Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)

1853-08-01 / nr. 60

258 ia făcutu uitați, și mai cu adinsulu pe u­ulu, carele și acum pune energiă a forma după cum ne e speranța o continuațiune de în­­ceputu bunu la o altă scală rămană, voimu a aduce aminte amicu­­lui tinerimei. Cum că cei dintei învățiători de limba română, și care au depusu totu ce au fostu prin putință, pentru învăția­­rea tinerimei romane la școala capelei romăne din Brașiovu, au fostu Demetriu Leca și Ioane Procopiu. Amăndoi acești bărbați s'au luptatu păn'ântr'atitu cu intruducerea principiiloru de invățiă­­turile romane în numita scolă; încătu peste unu anu lea succesu a trage partea cea mai mare de copii dela școala capelei grecești și a pune pe părinți în cugetarea de a lucra pentru mijloace de școli superiori. Leca pentru silința cea mare ce pusă la aceea scală deveni la o debilitate a sănătății atăta de mare, încă nu a trebuitu a se retrage dela seriosa aceea întreprindere și a înbrățișa econo­­mia, cu care poate că și astăzi se ocupă, iar Procopiu servindu aproape de trei ani numai cu o plată de 100. f. în valută pe anu, căci fondu nu era de unde să se poată plăti mai bine, și pentru ca să aibe unu viciu de toate zilele, căci cu plata dela scoală de abia pute­a'și procura o îmbrăcăminte simplă,­­ a trebuitu pe lăngă ostenitoarea s'a ocupățiune din școală a fi Instructore afară în Blumena, cale de doă pătrarie de vară, la o casă unde avea a învăța 6­ copii; și de acolo pe ploie sau ninsoare să vină la școală. - Chiemănduse apoi în Romănia, unde numitulu spera dă'și va mai îndulci sortea, nu avea nici atăte spese cu care să călătorescă, pentru aceea fruntașii Brașiovului făcură o co­­lectă spre a­ lu ajiutora. După aceștia precum se știe urmară re­­numiții bărbați, despre care reportatoriulu comentă. Căndu cineva își propune a face unu pomelnicu, seu a enu­­mera omenii, carii depunu sacrificie lucrăndu în via Domnului pentru națiune, se­ lu facă asia, cătu să nu uite pe vr'unulu din cei ce a lucratu în aceea vră în timpu mui nefavoritoriu. Că ne­obositulu bărbatu Gheorghiu Bariț­ în soțietate cu Andreiu Mure­­șanu a lucratu îndestulu, este adevăratu; însă că nu au fundatu ei aceea școală este și mai adeveratu, și pentru aceea fundatorii ei nu trebuia uitați, căci nerecunoscănduli să ostenela, voru judeca, că mărinimoșii Brașioveni atunci, cănd ei le învăța copii prin o mare stăruință, și cu plată așia de mică, se arăta mulțămitori, acum aru fi ingrați, apoi ingratitudinea nu știmu să caracteriseză pe Brașioveni, așia dar nu trebue ca unu astfeliu de epitetu să prindă locu în pagina istoriei Gimnasiului romănu din Brașiovu. Unu amicu alu tinerimei și alu adeverului. Brașovu 8 Augustu e. n. Serenitatea Sea D. Gubernatore militare și civile M. C. L. principele de Swartenberg a părăsitu astăzi nainte de prănzu cetatea noastră, și merge prin Vasarheiu la Oitos, la care pașu se așteptă principele de seră, și va sosi cu suita sea. Călătoria Serenității sele va avea urmări bune, așia p­­e, ruinele Timișiului de susu se voru retrage poate în scurtu timpu din ochii Omeniloru. D. Inginiru Goertner care este însăr­­cinatu cu măiestriosulu drumu preste Predelu a seceratu lauda cuvenită, și recunoștință din partea Serenității Sele. Eri a fă­­cutu Serenitatea Sea o escursiune la pasulu Buzeului, și trecându prin Prejmeru a fostu acolo nrimitu serbătorește, decolo l'au pe­­trecutu călăreții din Prejmeru, Bodila, Telu ș.a. La reîntorcere a cercetatu Serenitatea sea Zizinulu, unde a fostu atătu de strălucitu primitu, cătu s'a suprinsu plăcutu a­­tătu Serenitatea sea, cătu și suita lui. Tratarea oamenească și dulce a Serenității sele, cu care s'a obicinuitu a întimpina pe țe­­reani, s'a căștigatu inimile tuturoru M. S. La Satmare a lovitu în zioa de S, fie fulgerulu între trei mueri, tocmai căndu ele eserciau mai bine limba. Una remasă mortă, iară celelalte doe scăpară cu puțină vătămare. Țera românescă s'a declaratu de băntuită de ciuma viteloru, și de aceea iarăși s'a înființatu carantina de 20 de zile pentru vite mari cornute. Gazeta franțuzească „supresa” a asemănatu lucrulu încurcatu alu diplomației în întrebarea orientale cu onorata nevastă a lui Ulise jupănesa Penelope, care a desfăcutu noptea aceea, ce a țesutu ziua. Mai departe zice totu aceea gazetă. Una din cele mai în­­bucurătoarie părți a­le întrebărei orientali este aceea, cum că ea totdeuna în fasele cele mai neînpățiuite lasă speranței o ușiă deschisă. Proiecte urmeaze preste proiecte, o piere nu­­mai ca să facă locu la alta. Deacă aru refusa împeratulu rusiei, zice „Patria”” și celu mai nou proieciu de înpăciuire, atunci s'aru fi obligagu Austria a face causă comună cu Franția și Anglia asupra Rusiei. Respun­­sulu Țarului la această înpărtășire se așteaptă pe 16 Augustu. În 7 Augustu a muritu generalele de artileriă Barone de Velden de dropică. „Patria” aduce o corespondință din Iași cu data din 20 Iuliu în care zice că dela S. Petersburgu aru fi venitu știre cum că principiloru Moldaviei și a Romăniei pe lăngă demnitatea și pote­­rea sea nominale, cabinetulu rusescu le va da o regențiă din i duari pe care îi va denume împeratulu. Toate trebele se voru aduce naintea acestei regențiă, și ea se va hotărâ în instanția de pe urmă. Ne­atărnătoriu de aceasta faptă adeverată s'a pusu pe țeară o literațiune de naturalie. Afară de aceasta săntu mai mulți doiari tineri, carii și'a arătatu nemulțumirea cu ec­acțiele făcute din partea trupeloru ocupătoarie, înșirați între trupele muscălești, unde voru avea a servi 3 ani. Se spune că inginerii se ocupă cu deliniarea planeloru capi­­taleloru Iași, și București, pre care vrea Rușii să le întărea­­scă, ca să potă ușuora operațiunele armatei ruseti. În Teatrulu naționale din București se voru da piese în limba rusească. Serbia a ridicatu carantina de vite, ce avea de către Bănatu. Principatele dela Dunăre. Principele Mihailo Obrenovici a slobozitu unu circulariu că­­tre senatulu sărbescu, Miniștri­, Mitropolitulu, și către ambele notabilități Vucic și Caicianin. Aceasta mărturisire a credinței, într'unu timpu căndu partidele stau către olaltă cu multu mai pezișiu­decătu ori căndu altă dată, nu este fără însemnătate. Mulți cugetă cum că Obrenovici, cari i nainte cu 11 ani au trebuitu să părăsescă țeara loru, voru veni iarăși la curmă, și că tină­­rulu principe Mihailo va fi următoriulu lui Caraghiorghvici. Gu­­berniulu­cestui de pe urmă a fostu mai cu semă îngrijitu a cultiva țeara, și elu a avutu partida naționale învechită, ce se zice a fi aplecată Rusiei, de vreomașă. Puie seva tinărulu Obrenovici în fruntea acestei partide nemijlocitu, este greu de a dovedi. De aru fi elu către Rusia mai aplecatu decătu Caraghiorgevici, a­­tunci elu nu va fi de părerea termurită a partidei naționali în privința desvoltărei spirituali. Dela alu 17-le anu alu vărstei sele, de căndu elu după o regență scurtă, a trebuitu să părăsea­­scă țeara, a trăitu elu în Germania numai spre cultivarea sea. Influința Vienei și a Berlinului asupra principelui va fi de ajunsu, ca se păzească pe Mihailo Obrenovici de o totale alipire către unii locuitori patriarhali ai Serbiei. Cuprinsulu circulariului este ur­­mătoriu: Principele zice la începutu, că aru fi înțelesu, cum că s'aru fi înpreșchiatu o faimă vrăjmășescă între națiunea sărbea­­scă despre dănsulu, elu dară află cu cale a informa poporulu despre aceste bănuele. Se vorbește despre dănsulu, că elu aru vrea să lapede zizanie între națiunea sărbescă, și că o întă­­râtă la răscoală, ca să ajungă iarăși la stăpănire. Elu însă aru fi fostu principe stăpănitoriu, și știe mai bine a judeca de­­spre grigele și greutățile acelei demnități. „cu amu părăsitu” , zice elu mai departe „Belgradulu nu cu uiu, însă ce să a­­tinge de persoana mea eu prin aceasta amu căștigatu mai multu, de cătu ce amu perdutu, căci depuindu eu în tinerețele mele greaoa Îmntămplări de zile. În 29 Iuliu a eșitu patentulu împerătescu despre întrodu­­cerea noastei rănduieli a procedurei de pedepse. Domnulu țerei Modaviei a casatu pe mai mulți amploiați suv­­alterni, carii posițiunea și talentulu seu l'au întrebuințatu spre plastografia unoru documente. Ministeriulu din lentru a slobozitu către toți Șefii țereloru ordinațiune, prin care se oprește șapca de uniformă a se porta la vestmănte civile.

Next