Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-11-21 / nr. 92
și bez acuma cu totu de dinsulu, ca sărbii să iaie parte la resboiu îngădite trecerea trupeloru din Bosnia și Herțegovina, aducăndule aminte de făgăduințele dela 1842 ce le a datu Vutici și Petronievici. Aioi zice corespunțintele Serbia nu reatărnată, ci stă subt suzeranitatea sultanului și subt protecțiunea Rusiei. Serbia nu este tare destulu ca să se poată înprozvi singură poterei suzerane sau protectrice, cele șase fortărețe în țară săntu ocupate de turci, ea este de trei părți încungiurată de popore, care stau subt stăpănirea turcească, are puțină miliții regulare, nu multe tunuri, și nici o fortăreță. Ce e dară aci de făcutu și ce va face Serbia? De bună semă nimicu alta, decătu ce a mai făcutu în asemene casuri, ce ia arătatu a face prudenția, recunoștința, alu seu bine ințelesu interesu ba și însași nevoiea, ea adecă va păzi o neutralitate armată. Cum că Serbia ecsistă în faptă „zice mai departe corespundintele” este a se abscrie mai cu semă poterei jertvite din partea sărbiloru, cum că ecsistă cu drepturi de popore, seu diplomatice, are să mulțămescă numai Rusiei, căci întru adeveru fără art. VȘ alu tractatulu din București din Malu 1812, fără art. V. alu convențiunei dela Achermanu din 25 Sept. 1826 și în sfărșitu fără Art. Malu tractatului dela Adrianopole din 2 Septem. 1829, și fără necontenita îndulzire a diplomației rusești în Constantinopole nu alu ai eșitu hatișerifii din Sept. 1829, din Aug. 1830, din Noemv. 1833 din Sept. 1835, iară mai cu semă hatișerifulu din Decem. 1838, care cuprinde statulu organicu alu Serbiei. Apoi după ce arată că sărbii s'au luptatu în soțietatea rușiloru și că nici odată nu au lăsatu trecerea trupeloru turcești prin țera loru încheie cu următoariele cuvinte: Sfărșitulu acestei trebi va fi: că sărbii nu voru întreprinde nimicu asupra turciloru pentru că aceasta nu cere Rusia, și ei singuri nu au cuvăntu la asia ceva; că ei nu voru lua parte la resboiu asupra rușiloru, pentru că spre aceasta nu săntu îndatorați, nu au aplecare, nu folosu, ci numai pagubă; că ei nu voru nici aplacida nici concede trecerea trupeloru, însă voru sta pregătiți pentru toată eventualitatea cu bani, oameni, arme. Asupra articulului acestui se scoală unu corespundinte din Viena, și zice că motivarea, cum că sărbii au să păzescă o neutralitate armată foste isteță și decă se voru lua în băgare de semă numa relațiunile Serbiei către Rusia și prea nimerită, însă ea nu atinge relațiunile principelui sărbescu către legiuituru seu Domnu, pentru că corespundintele dela mărginea Sărbiei a știutu, cum că elu atunci nu va pogha nimicu aduce în favorea opiniunei sele, și pentru că elu știe că sărbii privescu violarea credinței ca o culpă mai negră. Sărbii au căștigatu independința sea cu scumpu săngele loru „zice oponintele”. Este adeveratu că Rusia ia spriginitu aci, însă numai pentru că a slăbitu pe turci. Știu și mulți dintre sărbi, cum că nici Rusia nu a fostu totudeuna cu ajutoriulu îndemănă, și pentru aceea Serbiani în întețirea loru cea mai mare, după ce ei au trebuitu să sufere cele mai grele primejdie fără să căștige ajutoriu dela ruși, au cugetatu, să se supună Austriei și au făcutu și în biiere formale cu acesta. Noi nu știmu cum a primitu Austria aceasta, însă este unu lucru făcutu, cum că în acelu momentu Rusia, ca să întimpine acestă aplecare, a pășitu înaintea sărbianiloru închiindui cu ajutoriu, și în prochiămățiunea, cu care supremulu comendante Caminschi a deschisu resboiulu la a. 1810 a numitu pe sărbi frații rușiloru, totu de aceea semințiă și credință și le a făgăduitu ajutoriu. Cum că sărbii aru fi datori cu mulțemire Rușiloru, nu este îndoială, decă însă prietenia Rusiei are să se cumpere cu violațiunea unui dreptu netăgăduitu, atunci aru fi pre scumpu cumpărată. Apoi după ce zice, că principele Serbiei nu poate, nu cutează a întreprinde ceva asupra suzeranului seu, fără să se facă vinovatu de feloniă (călcătoria de lege vasale) și să perdă stima sumei, arată că principele de acuma alu Serbiei Alecsandru c pu cutțemeit fireasea la acestă demnitate fastelerusele și că pretensiunea lui este bazată numai pre o reminiecenită. Dreptulu lui este departe de alu lui Obrenovii, și că înalta poartă aru fi luatu la întărirea lui acesta în pregiurare îndeosebită considerațiune, căci împeratulu lui i sa spusu sede repetite ori să se arate sub pueu porții și să păzescă Porta cară are dreptu a tere dela serviani, ca să se ia împrotiva rușiloru. Însă ea aiteta nu o va face pentru că nu vrea să vateme simțulu și simpatia religiosă a Surei” loru, și să auite pagimele. Ea are dreptu să privegeze ca Serbia să nu devină pe măna Rusiei, și pentru aceea ea nu cere alta dela Serbia decătu păzirea tractateloru. Dreptu aceea sărbii voru face numai aceea ce le poruncețe detoria și susținerea independinței loru. Despre îndepărtarea consulelui rusescu zice unu corespundinte dela Semlinu, cum că acesta cum a eșuu din cetatea Belgradului în Orașu a fostu pe pământu neutrale și Pașa nu a mai avutu dreptu să lu scotă de acolo, ci trebuea să ceră îndepărtarea lui dela stăpănirea Sărbiei. Cu tote aceste însă D. Muhin s'a subpusu și a ascultatu cererea Pașei, cum se crede ca să nu aducă Sărbia în vreo perplecsitate, sești face diplomației luÎn 2 Noem. a ajunsu în Galați dela Reni 4 ataltunz rusetti cu 20 tunuri mari căte cu 6 cai, o caravană de munițiune și bagaje, ofițeri mulți și trei generali, și pe altăzi se așteptau alte 4 batalione. Generalele Liudere încă a trecutu pe acolo către Romănia. Din cămpulu bătăliei nu se mai aude nimica, acesta a peritu dintr'o dată de pe fața pășăntului, și asta se poate lua, că partea din făiă a resboiului turco-rusescu este încetată cu deșertarea principateloru d'n partea turciloru. Spre orientarea cititoriloru recapitultmu evinemintele acestei campanie în răndu hronologicu și adecă: În 22 Sept. a slobozitu poarta manifestulu ei de resboiu în contra Rusiei. În 26 Sept. a îndreptatu Omer Pașa către principele Gorceacof provocarea ca să deșerte în 14 zile principatele. În 28 Sept. respunde Gorceacof și refuză cererea. În 5 Octom. facu turcii întăia mișcare înainte și ocupa insula între Vidina și Calafata. În 8 Octom. să fie lovitu Selim-Pașa în Asia la Ciolacu într'unu corpu rusescu, unde s'a escalu o luptă, în carea să fie remasu turcii învingători. Acesta știre însă nu este pusă afară de îndoială. În 11 Octafera dela Isaccia, Turcii pușcă asupra unei flotile rusești ce trece în susu. Din partea rușiloru cade unu căpitani și 6 soldați, și se rănescu 46 soldați. Isaccia se aprinde de tunurile ruseți. În 14 ob. se pune Romănia în statu de asediu. În 15 urmează asemenea declarațiune dei statulu resboiului în Moldavia și scoaterea tuturor turciloru de acolo. Totu în această zi trecu turcii în Romănia și ocupă Calafatulu fără nici o luptă. În 16 Octom. Se cuprinde fortulu rusescu Șeachetilu seu a S. Nicolau. Fortulu a fostu ocupatu de 2 batalione infanteriă 3 companie cazaci, și o companiă artileriă. Puterea turciloru atăcători nu e bine cunoscută, numai atăta este secura că pe lăngă trupele neregulari s'a luptatu și unu batalionu din garda împărătescă. După relațiunile turcești a perdutu rușii aci 1000 de morți și 100 prisoneri, perderea turciloru nu e cunoscută. În 17 Octom. Părăsește principele Șirbeiu Romănia iară în 18 principele Ghica Moldavia. Amăndoi depunu regenția în minele sfatului administrativu ecstraordinariu. În diumătatea a doua a lunei lui Octom, se întămplară mai multe loviri de forposturi în ținutulu Calafatului fără să se știe ceva securu de resultatulu loru. În 20 și 21 Octom. Cercă turcii -„ejri la Rușciucu și pușcă Giurgiu, însă fără resultatu. Totu în aceste doue zile trecu după Oltenița și se întărescu acolo. ei Dunărea la Turtucaia. o În 22 Octom. a eșitu în S. Peteroburgu manifestulu de resboiu rusescu. În 23 Octom. cercă iarăși turcii atacări asupra Giurgiului. Totu în acea zi se miștă rușii subt generalele Danenbergu asupra șanțuriloru turieț la Oltenița. După buletinulu oficiale alu lui Gorceacof au avutu rușii 1 brigadă de infanteriă, 2 baterie, 6 escadrone de ulani, și 300 cazaci. T potrivitutare. Ei au fostu Mandați din șanțurile loru, s'au ț și să rioșu și ustavulu, lupte cu și moderațiunea acesta