Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)

1855-11-19 / nr. 92

- 563 De aici dacă provine aceea, că locuitorii insulelor și porturilor marine, totdeuna au întrecut pre locuitorii altor țări mai îndepărtate și mai insolate, și așa la cești multe ori bărbații înzestrați cu cele mai frumoase din urmă de și rare talente și puteri sufletești din lipsa ocasiilor, și întrecerii și a răvnei apun fără de a fi cunoscuți, însă la cei dintâiu și cei cu talente mai slabe încă având prilej, sânt în stare pănă la un grad anumit al culturei a și le cultiva - precum aceasta schința istorică o mărturisește fără contrazicere. Vrednică de a se băga în seamă e și aceasta, că precum sânt productele pământești deosebite, tocma așta sânt și oamenii după deosebitele situații ale locuitorilor înzestrați cu deosebite poteri atât trupești, cât și sufletești. De aici dacă provine feliurimea multiplice a culturii spirituale, care o vedem astăzi la deosebitele neamuri. Unele și aceleași influențe și împrejurări din afară dau cu totul o altfel cu de îndreptare desvoltării spirituale, precum aceasta mai aprcat se poate vedea la națiile cele mai cultivate. Ca oareșcare nație să se poată urca la un grad mai înalt a schiițelor, e de lipsă ca pre lăngă pomenitele împrejurări favoritoare din afară, să aibă și o anumită aplecare firească, care înălțănd spiritul cătră lipsele, cele de toate zilele, să-i facă cuprinzători și lesne primitori de cercetările, cele mai înalte și de cătră covârmire. Una dintre țâțânile, cele de căpetenie a culturei spirituale sânt referințele civile. Grecii lui Omer în asemănare cu gintele barbare nu-și căutară starea și întâetatea în propriile facultăți spirituale, nu în voinicie și putere, ci în constituția statului. De abia e dară că împreună cu biruințele Romanilor aprind stepa norocului a aceai mare Ginte și desfăcândusă acea măreț compusă constituție a statului sub a cării egidă Grecii săvârșiră cariera mărimei naționale, în locul acelor înțelepți, acele învățeturi încă în vârsta copilăriei a neamului omenesc, ca niște raze luminoase se înprăștia în toate părțile numai chiar umbrele aceii mărimi se mai legăna pe dărămăturile Atinei. B. 43. alcătuite din stănci colțuroase se sfășie prin părae afunde, cunosciințele, sciintifice neîntrerupt arătând întrânsul răvoa ează șesurile sânt acoperite cu nisip, unde în protiva înăbușitoarelor vânturi nu se află umbră îmbietoare de repaos, unde mocirloasele lacuri, prin a lor aburare spurcă aerul cel curat, unde apele cele rele, împuțite și turbure precum și productele pământului, cele pegustioase și cu forte puțin suc servesc spre mâncare și băutură, firește că acolo alta e starea locuitorilor atât în privința trupului, cât și a sufletului, decât acolo, unde natura totdeuna se arată în forme mai plăcute și mai frumoase. Precum întreaga înfățoșare a paturei subt aceste doe zone deosebite, e cu totul deosebită, tocmai asta se arată și ființele și dobitoacele în deosebite forme, ba chiar și înseși se deosebesc atât în privința însușirilor trupului, cât și a subletului. Privirea aceasta generală a suprafieții pământului, se poate aplica în câtva și la - Pentru că deși nu vom merge abia departe, unicele privințe, precum făcură (în a. 1809) oareșcari literați germani, carii partea, cea nordică a Germaniei o desbrăcară de toată vrednicia și din protivă pre locuitorii Germaniei de cătră amenzi îi îmbrăcară cu toată nobilitatea spirituală, genialitatea și mărimea intelectuală, și așa prin aceasta ce făcură? nimic alta decăt, că cășunară o dușmănie însemnată într'acestea de partide - însă deși aceasta nu se adeverește, totuși îndeobște nu se poate tăgăzui, că în unele părți a unei și aceiași provinție din pricina așezării, și a însușirilor fisice, de altfel nu e modul gândirei, prin urmare de altfel nu e și desvoltarea intelectuală. Și așa toate acele, ce au îndurință, asupra trupului schimbândui starea, acele au îndurință și asupra stării sufletului. Însă pre lângă toate acestea și cel mai desfătat loc încă numai de sine singur nu e de ajuns spre aceea, ca oarecare nație să se ridice la un grad înalt a mărimei intelectuale. Și cea mai romantică țeară încă, deacă se află înconjurată de munți, eschisă și isolată de alte provinții și neamuri mai culte, numai de sine singură nu se poate înălța la un grad mai înalt a sciințelor. Pentru că la aceasta e neapărat de lipsă, nu numai cunoștința mai de aproape și conversarea cu neamurile străine și cultivate, ci se mai cere și o frecare deasă, ca năravurile acelora, propriile cunosciințe, aflările făcute în privința unei seau altei sciințe, sau arte frumoase, căștigata deprindere, constituția soțială, modul, prin care dânsele cunosciințele sciintivice le întrebuințează în viața de toate zilele, e de lipsă zic ca toate aceste să le cunoaștem spre a le putea apoi întrebuința a măsurat scopului nostru. Sibiiu 18 Noemvrie. Pănă ce gazetele franțuzeti și englezești cuvăntărei Împăratului Napoleon la încheierea eispoziției dau o însemnătate înaltă, puternică, căci ei au îndrespnit să apeleze la opinia publică, zice un corespondent în C. T, că după principal acesta ar fi apelația cabinetelor cătră massă, și că aceasta ar schimba pusesiunea Europei într'o clipită, și Europa ar vedea în Franția numai stăpănirea unei partide, ce nu stimează nimic decăt sila, și întărită cu silă, ar trebui să se spargă. O astfeliu de schimbare a lucrurilor nu ar însemna alta, decăt a restaura înzecit Sebastopolul, și a trăda Turcia în starea ei de acum stoarsă mai secur vrăjmașilor ei de moarte. Și unde ar zăcea motivul spre astfeliu de catastrofă europeană? Doară fiind că guberniele Europei apusene nu pot căștiga pe guberniile Europei mijlocie pentru opiniile sale despre deslegarea causei orientale? Sau pentru că au cășigat dreptul opinia, că dela un resboiu numai de maluri nu se poate aștepta acel resultat, ce se pare că se aștepta în Anglia și Franția. Mai departe întreabă tot acel corespondent, că oare nu ar fi mai potrivit cu mingea a da cuvănt și partidei din mijlocul Europei, și a o lăsa să decidă despre cearta aceasta europeană, după ce puterile apusene sau ținut destul de lung vărtos de ea, și a făcut pentru binea cele mai mari silințe? Ce este însă ca să vină cearta aceasta întru adevăr la sfărșit, atunci ar trebui Franța să recunoască și urmările apelului acestui, pe care lau îndreptat către organele legime ale opiniei Europei. De bună seamă că niminea nu va da drept Rusiei, că ea a tulburat pacea Europei, și au amenințat interesele ei. Pașii cei resboioși ai Austriei, convenția din 20 Aprilie au căzut judecata asupra acestora și a pus-o în lucrare. Cum însă deacă Austria acuma ar hotărâ, eu sănt bărbat destul a scuti Turcia pentru toată vremea, și deacă celelalte staturi neutrale ar declara că nu este numai de prisos a continua resboiul, ci o mai departe slăbire a Rusiei ar fi o primejdie pentru ecuilibriu european? Daror oamenii acestor ecspresii auz? Noi trebue să credem că vor da, căci ce ajută apelația, dacă ea nu cuprinde în sine recunoașterea instanției. Încă și mai lămurit vorbește despre aceasta gazeta „Test” care așa comentează: Europa să vorbească. Acesta este cugetul în cuvăntul, cu care Împăratul Napoleon au închis ecspoziția industrială în Paris. Europa să vorbească, ca pacea ce se dorește de industrie și se poftește de însuși Împăratul să urmează curănd. Împăratul provoacă afară opinia publică, ca să se declare, el cugetă că deacă Europa se va hotărâ, să vorbească, cine are drept, sau nedrept, aceasta ar fi un pas mare spre deslegare. Cine este Europa? În politică o idee care află concentrația ea în cabinete. Cănd dacă Împăratul provoacă Europa ca să grăiască, atunci aceasta este o provocare la cabinete. Deacă este să vorbească însă Europa prin cabinete, atunci țara aceasta nu a fost așa de mută, încăt să aibă a se tăntui despre ea gubernamentul franțuzesc. Noi cugetăm, că nu este . Monarhia Austriană, Transilvania.