Telegraful Roman, 1854 (Anul 2, nr. 1-80)
1854-01-13 / nr. 4
5 -------- - grațiă ce a revărsatu preste elu, precum și c. r. Comisariu pentru însărcinarea ce a luatu asupră și cu acesta ocasiune, mai departe mulțămi nou instalatulu D. Episcopu și Măriei Sele Mandatariului, eră către preoțime și poporu ținu o cuvântare lungă și frumoasă prin care îi provocă la împlinirea datorințeloru sele. Tóte aceste le ținu de rostu cu o elocvențiă ageră. Funcționariloru acestoru mari îtonă poporulu la puctele potrivite „să trăiască.” Săvărșinduse cerimoniele de istalațiune, se ținu S.liturgiă subt a cărei decursu se deteră salvele cuvenite de compania ac. r. regiparadă cu flamura desfășuratu, care sta paintea bisericei în aceste salve erau domitate de bubuitulu trescuriloru. La 3 ore după amiazi fu unu prănzu pomposu la care luară parte toate branșele mai înalte militari și civili precum și medularii ai comunitățiloru romănești și sârbești și toți Șefii ai deosebiteloru confesiuni. Într'unu numeru pănă la 130 inși în residenția episcopescă în sala de josu, carea era iluminată și prin bunătatea unui fiu credinciosu alu diecesei D. A. Cerniu astfeliu condecorată, catu suprinsă pe toți oapeții. Măria Sea noulu instalatu Episcopu rădică mai întâiu toastulu în limba ger. pentru Maiestatea Sea c. r. apostolică Franciscu Iosifu I, după aceea pentru curtea împerătescă, apoi pentru c. Guvernatore alu Ungariei Arhiducele Albrechtu, pentru c. r. Comit. sariu contele Zici. Generalului Maiorulu Sighentaru care din stațiunea sea îndepărtată veni spre a felicita pe nou instalatulu D. Episcopu, și pentru M. Sea D. Mandatariulu Arhiepiscopescu. C. r. Comisariu ridică toastulu pentru sănetate D. Episcopu arădanu. După aceea se închină și pentru sănătatea fiilorusei duhovnicești ai diecesei Sele și pentru mai multe persoane. Altă masă de vreo 50-60 persoane se ținu la D. Prof. de Teologie I. R. în Institutulu Teologiei în vecinătate, de unde, subt prânzu mersă o deputățiune de mai mulți preoți sub conducerea D. Catihetui preparandiale I. R. în sala principale și arătănduși simțemintele ei de bucurie, felicită înaltele persoane; după aceea tinărimea teologică cântă o căutare înprovisionată pentru acesta festivitate. Și asta furămu norocoși a vedea o rară festivitate în Orașulu și Biserica noastră, și a ura bunului nostru Arhinăstoriu ani îndelungați spre lauda națiunei și onoarea bisericei noastre. Austria. Viena 24 Ianuar, c. p. în O. D. I., citimu următoriu interesante articulu: Dacă vomu privi cu luare aminte la cele ce s'au scris, în decursulu anului trecutu pro și contra în causa resăritenă, vomu afla, că certa acesta, care atumu a ajunsu la gradulu ce'lu înaltu, a fostu precugetată și precalculată de multă vreme. Rusia și Enghitera se pregătescu de multu ca să'și mesure odată poterile. Misiunea principelui Menșicofu a fostu numai unu pretecstu golu, o formalitate, scopulu de căpeteniă a fostu, întrebarea care dintre aceste doue poteri înfricoșate să fie Doamna lumei; lupta între aceste doue poteri se pregătește mai bine de zece ani în cătu duca de Velingtowu să fie zisu odată: „nu este nice o îndoială, cum că generațiunea noastră va ajunge să mai vedă o bătaiă înpricoșată europenă, ci îndoela este, dacă urmașii nostrii voru trăi, ca să vedă sfârșitulu acelei bătăi.” Gazetele Europei în privința desbateriloru ce au urmatu în causa aceasta pe cămpulu ziur palisticu, se împartu în trei clase: unele au scrisu cu sănge rece, silinduse a arăta cătu e de mare însemnătate acestui conflictu; altele din contra și anume cele germane au luatu totu lucrulu ca o jucăriță și au amețitu pe bietulu publicu presărându cu mii de flori calea, pe care zicea, că se va compune acestă diferință, și făcândulu să nădăjduiască Dumnezeu știe ce resultatu dela acesta seu acela actu diplomaticu, toate aceste, cum zicu ele acum, se făcură din privire o naționale economică, ca adecă lumea baniloru să nu devină deodată în spaimele morții. Între aceste doue estreme pășește la mijlocu o altă partită jurnalistică practică, cum e pănea de casă; acesta pănă căndu a vezutu, că conflictulu se mărginește numai pe lângă Rusia și Turcia, are voiă bună, sperăndu că treaba mai pe urmă totuși va afla o deslegare pacifică, acum însă căndu vede, că procesulu se întinde și se serămută pe unu cămpu de onoare, între poterea cea marină a nordului și între cele doue poteri mari apusene, a începutu și acesta a schimba fețe. Apoi e lucru știtu că tote partitele aceste ziuri asietice și au partizanii sei, prin urmare potemu zice, că lumea politică în privința acestei întrebări fatali este într'adeveru împărțită în aceste trei cete. Acum să tăcemu despre resultatulu celu va ave întrarea floteloru aliate în marea negră, care este încă învălitu cu unu covoru negru, și care într'unu minutu poate cășuna unu resboiu în faptă, contrastulu diplomaticu încă a ajunsu la unu gradu forte primejdiosu. Amăndoue părțile adecă și Rusia din pargesi și Franția cu Englitera au făcutu unu pasu așia de mare, în cătu ambele aceste partite săntu silite a eși înaintea poporăloru sele cu unu resultatu tipăitu în privința silințeloru ce au pusu. La bătaiă hotărește Dumnezeulu resboieloru, și nime nu poate împuta unei poteri care se supune, dacă ea la sfârșitu e silită a primi condițiuni de acele, care la începutulu certei le a lăpădatu. Bar căndu vine treba, la negoțiațiuni diplomatice, care ținură atăta vreme și se sloboziră la atăta zgomotu și la atăte demustrățiuni, să se încheie fără de vărsare de sănge, atunci fiecare parte trebue să poată dovedi, că ea a băgatu sabia în tecă, fără a suferi cătu de puțină pată în onoarea și vaza ei politică europenă. După cum stau lucrurile astăzi și de o parte și de alta, o astfel cu de cale anevoiă se mai poate afla. Doue lucruri săntu, care dorescu a le căștiga în crisa de față puterile cele doue maritime anusene. Unulu este, că ele voru a fi împreună garantitoarie pentru tractatele ce cu stau între Rusia și Turcia, acesta nu arăta din scopu, ca să priveghieză de înpreună pentru soartea tuturoru creștiniloru din resăritu, cătu mai vârtosu de a ave dreptu pentru supravighierea tractateloru rusoturceți. Alu doile lucru, care încă n'a venitu pe tapetu, se pare a se învârti într'acolo, că poterile maritime, voru să facă din marea negră o mare deschisă pentru toată Europa, adecă a deschide Dardanelele pentru toate corăbiele de resboiu ale fiecărui națiuni. Ce se atinge de puntulucelu din teiu, nu este nice o îndoială, că la acela Rusia pe cale păciuită nu se va supune nice odată. Pe toată întămplarea a fostu o greșală din partea poteriloru celoru mari, că ele au suferitu ca acele tractate să se încheie numai ca nește învoiri separate între Rusia și Turcia, precum a fostu greșală și din partea Austriei căndu a suferitu ca confederațiunea de vama germană să se încheie separatu. Însă acele tractate se află acum în ființă și în tăină de lege, prin urmare Rusia va protesta cu toată energia în contra amestecărei în acele. Ce se atinge de deschiderea mărei negre, acesta la înteia părere nu s'aru vede a fi supusă la atăte greutăți. Căci decă pe de o parte corabiele de resboiu ale Europei aru fi îndreptățite a întra în Pontulu Kucsinu, atunci pentru Rusia încă s'aru naște dreptulu a întra cu flotele sele în marea mediteraneă. Marina rusescă numai prin acestă împregiurare și aru căștiga însemnătatea cea mare, care astăzi nu o are, numai în modulu acesta s'aru pregăti cale pentru o deplinătate în trebele marine. Căci boala fletei rusești nu este alta, decătu că n'are spre liberă dispusesiune o mare mai estinsă. În marea negră se potu face evoluțiunile numai în restimpu de căteva lune. Pe o mare deschisă marina rusescă în scurtu timpu s'aru elupta la o pălțime nespusă, căci în privința acesta 'i stau spre dispusețiune toate elementele. Prin unu astfellu de mijlocu de împăciuire s'aru pote lăuda ambele părți, că au căștigatu unu folosu însemnătoriu. Însă privindumai din apropiere, și acesta mijlocu ni se pare a fi cu neputință de executatu. Deschiderea mărei negre cu alte cuvinte nu însemnă altu ceva, decătu deschiderea Dardaneleloru. Acesta însă nu va să zică alta, decătu a jertfi Constantinopolea și prin urmarea întrega împĕrățiă turcescă. Atunci lupta aru fi numai amănată cu scopu ca măneau poimăne să se ivescă pe tapeta cu multu mai înfricoșată și mai periculoasă. Închiderea Dardaneleloru a privitu mai multu numai în folosulu Turciei are, Să zicemu dar că Rusia aru ave voiă ași schimba folosulu celu că porturile sau schelele sele din marea negră și săntu asecurate cu folosulu ce i se dă de a trece în marea mediteraneă, totuși dispusesiunea guberniului rusescu nu se pare a fi aplecată într'acolo, ca să se sloboadă la schimbarea tractateloru. Oamenii săntu aplecați a vorbi despre spiritulu celu resboiosu alu Turciei și despre alu ei fanatismu; uită însă, că poporulu Rusiei în causa de față încă este însuflețitu fanatice dela celu mai micu pănă la celu mai mare. Ître tunurile ce le alungu muscalii dela turci în bătaia dela Cetate, au fostu trei din turnătura englezească. După știri din București au plecatu de acolo 50 tunuri de obsidiune de cele mai grele de la Craiova către Radovanu care să se aplece asupra șanțuriloru din Calafatu. La gura Jiului au făcutu rușii unu podu stătătoriu, ca prin atesta se aibe comunicațiune trupele ce stau de amăndoue părțile Jiului. Principele Miloșu era dusu la moșia sea, care o are în țera romăniecă aprope de Serbia, unde așteptă certetarea unoru rudenie. După o scrisore din Iași a trecutu pe acolo unu despărțemăntu a gardei călare, batalione de pioniri și saperi de la S. Petersburgu către București. Ministrulu finanțeloru aduce următoarea ordinațiune Spre potrivirea cursului baniloru de artiă la plătirea vășii pe temeiulu 17 a precuvăngării la tarifu este de a se plăti în luna lui fe Întămnntări de zi, vranriu la fieștecare sută încă unu adausu de mentu de graniță romano banaticu, 17 și ziumetate lșin