să mă înfățișeze înaintea țării într’o atmosferă defavorabilă. Tot de aceia, din primul moment a trebuit să apar la alegerea de la Mehedinți, prin faptul că guvernul nu a pus candidat, ca un protejat al guvernului. Domnilor, dv. știți că la Mehedinți a fost cu o jumătate de an înainte o alegere de senator. Partidul liberal nu s-a prezentat nici atunci și a fost ales d. Vasile Rădulescu, șeful partidului național-țărănesc din acel județ. Și cu toate acestea, nimănui nu i-a trecut prin minte atunci să zică că d. Vasile Rădulescu a fost un miluit al guvernului, fiindcă s’a ales fără contracandidat. Acelaș lucru s’a petrecut și acum, cu deosebirea că atunci dv. aveau în noi adversari cu oarecare obiectivitate, pe când la dv. obiectivitate nu există întreruperi de pe băncile partidului național-țărănesc). Vă rog, nu sunt chiar așa de grave aceste lucruri, încât să nu le puteți suporta, dar dacă nu le puteți suporta vă rog să urlați, că eu aștept. De aceia s’a spus de către gazete : „Guvernul susține acest partid, reprezentând in țară hitlerismul și purtând pe plaiurile Mehedinților drapelul german cu crucea încârligată“. Pe urmă a trebuit să fim înfățișați , ce suntem noi, ce însemnăm noi, de unde s’a înființat acest partid, care este logica lui interioara, care este starea lui de suflet, care este moralitatea lui. Și iată cum ne înfățișează gazeta „Adevărul“: „Sunt strânsoarea uliților. Aceste păsări răpitoare nu pot trăi în mijlocul omeniei și decenței românești“. A. .Cauza și cu mine suntem păsări răpitoare! Noi descindem direct din „Lipitorile satelor“ ale lui Vasile Alexandri, iar omenia și decența românească o reprezintă Blumenfeld și Goldenberg, cari protestează ! Apoi: „Crucea dracului nu poate flutura pe pământul nostru“, — ai lor ! „Nu putem ajunge robii Germaniei“. Cine se înduioșează în această chestie și se congestionează? Indivizi, cari au scos „Gazeta Bucureștilor“ subt ocupația nemțească și cari fiindcă e alta configurația politică la Berlin, ei simt anti-germani. Noi am fost ce suntem și acum și vom rămâne: PUR SI SIMPLU ROMANI. Dar, altă gazetă tot una din acestea, iată ce spune: „Domnul Octavian Goga a luat pe umerii săi de poet, misiunea salvării bogătașilor din România și a intereselor bancare“. Am luat ca misiunea mea, salvarea bogătașilor din România și a intereselor bancare? Ce bogătași din România salvez eu, care sunt relațiile mele cu bogătașii din România? Nu le cunosc ! Eu știu atât, că v-am făcut o declarație solemnă aci înainte cu vreo trei luni, că am demisionat din orice instituție bancară, afară de societatea „Mica“, al cărei președinte am onoarea să fiu, după generalii Averescu și Coandă. Aceasta nu împiedecă pe adversarii mei să trimeată un fel de manifest roșu, expediat în toate părțile, multiplicat în sute de mii de exemplare în care pun tot felul de nume cu care m'ași găsi alături. Natural, e minciună ! Și ce relații am eu cu instituțiile bancare ? Mi se pare pur și simplu o idioție. Dar iată, mai departe, și aceasta apare în „Adevărul“ : „D. Octavian Goga, izgonit din Ardealul natal ștampilat ca aventurier și renegat, s’a concentrat în jungla saloanelor și anticamerelor acestui blestemat și babilonic București al tuturor păcatelor“. Așa se scrie la gazete sub cenzura românească, așa se îndrumează spiritul public în țară. Ce este Capitala? Jungla în care se adună toate canaliile, pentru ca să se dea un blestemat și babilonic București, al tuturor păcatelor. Escrocii moraliști! Băgați bine de seamă unde am ajuns astăzi. Iar mai departe: „D. Octavian Goga a făcut în adevăr baie la Admiral Palast la Berlin, s’a întins pe plaja de nisip de la Wansee și s’a scăldat în apa Iordanului hitlerist...“. Dați-mi voie să merg mai departe. Citesc toate aceste lucruri, cu foarte multă liniște, pentrucă vreau să se treacă în istoria politică a țării, în ce chip este înfățișat în opinia publică, de către scribi mizerabili, o personalitate politică. Iată ce spun: „Sinistrul cabotin Goga este deprins cu toate travestirile... (Se produce un dialog între d. Tilica Ioanid și d. dr. Lupu, care întrerupe desbaterea, dar nu se aude). D. N. N. SAVEANU, președinte : Domnule Ioanid, ați pronunțat un cuvânt ofensător pentru d. dr. Luuu. D. TILICA IOANID: Nici un cuvânt. Am spus că este după masă și că a venit beat la Cameră. Repet și mențin. Altfel nu se explică ieșirea aceasta,întreruperi de pe băncile partidului național-țărănesc și ale partidului Național-Creștin, mare sgomot care se prelungește). D. N. N. SAVEANU, președinte. Suspend ședința. Iată pălăriuța ungurească pe care am plimbat-o eu în cursul vieții mele ! (întreruperi, pe băncile partidului național-țărănesc). D. Dr. VIRGIL SOLOMON : Cum ați ajuns la pactul de la dacea ? D. OCTAVIAN GOGA : Rămâne să judece aceasta istoriograful român de mai târziu, atunci când lucrurile se vor calma și când se va putea descifra, la o masă de scris, tot ce a rămas ca activitate de pe urma noastră a fiecăruia. Ne va judeca istoriografia și posterioritatea, in mod liniștit și atunci se vor trage concluziile asupra fiecăruia. UN CUVÂNT TABU S’a căutat, domnilor să se învenineze atmosfera împotriva noastră. Se vorbea de „bolșevicii naționali“, care încearcă „prin teroare“ să ajungă „la o lovitură de Stat“. Insultele au continuat pe acelaș ton în toate zilele și pe toate coloanele. E remarcabil că se vorbea numai de „gogocuziști“, „desfățul gogo-cuziștilor“, „huliganismul gogocuziștilor“, ,„trenurile gogo-cuziștilor“, „gogo-cuziștii“ pe toată linia. De ce? Fiindcă există un cuvânt care pentru ei este tabu: cuvântul „CREȘTIN“. Nu se publică cuvântul „CREȘTIN“, și atunci eram numai „gogo-cuziști“. S’a spus că lumea e terorizată, s’a vorbit de o lovitură de Stat pe care am vrea s’o dăm, că guvernul protejează lovitura de Stat, că merge pe linia crupei încârligate și că drumul acesta duce direct la Berlin. Domnilor, lumea s’a agitat și numai aceasta explică acest extraordinar interes deșteptat împrejurul alegerei dela Mehedinți. Procesul alegerii de la Mehedinți — Rechizitoriul d-lui Octavian Goga in ședința Camerei de la 27 Februarie 1936 Partidul Naional-Creștin e nou, doctorina lui e veche Alegerea de la Suceava un fenomen unic Acțiunea presei evreești pentru pervertirea sufletului românesc D. OCTAVIAN GOGA PREȘEDINTELE PARTIDULUI NAȚIONAL-CREȘTIN O precizare istorică Memoriile contelui Tisza și calomniile presei din Sărindar D. OCTAVIAN GOGA : Domnule președinte, domnilor deputați, fac apel la membrii partidului meu rugându-i să păstreze o liniște absolută, să-și înfrâneze toate pornirile chiar în fața insultelor. Marele interes al nostru, este ca țara să știe adevărurile pe care vreau să le rostesc astăzi de la această tribună. Cred, că parlamentarismul românesc nu a căzut așa de jos, ca un om bine intenționat și ca un oarecare talent, venind în fața dv. să nu poată să se facă ascultat. Pentru a arăta în ce stare sufletească vreau să am pe partizanii mei, rog pe d. Tilica Ioanid să-și retragă cuvintele. D. TILICA IOANID : Din ordinul șefului, retrag cuvintele mele. D. OCTAVIAN. GOGA: Sunt foarte mulțumit să fie tăcere dim ambele părți. Domnilor deputați, cum spuneam, s’a creat o atmosferă defavorabilă nouă și s’au aruncat asupra mea toate adjectivele posibile, de către oameni ale căror cuvinte socoteam că trebue să fie mai moderate. Iar eu v’am făcut aceste citații pentru a vă arăta până unde s’a colorit libertinajul de gândire și de exprimare, într’o presă pe care eu îmi permit s’o socot că nu este expresiunea sufletului românesc. De altfel, toate aceste behăituri n’au nimic de a face cu noi, pentru că românul, cum știți foarte bine, este liniștit, zâmbitor, blând, sceptic, dar niciodată nu arată această, neagră ură, care nu face decât să profere insulte.Domnilor, in toate părțile s’a vorbit despre desmățul nostru. S’a spus că m’am „înțolit cu surtuc verde și cu pălăriuța cu pană ungurească și apoi cu bottorii și cămașa hitleristă“. Cum m’am înțolit cu pălăriuță ungurească, o știe și a spune țara. Iată, au apărut acum memoriile contelui Tisza, în mod postum, și s’a publicat acolo un schimb de scrisori care a avut loc în cursul războiului. Se spune undeva, într’o scrisoare de răspuns a lui Tisza către contele Czernin, prin care acesta îi cerea să se amnestieze toți Românii din Ardeal, cari au venit în Regat și au făcut propagandă pentru intrarea României in război ■. „Da, spune Tisza, îi amnestiez pe toți, afară de părintele Lucaci și de Goga", O îndrăzneală prea mare Această atitudine a mers mai departe. Chiar și după alegeri gazeta „Adevărul” se întreabă : „Guvernul ar fi voit să salute pe Rege, oferind pe tipsie, odată cu pâinea și sarea tradițională, biruința crucii încârligate. Democrația română însă, presa română au meritul de a fi cruțat României această rușine, de a nu fi lăsat ca ziua senină de întoarcere a Regelui să fi fost întunecată și păgubită de un rezultat electoral, care ar fi fost in cel mai categoric dezacord cu declarațiunile sale, care angajau și angajează Statul român”. Vedeți dv., era coborîtă în discuție și Coroana, înfățișată într-un fel de dezacord cu tot ceea ce am făcut eu, cu tot ceea ce am declarat noi, pentru că — spuneau dânșii — angajamentele Maiestății Sale în străinătate ar fi fost crunt lovite, dacă eu ieșeam la Mehedinți. Dar ca să apreciați îndrăzneala până unde merge și cum nu se sfiesc acești oameni, cu ultima libertate de opinie pe care și-au luat-o cu deosebire în vremurile din urmă, să atragă pe Maiestatea Sa în discuțiunile lor, — și astfel de articole s’au lăsat să apară sub regimul cenzurei! Presa evreiască in fața operei M. S. Regelui Astfel „hitlerismul”, pe care l-am făcut noi, nu este înfățișat, decât ca o continuare a unui hitlerism, care are protecțiune în sfere mai înalte. Căci iată ce se zice tot în „Adevărul” în acel articol : „Aiurea mișcarea hitleristă, de dreapta, a pornit de jos în sus. La noi această mișcare— trebue s’o repetăm mereu ca să se înțeleagă in sfârșit acest adevăr — este impusă de sus în jos. In centrele de instrucție premilitară se face hitlerism, la strejeri se țin conferințe hitleriste , pretutindeni, nu știm sub ce sugestiune colectivă, se fabrică hitleriști albi pentru cămășile albastre de mâine. Acești tineri, cărora li se predică astăzi hitlerismul în această organizație de stat, cu tot prestigiul pe care organizația de stat îl poate da unei doctrine anarhice, acești tineri, fanatizați de pe catedră, anarhizați în sala de cursuri, vor fi cămășile de mâine”. Despre ce este vorba ? Despre strejenie și despre educația premilitară, două instituțiuni care știu foarte bine cu toții s’au făcut și la noi, în mod întârziat, fiindcă există în toată lumea. Se introduce o disciplină de gândire, încadrată în adevăruri patriotice, în școli, începând cu școala primară și, continuând mai târziu până în Universități, se face o educație preregimentară, care înlesnește educația militară de mai târziu. Această chestiune n’am inventat-o noi... PAMFIL ȘEICARU : A inventat-o Rusia Sovietică. D. OCTAVIAN GOGA : Acesta voiam să spun... această chestiune mai întâi și întâi a fost lansată de Rusia Sovietică, care a militarizat tot învățământul ei. Și dacă noi astăzi, adică Statul român sub lăudabilul început al Majestății Sale. (Aplauze prelungite, strigăte de bravo). Acesta nu este hitlerism. Când copiii noștri de școală, pe care vă invit să vă duceți să-i vedeți, ridică mâna sus și spun cântând : Toți străjerii, Majestate, Vă urează sănătate ! vă asigur că este un moment reconfortant sufletește, pentru oricare bun român. (Aplauze pe băncile partidului Național - Creștin). (Urmare în pag.ula) Ideia națională românească nu se poate confunda cu nicio formulă de aiurea D. I. MIHALACHE : Domnule Goga,... D. OCTAVIAN GOGA : Domnule Mihalache, milostiviți-vă și lăsați-mă să vorbesc. D. I. MIHALACHE : Este regretabil că intențiuni și sentimente, pe care le-am apreciat cu toții, sunt amestecate și exploatate într’o întreprindere politică, ca a dv. (Aplauze pe băncile partidului național-țărănesc). D. OCTAVIAN GOGA : Domnilor deputați, fac apel la dv. și vă rog să urmăriți cuvântul meu, nu sub unghiul de apreciere al unui interes de partid, ci ca buni români, cu toată obiectivitatea, să mă judecați. Nu vreau nimic altceva. Vă rog să nu săriți în apărarea acestor gazete, fiindcă v’ați ajutat unii pe alții destul de mult. Deocamdată lăsați-mă să vorbesc, căci eu discut cu gazeta „Adevărul”. D. I. MIHALACHE : Nu vreți s’o discutați, dar ați exploatat-o pentru dr. D. OCTAVIAN GOGA : Vasăzică, nu se mai îngădue nici Maiestății Sale Regelui să facă străjerie și educație premilitară. Insă în această gazetă în fiecare zi se vorbește despre cifrele astronomice ale premilitarismului sovietic și nimeni nu are nici o obiecție de făcut și nimeni nu vine să spună că educația prezilitară și străjeria pe Continent își au origina, cum a spus foarte bine d. Pamfil Șeicaru, în preparațiile militare ale Sovietelor. Deci hitlerism și iar hitlerism. De un an de zile de când partidul Național-Creștin s’a format, acuzațiunea pe care o reped asupra mea este hitlerismul. Am făcut declarațiuni în atâtea rânduri spunând că nu pot fi național-socialist, căci național-socialismul e o doctrină pe care nu o pot să o împărtășesc, întrucât nu se poate potrivi cu împrejurările noastre de noi. Am spus că național-socialismul înglobează revendicări pe care noi nu le avem; național-socialismul tocmai pentru a combate socialismul, a luat asupra lui revendicări cu caracter social și socializant, lucruri cari însă nu se potrivesc la noi, fiindcă masele noastre populare sunt ale unui popor agricol, și au la baza ideii lor, a cugetării lor și a psihologiei lor, proprietatea individuală. Am spus-o mai răspicat