Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)
1855-02-26 / nr. 17
s6 ța e curată și liniștită; și unu subletu stoicu nu se lingușeșe cu laudele ce i se facu, ori cătu de multu le aru merita. Dar oamenii sub toate împregiurările sânt și voru remănea oameni; inimile mari voru fi totudeuna rari, și filosofi stoici se voru afla totudeuna puțini. Știmu că poporulu romănu, după starea în care se afflă astăzi, n'a avutu și n'are mai nimica cu ce să se producă în lume spre a trage laudele altor popoare, dar mi acei cari l'au hulitu mai înainte și acei cari îlu defrișă accum, încă aru trebui să știe, că nu merită nici împutările ce'i aruncă, nici despre țulu ce i'lu arrată. Poporulu romănu precătu este de recunoscătoriu către toți cari îlu iubescu, fîi voiescu binele și lu ajjută, pre atătu se crede în dreptulu seu de a respinge dela sine ori ce feliu de hulă și de faimă pe care elu nu le merită. Deschizăndune gura în contra acelora cari îlu desprețuescu și îi facu împutări nedrepte, nu începemu polemică cu nimine, ci numai ne facemu o datoriă de a appăra pe unu poporu ai căruia membrii sântemu și noi. Razu poporu se afflă în lume assupra căruia să se fiă scrisu în timpulu de mai înainte cu atăta patimă și înverșunare, precum s'au scrisu assupra Romănilor. Irochezii, Eschimozii affla indulgință și compătimire înaintea scriitorilor, ear romănii nu afla de cătuură și hulă. Istoricii, geografii, publiciștii și călătorii, cari au văzutu și cari n'au văzutu pe poporulu romănu, ca cum aru fi foștu conjurați în contra lui; asta se învoia toți într'unu spiritu și glasu spre a lu înnegri cu colorile cele mai urate. Fără cercetare și critică, fără judecată și dreptate împrumuta unii dela alții hulele și defaimele cu cari încărca pe romăni și umplea lumea cu știrile cele mai neadevărate despre dânșii. Cu că tu nu'și ridica nimine glasulu ca să appere pe acestu poporu, cu atătu se părea că crește patima de a'lu josora, de a'lu degrada și de a'lu nimici cu totulu moralicește. Nimine nu'și poate explica motivele sau interesulu din care pornia acești scriitori cu atăta furiă de a stinge pe romăni din viața popoarelor, îndestula că scrierile lor nu facu onoare nici dreptăței nici adevărului. Numai din când în când se mai ivia căte unu scriitoru scrupuloșu și criticu, care își da osteneală de a cerceta lucrurile mai deapproape, și deși nu affla la poporulu romănu mai nimica pentru care aru ai pututu să'lu laude, celu puținu avea curația de a'lu appăra în contra columnielor. Dar aceasta era o picătură de apă arruncată ca să se stingă unu focu mare. În zilele noastre nu se scrie atătu despre romăni cătu sa scrisu mai înainte, cu atăta însă mai multu se vorbește despre dânșii seau se șoptește la urechie. De când s'au deschisu granițele acestei țeri despre appusu, o mulțime de străini, întinși de mișcarea industriei, a commerciului seau a altor interese, vinu ca să cercetează această țeară sau ca să se așșeze întrunsa. Se înțelege, că toți indivizii aceștia, fiă din țerile monarhiei stau din alte țeri mai depărtate, vini din locuri unde înflorescu artele și științele și unde civilisațiunea este aceasă. Abia calcă pe pămăntulu acestei țeri, și cei dintâiu locuitori, cari le esu înainte sânt romăni; decă se adâncescu mai departe în țeară dau totu peste romăni, și așșezânduse oriunde, nu sânt încungiurați decătu cai de romăni, căci doe treimi ale populațiunei țerei sânt romăni respăndiți în toată întinderea ei pănă la cele mai depărtate margini. Pe cănd poporulu romănu primește pe acești străini în mijloculu seu ca pe oricare oameni, unii din ei vinu preoccupați de scrierile cele urăcioase despre romăni ale istoricilor și geografilor vechi, seau se retăcescu în privirile dintuiu ce le arruncă assupra lor. Ca cum de numele de romănu aru fi accățatu unu blăstemu vecinicu. Nici că poate fi altumintrele; astfeliu se scandalisescu de totu ce este alu romănului, și lu încarcă de hule și defaime. Nimica din căte sănt ale acestui poporu nu corespunde cu ideile lor, nimica nu le place, nu'i interesează: toate le însuflă destușiu, desprețul și ură. Locuințele, hrana, portalu, limba, obiceiurile și neravurile romănilor le sânt mărăcini în ochi, le sânt obiecte de satiră amară. Nici lucrurile cele mai nevinovate nu remăni neattinse de limba lor cea veninoasă, nici chiaru lucrurlie dumnezeești pe cari sebire, pațimile vieței soțiali sânt înaintate, în floare și totu chipulu de a trăi este politu și netezitu, le mărește și la cari se închină romănulu nu le împune respectu și tăcere. Toată critica lor cea plină de patimă se învărtește împregiurulu acestui punctu, că poporulu romănu e neculcu, că e barbaru, că în unele ale sale este chiaru selbaticu. Aceasta a fostu și tema scriitorilor dinaintea epocei de venirea străinilor, cari au umplutu lumea cu atăteașiri scărboase, false și nedrepte despre romăni. Într'adevăru, făcându allăturare între cultura popoarelor, dela cari vinu acei criticastrii limbuți și între cultura poporului romănu, trebue să mărturisim că este o foarte mare deo Accolo agricultura, industria, comercialu și toate acvoartele și ființele sânt Cu toate că aceste nu se află la poporulu romănu seau nu sănt în gradulu în care s'aru cere, ni se pare că defăimătorii n'aru avea cuvântu de a se isbi de romăni cu atăta furiă și disprețu. Din contra credemu că amu avea dreptu de a pretinde dela dânșii, ca dela niște individe culte, ca către romănii, pe cari îi numescu neculți, să se arrate cu o filantropiă, cu o indulgință și cu o tradare, care să facă onoare culturei popoarelor dela cari vinu ei. Mai înainte de toate aru trebui să studiaze cu deammăruntulu pe Romănu, istoria lui, împregiurările lui și toate ale lui, și appoi să'și facă opiniune despre starea în care se afflă elu. Numai acela, care va face asia desbrăcatu de toate prejudițiele și lăpădatu de toată patima, va judeca dreptu despre acestu poporu. De și romănulu 'și a iubitu țeara sa și 'și a afflatu mulțemirea și fericirea sa aci, încătu cu anevoie s'a deslipitu de dânsa ca să călătorească în țeri străine depărtate, însă totu a avutu occasiuni de a affla și de a țice și cum este și pe accolo. Lăsându la o parte cultura peste totu în conceptulu ei celu înaltu, în producțiunile ei cele minunate și în binecuvântările ei, cu cari umanisează și fericește pe oameni, au n'ar putea și romănulu să se scandaliseza de alte popoare, precum se scandalisescu de Romănu unii din indivizii cari vinu aici dela acele popoare? Au n'aru affla și elu destule lucruri de criticatu în numele, limba, obiceiurile, neravurile și chipulu de a trăi alu acelor popoare? Aua'rru putea să'și affle materiă și să'și facă o ocupațiune de râsu, de glumă și de batjocură din ceea ce aru vedea, aru auzi și ar simți la alte popoare? Dar romănulu lasă lumea în pace; elu nu e comicu, nu e bufonu, pu e malițiosu; elu e seriosu, pentru că toată posițiunea lui e serioasă. Elu respectează proprietățile și însușirile particulari ale fiecărui poporu, precum își onorează pe ale sale și totulcelui ce nu e mulțămitu cu dânsulu și nu lu cine te ține aici, deacă nuți place? (va urma), ce e romănescu, poate sufferi îi zice: Îmntămplări de zi. Maiestatea sa c. r. apostolică FRANȚISCU IOSIFU sa înduratu prea grațiosu a slobozi următoarea poruncă de zi către armata împerătească. Ca plinei de gloriă aducerei aminte a Maiestatei sale fostului împăratu alu Rusiei Nicolae întăiulu să se păstreaze la armata mea unu monumentu stătătoriu ca unu suveniru de mulțemire alu ajutoriului ce mi lau datu mie și imperiului meu în vremea grelelor ispite, și nevoie cu nobila și amirabila bunavoință, poruncescu, ca regimentulu de Cuirasirei N. 5, care portă numele prea fericitului împăratu, să lu rețină pe acesta pentru toate timpurile, și să se atărne de standardele lui în vremea rănduitului doliu de patru săptămăni florulu de întristare. În privința negoțiațiunilor de pace, cari se voru începe în vreo căteva zile în Viena, și cari ne dau cea mai bună speranță, că voru aduce unu resultatu doritu zice „Corespondința austriacă” Onoarei resboiului sa făcutu din toate părțile destulu. Pentru punctele însemnate, ce stau de mai mulți ani în ceartă, sau ce amenințau cu conflictu, pentru pretinsiuni, și relațiuni sa căștigatu o casă generale, care asecuteze independința și integritatea Turciei. Se pare că călătoria înperatului în Crima va remănea pe lăngă voe.