Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)

1855-02-23 / nr. 16

62 Monarhia Austriacă. Transilvania. Sibiiu 23 Fevr. Luni după ameazi pe la 2 oare fiind și o zi de primăveară foarte plăcută sa strinsu o mulțime de omeni în piațulu celu mare, fără să ție de ce, se părea însă oamenilor că aru avea unu presimțut cum că în ziua aceea va sosi în bucurătoa­­rea știre de multu așteptată despre nașerea Maiestatei sale Îm­­perătesei. Dar nice nu ia înșelatu acestu presimțiu, căci de o­­dată se împărți faima, cum că Maiestatea sa aru fi născutu o prințesă. Firește că aceasta știre a trasu pe mai mulți oameni, și așa se umplu piațulu de privitori, cari aștepta cu nerăbdare asigurarea faimei ce se lățise. Cănd iată pe la jumătate la 6 ceasuri sara bubuitulu tunurilor și resunetulu sărbătorescu alu clo­­potelor nu ne mai lăsă la îndoială. Aceasta ștre care se lă­­ți dintr'o dată prin toată cetatea umplu de bucurie inimile tuturor, ce se manifestă mai învederatu prin aceea, căci toată cetatea era într'o mișcare neobicinuită pănă sara însăratu. Eri la 11 ceasuri ținu Ecselenția Sa Părintele Episcopu Ba­­ronulu de Șaguna în capela din ulița măcelarilor îmbrăcatu în cele mai scumpe odoare bisericești „Dociologhia” pentru feri­­cita ușurare a Maiestatei sale Împerătesei, cetindu rugăciunea prescrisă din genunchi. Horulu musicei vocali esecută căntările prescrise, apoi la sfărșitu intonă imnuru poporale. La 117­ oare sa ținutu în biserica parohiale romano-catolică de aicea de Feld superiorulu, unu „Te Deum” solene la care a asi­­statu Înălțiele lor Arhiducii Albrecht și Sigismund, înalta ge­­neralitate, și toate dicasteriele și branșele militari și civili, și o mulțime de cetățeni. Soldații cari stau afară naintea bi­­sericei în paradă, au datu salvele cuviinciose, cărora respundeau tunurile de din afară. La trei oare după ameazi a fostu prănzu mare de 70 persoane la Înălția Sa Arhiduca Albrecht, la care au fostu pocniiți înăl. Sa Arhiduca Sigismund, înalta generali­­tate, Ecselenția Sa P. Episcopu Baronulu de Șaguna, Stabulu major și toți Șefii dicasterielor și branșelor, care e­secuta în vremea prănzului piesele cele mai frumose na­­intea Palatului Bruchentalianu unde rezidesă Înălția Sa Arhidu­­ca Albrecht Înăl Arh. Albrect a rădicatu în sănetatea Maie­­statei sale Împperătesei, și a Înăl­ sare nou născutei Arhidu­­cese unu toastu­­ Aseară a fostu earăși o serată totu la Înăl. Sa Arhiduca Albrest, și la 8 ore o serenadă cu făclii, a că­­rei ductu eșindu din Curtea svatului merse prin ulița măcela­­rarilor și a Poplăcei cei mari, apoi se întoarse prin ulița Cesnă­­diei la piața naintea palatulu Înălțimei Sale, Arhiducei A­lbreică, aci se cântă unu căntecu ocasionale, și se esecutară de musica mi­­litare mai multe piese, apoi se sevărșiră cu imnuru populare. O mulțime de oameni umbla pe toate ulițile, eară în piața numai încăpea. Timpulu a fostu prea frumosu. Precătu­șimu. Domnulu supracomandantulu alu Armatei au­­striace din principate Eeselenția Sa F. M. L. Contele Coro­­nici a primitu felecitările pentru norocita naștere a Maiestatei Sale înperăteasei dela înălția Sa Domnulu Țerei Barbu Știrbei, dela înălția Sa doamna Elisaveta Știrbei, romănești și de­­la toate auctoritățile. Nici bine­făcători nu au lipsitu pentru seracii din cetatea noa­­stră. D. Consiliariu împerătescu și Directorulu de bancă Ze­­novie Constant Pop de Boemster, a tremisu Ecselenției Sale P. Episcopu Baronu de Șaguna 500 d­. m. c. ca să se împăr­­țească la săraci în zioa aceasta plină de bucurie. Aceasta sumă sa împărțitu în următorulu modu: La parohulu romano-cato­­licu din cetate sa datu 100 f. La parohii greco-resăriteni din su­­suburgii căte 50 f. La parohulu evangelico-luteranu din cetate 509. La bolnavii, și reconvalescenții din spitaliulu militare 50 fl. La invalizii militari 50 fl. La copiii din retrangementu 50 fl.­­ Parohului greco-orientale din cetate 50 fl. Scolarilor dela școla greco-resăriteană din Ioseostat 50 fl. cu aceea îndato­­rire ca persoanele numite să înpărțească acești bani după dorin­­ța dăruitoriului la seracii din parohiele lor. Aceștia vor bine­cu­­vănta pe nou născuta prințesă, și vor vărsa rugăciuni pentru să­­petatea dăruitoriului celui mărinimosu, care multe bunătăți au fă­­cutu seracilor nostrii și pănă acuma. Sibiiu 22 Fevruarie. Sânt vrednice de laudă simțimintele și cugetările frumoase; sânt vrednice de mirare cuvintele și vor­­bele măngăitore, însă de mărire, de cinstire și de respectu adevăratu sânt vrednice numai faptele bune. Aceste nu adducu numai bucuriă, pace și liniște în cugetulu și conștiința făcăto­­riului de bine; nu'i căștigă acestuia numai laudă și nemurire în­­tre oameni în lume, ci îlu appropie și de Dumnezeu. Fericitu acela, care precâtu știe să prețuiască meritulu faptei bune, pre atătu caută și prilejuri de a o pune în lucrare, însă mai fe­­riciți aceia, cari se împărtășescu din foloasele faptei bune! Nu facemu paradă cu simțimântalitatea noastră, nici cu vorbele prin care o esprimămu: noi arrătăm unu adevăru, care precâtu e de mare, și îlu simțimu de adâncu, pre arătu pe credemu da­­tori de a­ lu predica mai tare. Încă o inimă simțitoare și compătimitoare s'a interesatu de poi și de lipsele și neajjunsurile noastre; încă unu sufpletu generosu a trasu mulțămirea și recunoștința noastră pentru totu­deuna. O persoană însemnată, alu căria nume populare resună cu plăcere în gura a toată romănimea străine, ne a îndatoratu în zilele și chiaru și la alte popoară aceste cu o facere de bine frumoasă ce nu se va uita și se va pomeni în veci. Această per­­sonă cu inimă și suf­letu atătu de bunu, cu interesu atătu de caldu pentru noi și ale noastre și cu nume atătu de vestitu, în toate păr­­țile este Domnulu marele Logofătu alu credinței, cavaleru alu mai multor ordine împărătești și Colonelu Ioan Solomon din țeara romănească. Acestu generosu făcătoriu de bine, în vremea petrecerei sale între noi, ca Romănu bunu s'a informatu cu de amăruntulu despre starea Romănilor de aici, și creștinu dreptu credinciosu s'a interesatu foarte de aproape despre posiția creștinilor de o credință cu dânsulu. Asaflăndu că Episcopia noastră din Sibiiu, care păstorește biserica greco-resăriteană din țeara aceasta, e seracă și lipsită de mijloacele trebuincioase spre a spori măntui­­rea suffletească și trupească a credincioșilor ei, s'a pătrunsu de unu îndemnu sfântu de a'i face unu ajjutoriu mare și pobilu. Pe lăngă o adresă prin care­'și a arrătatu cugetulu seu celu cre­­șinescu, a al­ăturatu o sumă de 100 galbeni dreptu 600 florini în argintu și a trimisu Ecselenției Sale D. Episcopu Baronulu de Șaguna, lăsându în disposiția sa de a'i întrebuința pentru unulu din institutele episcopiei, care va socoti că e mai între­­buințatu. Ecselenția Sa D. Episcopu mișcatu de atăta evlaviă a acestui făcătoriu de bine către cele sfinte ale bisericei noastre, prin respunsulu ce'ia făcutu 'la addusu cele mai adevărate mul­­țămiri din partea sa, din partea clerului și din partea atotu po­­porului nostru, și­­ la încredințatu că generosulu daru, ce a bi­­nevoitu a face, se va adăoga la monumentulu pantasianu, care e o fundațiune destinată pentru înbunătățirea stărei preoților no­­ștri. Totu cu prilejulu acesta o deputațiă aleasă dintre tinerii Seminariului teologico-pedagogicu, avăndu în fruntea lor pe u­­nulu din DD, profesori ai acestui institutu, s'a dusu la cvarticulu unde locuește făcătoriulu de bine spre a'i adduce în persoană în­­credințările lor cele mai curate de recunnoștință pentru nobila sa faptă. Noi nu ne ridicămu glasulu aici ca să înălțămu cu laude pe D. Logofătu și colonelu­l Solomon, ci ca să ne arrătămu mulță­­mirile noastre cele sincere pentru facerea de bine cu care nea îndatoratu vecinicu, și prețulu ce dămu acelui daru generosu, cu care a venitu spre ajiutorulu bisericei noastre și spre măn­­găiarea a totu poporului nostru. Meritele lui sânt cunoscute, nu­­mele lui celu popularu îlu cinstescu bătrâănii și îlu respectea­­ză tinerii, lauda personalităței lui e trămbițată la totă romă­­nimea și la popoare depărtate, încătu ori ce amu putea zice, amu adăoga foarte puținu la renumele ce­­ și a căștigatu în patria sa și în țeri străine prin bravuri și fante eroice. Noi pătrunși de simțimintele sale de Romănu și creștinu, ce le a descoperitu către biserica noastră și către noi, pu putemu tăcea fapta gene- Musica Mili--

Next