Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-04-08 / nr. 28
110 subt picirele neutre, cănd de locu începu a se întuneca. Cărărușea păstoriloru ni se părea acuma că e drumu de țoară, toate greutățile erau petrecute, voioși și sumeți alergarămu către stănă. Cine se apropie noptea de vreo tărlă de oi, acela este intimpinata de o turmă de căni încolțitori, copiii de păstori se repedu la căni și îi înpedecă, ca să nu apuce străinii. Stăpănulu stănei, unu bătrănu căruntu oieriu cu sarică albă ne'a primitu forte prietinosu. Ce da tăria, ce ascundea stăna era alu nostru. Nainte de tăte se găti mămăliga care o măncarămu cu lapte caldu de obe. După aceea ne delectarămu cu gust aurdă, materiă de brănză dulce, acelu productu fiin din lapte, ce în Italia superiore și în Tirolulu italienescu subt numire de Poma vera nu pote lipei dela cină. După cină neamu aștezatu lăngă Păcurari înpregiuru de focu. Acesta face punctulu din mizlocu, celu din tăiu cercu facu păcurarii, alu doile oile, alu treile cării. Peste totu păcurari au fostu ca la 20 inși feciori și ómeni mai bătrăni toți în propriulu pigtoresculu portu alu Romăniloru, cu opince, cioreci strănși de lănă albă, cu cămeși groase de pănsă, cu unu șerpariu, sarică albă și o căciulă înaltă în forma popicului. Unu bățiu lungu desupra încoviatu este în măna loru, cuțitulu stă în tecă, și în glugă este merindea de brănză, urdă, și mămăligă. Așia sue păcurarilu cu oile sele dimineață susu la singurătatea înaltului munte scutitu de văntu și de plie, și se bucură de viață. Fluerulu nu lipsește nici odată, unulu și altulu are și căte unu cimpoiu. centale. Sera se adună iarăși toți pe lăngă ospătărețiulu focu și petrecu orele de seră între glume și risu, între cănătări și fluerări. În sfărșitu înceată convorbirea, cu picioele întorsu către jeraticu ia ostenitulu păcurariu cea mai de aprope peatră de perină subt capu, și învălitu cu podiba ceriului stelosu se cufundă întrunu pacinicu, adăncu somnu. Numai bătrănii săntu mai molești a căuta noptea stăna însă și a acolo patulu se socotește numai de lucru. Vine în frele tărzie a nopții ursulu, atunci săntu odată toți în picioare, toți cănii începu îndată a lătra, este unu urletu ce îngrozește urechile, ursulu păcurarii seru afară și strigă din resputeri, însă apucă, și duce cea din mijloculu tăriei, netemănduși cojoculu celu grosu de căni și de păstori. Noptea ce amu petrecutu noi acolo nu a fostu nepăciuită de acesta întemplare. Eu totuși mă treziu curăndu, neobicinuita umezeală, și frigulu zilei noe me siliră a me scula, și a schimba romanticulu culcușiu păstorescu, cu mai puținu plăcuta și desfătata mititică stănă. Dimineța cu ziorile începu museulu de oi. Spre acestu scopu se adună toate într'unu stau mare, a cărui laturi au mai multe strunge, prin care numai o oie poate trece. Naintea fieștecăria strunge stă unu mulgătoriu, care apucă oile dea răndulu, și după ce lea mulsu laptele se slobode. După ce se săvărșese acestu lucru, atunci se deosebește mai înteiu laptele ce e menitu pentru trebuințele zilei, iară celalaltu se pune într'o căldare mare de se încălzește ca să se facă cașiu din elu. Mai pre urmă se spală mulgătorii cu zero pe măne și pe față, și unii pășescu la o parte își dau căciula de pe capu și zicu rugăciunea de dimineță. Acuma resare sorele, gustarea adună pe toți pecurarii (ciobanii) la unu locu pe timpu scurtu, apoi se duce care încătra cu oile sele către locurile de pășiune. Noi trebuirămu să ne desperțimu dela soțietatea, ce așia iutemerită a noastră iubire. Era o dimineță cu totulu sănină, poi egamu la punctulu celu mai îndepărtatu alu lanțului costișiu, ce însoțește valea Arpașiului către resăritu, și așia vedemu o parte mare a Transilvaniei stăndu la piciurele nostre. De acolo în giosu către sticlărie este o pădure mare de molizi (brazi) așia de mirositoriă a rășină, și așternută cu mușcii, așia strebătută de izvore ropenlucitorie, așia plină de fluerătoriele glasuri a pituliceloru și inărițeloru amăgitorie, cătu îmi căzu forte greu, că nu potuiu sta mai multu acolo. Toate cele mai dulci suveniri ale timpului copilărescu se trezire în mine, me puseiu la marginea unui izvoru țiosu, și bucurosu ași fi remasu zile întregi în atrăgătorilu brădetu. Însă tóte pregătirile erau așia întocmite, cătu plecarea se făcu neîncungiurabile. În vre o căteva care ajunserămu la sticlărie, și în sera celoealalte zile sosirămu bogați de plante, dar mai bogați de suveniri dulci în Sibiiu, la începutulu și sfărșitulu călătoriei noastre. Monarhia Austriacă Transilvania. Sibiiu 6 Aprile. Escelenția Sea D. Episcopu Barone de Șaguna a sositu din călătoria ce a întreprinsu la Viena ori către seară în deplina sănetate aici în Sibiiu însoțitu de D. Secretariu și profesore Protosingelulu Dr. Grigoriu Pantazi. Celalalți membrii ai deputațiunei afară de Brașoveni, veniră sămbătă sera. Deputațiunea noastră a mai făcutu visitele sele de cortenire și Arhiducelui Franțu Carolu Tatălui Maiestății Sele, Înălțiaea împărătească a primito cu atăta condescendențiă și afabilititate încăt pusă pe toți la uimire, mai vărtosu îndurăndusă a aduce înainte loialitatea, credința, și purtarea bună a poporului romănu în timpulu tulburăriloru politice. Apoi mulțămi Conducătoriului deputațiunei Escelenției Sele D. Episcopu Barone de Șaguna arătăndu căte merite frumose are Escelenția Sea pentru tronu, înalta dinastiă, și pentru poporulu seu Numai puținu fu bine primită acesta deputațiune și la DD. Miniștrii, cărora încă făcu visitele sele de cortenire. - La noi după ce avură nu mai fătă septemăna trecută zile frumoase de primăveară se rădică vineri de către seră o furtună, carea sămbătă ținu totă ziua și ninsă de o urmă, către seră se sănină, și înghieță atătu de tare, de mai că astă earnă nu avurămu așia mare geru, acesta urmă și astă nopte, și vedemu că se gătește și pe noaptea viitoriă. Pomii, carii începuseră a înfrunzi și înflori săntu toți opăriți. Și așia se adeveri prorocia prorocului de timpu, de care unii își bătea jocu, în toatu cuprinsulu ei. Drumurile trebue să fie iarăși cu totulu desfundate, căci poșta ce era să ne sosească încă de vineri sera, nu au sositu nici acumu. Sibiiul Apr. Decăntru Gazeta universale și cu ea toate Gazetele Vienei ne aduseră știrea despre mișcarea meseloru prin punerea măniloru omenești legate în lanțu asupra loru, începură omenii pretutindinea a face cercări cu succesu încăntătoriu. Aici în Sibiiu nu auzi este vorbe de cătu despre mișcarea meseloru, despre cercările ce s'au făcutu cu ele și despre succesulu și nesuccesulu loru. S'au făcutu cercări în Casino duminecă cu succesu doritu, s'au făcutu eri în sala de la împeratulu romaniloru cu succesu cum auzimu eclatante. Cercarea cea mai însemnată, despre carea amu auzitu din gura unui individu ce a fostu de față, este aceasta. Duminecă a șezutu la o masă mică de cosutu patru dame din care 3 au fostu măritate iară una fată, doe ceva mai în vărstă iară doe mai tinere în lanțulu prescrisu, iară la alta masă mai mulți bărbați iarăși spre cercarea acestui esperimentu; după 2/ de oră a începutu masa pe a cărei față erau legate damele în lanțulu de esperimentu a se mișca prelăngă osta sea și către nordu cu atăta putere, căt bărbații uimiți de cele ce auziră, stricară lanțulu în care erau legați ei, și alergară să vadă ceea ce s'a întămplatu la dame, care atăta se umplură de fluidulu acela, ce se desvoltă prin formarea acestui lanțu, de nu numai potură ținea încheatu, ci îlu desfăcură. Însă ce se vezi? la fata, și dama cea mai tineră, după desfacerea lanțului începură în măni astfeliu de stropșeri, încătu bărbații nu le poteu ținea. Doctorulu ce era de față (tata fetei) căută pulsulu și cercă întru'n minutu 135 de bătăture. Mai tărziu a încetatu și aceste arătări și damele se află tie în dorita sănetate. Acestu exemplu ne dă dovadă, că puterea fluidului acelui, ce se desvoltă prin formarea lanțului, trebue să fie multu mai mare, de cătu ce se cugeta la începutu. - Noi încă amu cercatu atestu esperimentu ce s'a făcutu de modă în cetatea noastră, dar nu nea succesu. Cei ce vreu să lu cerce au să urmesă asia. Se punu patru seu mai multe individe mueri și bărbați pe lăngă ori ce masă pe scaune seu stăndu astfeliu ca nici cu o parte a trupului seau cu vestmintele, să nu atingă nici masa, nici altu obiectu, nici să se a-