Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-07-15 / nr. 55
Telegrafulu ese de doe ori pe: septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe alfa- scrisori francate, adresate către ră la C. R. poște, cu bani gata, prin bozvinină - Sibiiu espeditură. o 5. 4 tăuervitucu . " N Prețiulu prenumerațiunei pentru DN UL 8 u pe o jumătate de anu 4. al. Inseratele se plătescu cu șirulu cu slove mici. 4. cr. iuliu 1853. a Sibiu este pe anu 7. fl. m. c.; ear si pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provințiele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear Și 6v M V Depeșe telegrafice. Constantinopole 5 Iuliu cep. O notă foarte împunuioare a lui Remid-Pașa este după cum se aude hotărătă a înainta negoțiațiunele de pace. Floga anglo-franțuzescă stă încă în besicabai. Lumea negoțitorescă este mai bine dispusă. Partea 22 Iuliu. Despre veusiunea lu din S. Petersburgu nu este încă nimicu cunoscutu, într'acea ambasada de aici să fie căpătatu în privința aceasta știri vorte îndestul iurie. Scrisorile negoțitorești din Italia se temu de unu secerișureu. Londonul Iuliu. Morning Hronicle declară, că subecrierea Senedului, și mai departe ocuparea priglipateloru danubiane nu aru fi cu putință, dar totuși are bună speranță pentru unu sfărșitu pacinicu. Globe pe asecureză, că hotărărea curții din S. Petersburgu încă nu e cunoscută, și de aceea veștile despre hotărărea ei săntu a se privi cu precauțiune. Parisu 21 Iuliu. Vești deosebite. În Lile s'a făcutu numeroase arestări politice. Resboiulu și bunăstarea popoareloru. Privindu cineva cu luare aminte la întrebarea de ceartă, care a pusu astăzi în mișcare pe Europa, începându de la Caucasu păpă la munții Pirenei, ce despartu pe Franția de Spania, va vedea într'aceea ca unu firu roșu trăgânduse ideea, cum că Europa gonește pacea, o caută ca cu luminarea, și se silește din tote puterile a o păstra cu ori și ce prețu. pacea lumei nu este unu ce nou. Năzuința aceasta de a păzi De 30 de ani în care diplomația n'are altă treabă, de că tu a totu deslega la noduri politice, și abia descurcă o înculcitură, căndu eacă esă alta și mai încurcată. Lumea crede într'una, că reporturile diplomatice săntu atătu de încordate, încătu trebue să se rumpă, și totuși ele se reîntorcu în caregiata (văgașulu) loru, nu prin măiestria și iscusința diplomațiloru, ci prin trebuința, ce o simtu adâncu lute guberniele, de a păstra pacea. În veaculu trecutu ziumetatea din întâmplările, ce trecură peste Europa de 30 ani încoace, aru fi fostu , de ajunsu, ei furia resboiului, atunci se păre, ca să rechiame peste tetele să le întorne tote cu funduru în susu; căci ca și căndu omenii np'aru căuta alta, de cătu numai isvore de ceartă și neînțelegere, ca apoi din aceeia să se încaieră și încurce în bătăi, a fostu căștigatu prin pacea ce prin care să căștige aceea, ce s'a încheiatu, și fiăcare pace atunci nu era altu ceva, de cătu o armestere, care abia lăsa poporeloru atăta timpu, ca săși poată lega ranele și vătămările, ce le cășutaseră în bătaie. Acum, cănd săntu pricine de ajuns eu pentru bătaie în toate părțile, se punu toate mijlocele în lucrare, ca să se împedece și cea mai mică lovire. Căndu la anulu 1830 în piațele Parisului se dede înteia lovitură tractateloru dela anulu 1815, credea totu omulu cumcă franțoșii cu stindardulu tricolore voru recăpăta totodată și pofta cea vechiă de resboiu, ce e dovediră în timpulu bătăiloru napoleonide, și totuși regele lorucelu cetățenescu, cum îlu numește istoria, Ludovicu Filipu căută cu mai mare zelu după păstrarea pacei în Europa, de cătu toți naintașii lui, pentru care lucru Europa se și grăbi ar aduce a sea ferbinte mulțămită, și nu zise nimicu nice la a doua vătămare de tractatele dela 1815, căndu cu crearea Belgiului. O nouă revoluțiune dobora tronulu regescu în Franția; republica își reapucă vechia devisă, însă nu și vechia poletă de bătaie. După aceea se rădică unu nume pe tronulu franției, care se svănzură ca o sabă trasă din teacă și cacă, și acesta se pare, voiește a fi unu erou ciupatei. Căci pacea, păstrarea pacei este cuvăntulu celu dinteiu celu priu gazetele franțuzești imperiali în gura lui Ludovico Napoleone. Pacea este imperiulu, cu aceste cuvinte a salutatu împeratulu franțoziloru pe cetățenii sei și totu acesta a repetit'o și în nota diplomatică ce a cerculat'o pe la toate curțile Europei. Englitera, acestă puternică monarhiă a britaniloru, ce a storsu tridintele din măna lui Neptunu, zeulu apeloru, în ale cărei țeri late și întinse soarele nu mai apune nici odată, acestu poporu englezescu arătu de sumețiu cu parlamentulu seu, cum își pune elu toată silința, cum întrebuințează toate mijloacele, ca numai să nu trecă peste aceea liniă, care aru pote provoca resboiulu. Însumi țarulu, acelu stăpănu înfricoșatu în douue părți ale lumei cercă o pace onorifică, o retragere cu cinete. Iubirea de pace a Austriei n'are trebuință de dovezi; ea n'a traeu niceotată de bună voie și ne silită sabia din tecă. De unde acestă 'iubire de pace a tuturoru stateloru din Europa? Nu cumva le lipsesc' puterile, mijlocele de a puteporta bătaia? Nu cumba flotele și armatele loru se află astăzi în stare mai proastă de cătu în tișvuri deci? Au nu se mai mulțiră și desăvârșiră mijloacele de a cotropi cetățile și de a omorâă omenii? Au nu s'au mai ranii, productele pămăntului și ale industriei, vase ce receru pentru echiparea și conservarea armateloru? Însă forma în acesta din urmă isvorii materiale zace pricina de căpetenie a iubirei de pace. Crescânda înflorire a comerciului și navigațiunei săntu pedecele cele mai de frunte ale resbelului. Cu totă fabrica, ce se clădește din nou, i se naște restoiului unu dușmanu nou, cu totă găleta de bucate, ce rodește pământulu mai ce o arată tote guberniele, îndustriei, multu, iubirea de pace prinde rădăine totu mai adânci. Cu cătu o țeră și a ei locuitori au mai puținu de a perde, cu atăta săntu mai gata sare certă și bătată acolo, unde este ceva de căștigatu; cu cătu crește mai tare bunăstarea și înflorirea unei țere și a unei națiuni, că cătu se mulțescu interesele mai tare, care au suferitu prin resbeiu, cu atăta o națiune se simte mai puținu chramată și aplecată pentru portarea de resbelu, care în scurtu timpu poate nimici ostenelele de mai mulți ani. Cercasienii și Beduinii 'au multă plăcere a se lupta și bate într'una cu dușmanii loru, iar' popoarele, la care șilione de oameni trăiescu din productele, ce se naintează prin sudarea feței și prin astringerile spiritului loru, săntu pururea aplecate și iubitorie de pace. Numai șese luge bătaie, și o mulțime de ochi, carii se coprindu astăzi cu facerea spițeloru celoru delicate în rogițele cele cu totulu fine ale ceasorniceloru de cilindru voru păusa pentru cătva timpu. Cu naintarea însă a bunăstarei materiali merge mănă în mănă și ceea a spiritului. În folosirea și întrebuințarea, ce se pricepu a face comercialu și industria din mijlocele ajutătorie pe care le dă știința, le subministră ariile, zare arcanulu înnaintărei celei mari și neauzite, în timpulu mai nou, pe care o făcură ambele acele București ajută neguțetoriulu, fabricantele așezămintele, unde se cultivă omenii, ale ugon descoperiri în misteriosa domnire a naturei și potu da noue ajut rie, ca să'și facă metalele mai strălucitorie, săși toarcă firele mai subțiri, și să'și formeză colorii mai teesipi, are căroru desemne potu da protuseloru sele mai multă grabă și'i potu mijloci mai bună gecere. Bucraen va pșati jutiieru pentru preptarea observatorieloru, unde se mesură 'nălțimea steleloru. decă de acolo GR