Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-09-16 / nr. 73
286 sprelicve, adecă ziumătate eștt afară, de marmoră, vărsat bronzuit, avănd pe piedestal înscrisul următoriu: Veniamin Mitropolit i Arhiepiecopul Moldaviei și Sucevei. Născut în Dechemvrie 1768, răposat în 18 Dec. 1846, au păstert 50 ani. Evlavia și recunoștința publică iau insista monument în mezul fiilor sei sufletești. Sub domnia D. S. Prințului Grigorie A. Ghica. 1853. Ear pe fațada întrărei se va scrie. Necropoli Iașilor. Fundat la 1853 de doritorii măntuirei sufletești. Transilvania. Sibiiu 15 Sept. Eri pe la 3 ore după umezi sosi Escelenția Sea Părintele Episcopu Barone de Șaguna sănătosu din Brașovu, și astăzi plecă la Sighișoră, unde este poftitu de Serenitatea Sea Principele gubernatore milit. și cv., la desvălirea monumetului generalului muscălescu Scarlatinu. Serenitatea Sea Principele gubernatore Carolu de Swarțenbergu, și Escelenția Sea D. M. SC. Ioane Bordolo de Borca, cu mai multe persoane înalte militari plecară de eri către Sighișoră spre mai sus atinsulu scopu. Duminecă sosi aici Ser. D. Generalu rusescu principele Usarov, cu unu colonelu și unu căpitanu, și petrecăndu aicea păpămâne, voru pleca iarăși la Sighișoră. Aséră le a căutatu banda militare a regimentului Niujan, unde s'a fostu adunatu o mulțime de omeți. Ilustritatea Lea D. Episcopu romano-catolicu Dr. Ludovicu Hainald se află iarăși în mijloculu nostru. Brașiovu 13 Septembr. 1853. Joi în 10 ale acesteia sera avurămu norocire a saluta în mijloculu nostru pe iubitulu nostru Arhipăstoriu Escelenția Lea D. Episcopu Andreiu Barone de Șaguna. O mulțime de preoți și de cetățeni romăni fruntași eșiră binevenitului oaspe înainte, carii li comitară la locuința, unde trasă. A doua zi la 5 oare după amiazi fură poftiți în cartilulu Escelenției Sele atătu DD. Efori școlari, cătu și corpulu profesorale dela școala centrale gr. resăriteană, spre a li se face cunoscutu scopulu vaniței Arhipăstoriului în mijloculu iubițiloru sei fii sufletești din Brașiovu. „Scopulu venirei mele” începu Pre Sfinția Sea a cuvănta, este, ca să ve împărtășescu știrea cea foarte multu îmbucurătoariă pentru întreaga națiune romănă și deosebi pentru fiii ei cei de relegea gr. resăritenă din Ardealu, cum că înaltulu Ministeriu de cultu și de învățămăntu s'a înduratu la cererea comuneloru romăne gr. resăritene din Brașiovu ale da voiă, ca cu începutulu anului scolasticu 185* să deschidă unu gimnasiu micu și că acestu gimnasiu va dobăndi și publicitate, îndată ce se voru împlini nișe defecte”. După aceasta lăsă Escelenția Sea a se citi Decretului guberniale atărnătoriu, pe care apoi lu tălmăci din puntu în puntu romănește, mai încolo făgăduiesc. Sea la fondulu scolasticu căte 100 f. nentru m. c pe totu anulu, și numeră numai decătu suma acesta a 185%). În sfărșitu esprimănduși a Sea precum și a întregei națiuni recunoștință către Domnii binefăcători, carii nu cruțară nici o ostenelă nici unu sacrificiu spre a înfiița unu institutu atătu de momentosu pentru înaintarea în cultură a tinerimei noastre, pofti totu deodată pe DD. Efori și pe corpuri profesorale, ca să se siliască că nu mai îngrabă a împlini condițiunile, ce se mai ceru pentru ca gimnasiulu să dobăndiască publicitate. Sera se ridică în onoarea înaltului oaspe înaintea corulului seu unu Transparentu iluminatu, pe care s'a aflatu însemnele arhierești cu inscripțiune, desupra: A. B. S. eră dedesuptu: Grațiă, cultură și bucuriă Romănului vestești. Apoi i se făcu și serenadă, fiindu locuința Escelenției Sele pănă tărziu încongiurată de o mare mulțime de poporu. Sămbătă înainte de amiazi sluji Escelenția Sea în biserica greceacă din cetate, apoi totu într'aceea zi se dădu în onoarea înaltului os pe o masă mare în casele Dlui Orgiidanu. Astăzi duminecă în 13 dimineața ținu Esc. Sea liturgiă de mulțămită în biserica S. Nicolau din suburbiulu de susu, la care se înălțară rugăciuni de mulțămită către ceriu, pentru căci a încoronatu cu unu succesu așia de fericitoriu ostenelele comune Monarhia Austriacă au de ferioru din Brașiovu pentru înființarea gimnasiului. Apoi se făcu pomenire pentru titorii cei reposați ai scoleloru. În sfărșitu Esc. Sea ținu o curățare, prin care între altele învăță pe credințioșii sei fii sufleteți, ca să se străduiască și de aci încolo asia a lucra, cătu gimnasiulu să înfloriadsă și să prospereze. La 4 ore după amiazi porni Escelenția Sea eră și spre Sibiiu, luăndu cu sine cele mai vie dovezi despre încrederea și cinstirea, de care suntu însuflegiți fiii sei cei sufletești din Brașiovu către neobositulu seu Părinte și Arhipăstoritu, și lăsăndu în urmă ș cele mai plăcute suvenire. Altă corespundință ce ne sosi tărziu totu în privința acesta o vomu publica în Nr. viitori. Austria. Viena 19 Sept. „Decă cerșitoriulu află o coroană, elu știe că ea este a regelui” zice Oloferne. Insurecțiunea ungurescă nu știu acesta, dar vechiulu pămăntu știu, căci elu iară dădu afară clenodiulu, celu ținu așia îndelungatu ascunsu. Cu reînvierea acestui simbolu de potere și splendore se încheie vederosu și înpăciuitoru întunecoasa tragediă ungurescă. Coroana de feru lombardică nu mai poate cugeta acuma cu compătimire sumeră pe perină de catifea în Monța la perduta sea soră ungurescă, cuvioasa pălăriă arhiducescă austriacă, și coroana Bohemiei în camera de prețioase la Viena voru străluci întimpinăndu pe ceea, ce a eșuu din întunecoasa noapte iarăși la lumină, și coroana lui Carolu celu mare va reflecta razele, pentru că poate că a mai remasu în ea lumina strălucitului împeratu, care a portat'o, a celui poternicu, care de atătea ori a învinsu pe urmașii lui Attila. A fostu bine, că coroana S. Ștefan, carea era ani întregi încungiurată de păzitori îmbrăcați în auru, tasă cusute cu firu, de perine de măși de alte prețioasă strălucitoarie și pompoase, s'a îndepărtatu, și a dormitatu lăngă rostogolișulu petreloru și rădăcine în pămăntu nemolosu, căci acuma va potea mai ușoru suferi a nu mai înfrumseța capetele principiloru, și a porta în tăcere și odihnă o viață nepompoasă. Fără sunetu aru fi remasu ea în capitalea Ungariei, seu aru fi fostu așezată ca unu trupu mortu în cămara de prețioase a Vienei. Acuma însă ea mai suportată încă o dată în triumfu prin țere, ea mearsă sumeață în cetatea împerătescă, ca să salute pe monarhulu, care nu s'aru fi mai dusu, ca să o aducă dela Buda spre încoronarea regelui. Poporului s'a făcutu aceasta istoriă de serbătoare. Reședința serbeaze astăzi aceasta serbătoare, la care a luatu parte tinerii, și bătrânu, mare, și micu. Din drumurile și ulițele laterale, care ducu la drumurile de căpetenie, se îndulziau nenumerate grupe de oameni, ca să străbată în graben, și în piața lui Ștefanu. Mulțimea acesta de oameni se minuna și îndulzia peste olaltă asia, ca căndu fieștecare din spectatori aru fi fostu Regele, pentru care s'a adusu corona. Frumseța și tinereța a fostu representată în ferestri. Plinele de grabă neveste și fecioare aruncau gipsu întunecoasele seau albastrele sele căutări, și copiii carii de optu zile se bucură de sosirea coroanei, bătea în palme, și arătau fețe prefericite. Cine nu este așta de norocosit, ca să aibă o privire frumoasă, seau a vorbi după datina reședinței, a ședea în Colmarc, seu în ulița turnului roșiu, acela s'a invitatu la amicii și rudeniile sele pe aceea oră de oaspe, precum se face aceasta la îngropățiuni mărețe, și la festivități strălucite lumești și bisericești, fie ca să trecă procesiunea dela Joia verde, fie ca să paradese stereotipele călărețiloru de feru, seu oare cumva să'și țină întrarea sea coroana S. Stefanu. Toți se uimiră căutându la călărețulu alergătoriu, care publică sosirea insemneloru imperiali prin presenția sea. Trimbițarii sunau, ulanii, carii dela curtea drumului de feru formară spalie, luară o posețiune amesurată, steguțele loru resbelice fluturau, și careta împerătescă de gală, pe carea zăcea insemnele, acoperite cu pănură roșie, se învărtea încetu înainte. Musica militare în zonă imnulu seu, și o inimă fantastică se vedea încungiurată de sălbatice stature viteje ale unui Zapolia, Huniadi, Betlen Gaboru, și de posomorâtulu împĕratu Ferdinandu alu P.-lea și Matia, care corona S. Stefanu a portat'o dela Buda la Praga, la Viena, la Albaregale, și la Sibiiu, și se simțea zguduitu din lontru de o groază romantică a rariloru timpi, și îndepărtateloru