Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)
1855-03-26 / nr. 25
99 nă mai multu spre bătaie decăt spre pace. Poterile apusene sau convinsu că Sebastopolulu nu e de luatu, și că luarea lui nici nu se cere spre închieierea păcii. Împresurarea lui a fost numai o episodă a resboiului, din contra se zice că ambasadorulu franțozescu aru fi căpătatu știri din Crima după cari în 13 Martie, erau să înceapă ataculu asupra fortăreței ș. a. Făgărașu 21 Martie. Mă grăbescu a vă înștiința despre trista nenorocire ce veni astănoapte asupra Satului Șercaia. După 11 ceasuri se uscă în partea săsască în ulița dela cărcina mare către Hălmeag unu focu mare și mistui mai multe clădiri apoi sări foculu peste rău și mistui toate casele romănilor afară de una și de cele doe bisericuțe. Se spune că aru fi arsu și unu soldatu și mai multe haine și scule cătănești, și la o beată văduvă patru copii în patu. Văntulu era cumplitu. Paguba o veți afla căt de curănd. (Se vorbește de 75 șure, și 65 case cari aru fi arsu, așteptămu o descriere mai pre largu despre aceasta cumplită nenorocire ce adusă pe bieții oameni la sapă de lemnu). Arpatac 19 Mai. Vineri în 11 acestea venindu dela tărgulu Brașovului mai multe cară dela Arpatac și Elepatac la Oltu, ca să treacă acasă a întratu trei cară în brodu sau luntre. Cănd a ajunsu luntrea la mijloculu răului, care topinduse neva din munte este mare și bătăndu și văntulu binișor au văzutu omenii că brodulu se umple de apă, și se cufundă. Nenorocirea însă nu se pute a încungiura și ceru jertvele sale. Mutarea fata și ginerele unui omu din Arpatac se cufundară și nu se mai aflară pănă astăzi, pe lăngă aceștia sa mai înecatu unu omu de 60 de ani bătrănu, și doi cai, eară ceialalți dabea au scăpatu ținindusă de cai și înotăndu cum putură, și încă nu șiau venitu bine în ori nice pănă astăzi. Se zice că broduru aru fi fostu găuritu și astupatu cu pămăntu. (O astfeliu de nenorocire din nebăgare de samă a brodarilor aru fi neresponzabile). îmtămplări de zi. Ministrulu trebilor din afară franțuzescu a plecatu în 16 Martie la Londona, și după aceea va merge la conferințele din Viena. Dompulu cetățeanu din Lugoju Con. Udrea, care în multe rănduri și a arătatu loialitatea și simțulu patrioticu a trimisu ministeriulu din lentru 100 f. m. c. ca la nașterea Maiestatei sale împărătesei să dispună cu ei după placu. În ministeriu a datu acești bani la 5 romăne serace în Lugoju, adecă 20 fl. la una. Maiestatea sa împăratulu sau înduratu a decora pe D. Consiliariu împărătescu și Banc Directoru Con. E. Pop de Boemeretetten cu crucea a coroanei de feru clasa II. Din Montenegro se scrie că acolo a făcutu moartea împăratului Nicolae o apăsare dureroase, și sau ținutu elu parastase. „Morning Herold” înștiințeze că aru fi sositu pe cale telegrafică șirea în Londona cum că rușii la întrarea portului în Cronstadt au cufundatu mai multe corăbii. După o știre din Constantinopolu alu avea Ali pașa care a venitu la conferințele din Viena o scrisoare către împăratulu nostru. Sultanulu sa declaratu hotărătu pentru o deslegare împăciuitoare, și se arată gata a aduce și jertve. Presa zice că Sultanulu nu face nici o pretensie la despăgubiri, ci vrea să'și rețină dreptulu de suveranu neîngustatu asupra creștinilor, adecă să nu fiă protectoratu. Din cămpulu resboiului. Foia de sara a gazetei de Viena aduce următoarea înștiințare către prințulu Paschievici 18 Martie. În noaptea din zece spre 11 Martie amu făcutu o irupțiune mare din Sebastopolu, ca să împedecămu vrăjmașulu în continuarea lucrărilor sale. Afera sa săvărșitu spre folosulu nostru, și lucrurile ce le făcuseră franțozii în timpulu din urmă sau stricatu. Perderile au fostu mari de amăndoe părțile a vrăjmașului însă mai mare de căt a noastră. Noi amu prinsu doi ofițeri franțuzești, unu colonelu englezescu, și doi căpitani englezești. De căndu au ajunsu prințulu Gorșacov la Sebastopolu se simte o mișcare mai mare în amăndoue taberile. În vara căndu a sositu elu acolo sa dusu de locu la turnulu Malacof, ca să vază atătu lucrulu vrăjmașului căt și întăriturile, ce le au făcutu rușii înaintea turnului. Prințulu pune mare greotate pe turnulu acela și a poruncitu ca lucrătorii să se întrească la lucrurile întăriturelor. Dimineața în 9 Mart. a ținutu unu reviu mare cu trupele în Sebastopolu și le a făcutu și o cuvăntare însuflețindule spre resboiu. După aceea a mers la Simfaropolu și de acolo vrea să meargă și la Eupatoria ca să vadă tabăra rusească de acolo. Șirile de la Sebastopolu vreau să știe că Gorșacol va provoca mai nainte pe Omer pașa la luptă. Din Odesa se scrie din 10 Martie că trupe ne merg necontenitu la Crima. Numerulu oștirilor atestar se dă la 20,000 cu 8 baterii ușoare, și sănt așezate sub comanda generalului Sadler. În Gazeta de Triestu Grecia, se scrie din Atina în 11 Mai, următoarele: În biserica S. Gheorghe sa ținutu în Dumineca trecută parastasu pentru împăratulu Nicolae. Deacă vă zicu, că toată cetatea era pe piciore atunci eu nu ec segerezu lucrulu. Slujba trebui să se țină subt ceriu liberu, casele cari stau în apropierea bisericei erau învălite în postavu negru, mulțimea poporului porta flor la umăru și o lumină aprinsă în mănă. După ce arhimandritulu căută „vecinica pomelnire” resună aceasta cu mii și mii de clasuri și ochii tuturor se scăldau în lacrămi. O priveliște mai imposante nu șiar putea omulu închipui, a fostu așa a zice o protestațiă sărbătorească a Greciei asupra celor doe poteri marine, cari au scrisu întregimea Turciei pe stragulu ei, și cari apăsănd Grecia și pe regele ei, caută să auițe antipatii asupra Rusiei. Eă Nobleța gubernementului Rusia. S. Petersburgu a votatu o adresă de supunere împăratului Nicolae la manifestulu care la slobozitu în privința armătei milițiilor, și a vrutu să ii o ațearnă în 18 Fevr. auzind însă că împăratulu este în primejidia vieții a mersu la biserică ca să se roage lui Dumnezeu pentru dănsulu. Cănd sa întorsu însă înderăptu în casa statului aude că împeratulu este mortu, și că elu a fostu luatu șire despre aceea adresă de devoțiune și supunere, deci ea tremisă în 20 ferr. pe lăngă marșalulu nobilimei o deputație care a presentatu împăratului Alecsandru următoarea adresă: Prea îndurate împărate! A plăcutu ceriului a chiăma pe adormitulu în Domnulu împăratu la viața vecinică tocmai atunci cănd Rusia se urmeze după cuvintele lui pentru apărarea sfintei credințe a împăratului, a patriei, și a fraților coreligionari în orientu, pentru apărarea tuturor acelora, ce facu viața noastră. În acestu înaltu momentu se sprijinescu nădejdile pe Dta împărătescute Domnu! Sa puscredincioasa nobilime a gubernamentului S. Petersburgu și a esprimatu simțimintele sale la întăia prochiămare a monarhului ce odihnește în Domnulu, și le repețește mai odată grăbindusă cu toată cucernicia a depune la picioarele Maiestatei voastre noue încredințări ale zelului și ale nețermuritei binevoințe, cum că nobilimea nu se va cruța nici pe sine însuși nici averea sa, ca să aducă la sfărșitu sublimulu cugetu alu încoronatului mortu, care a trasu sabia în înțelesulu sfintei sale misiuni. Împăratulu Alecsandru a țin. la aceasta în limba rusească următoarele: poateamu să vă vădu Domnii mei, ca să vă împărtășescu cuvintele binefăcătoriului nostru, și alu neuitatului meu taică. Elu a fostu atătu de slabu încăt nu a mai pututu citi esprimarea sentimentelor D voastră, aceasta dagoră mi a impus o mie. Zelulu Dvoastră Domnii mei, ia îndulcitu cele de pre urmă momente. Elu a zisu cănd la auzitu: Mulțămeștele mulțămeștele sinceru; spunele că eu numamu îndoitu nici odată despre credința lor, și acuma sănt și mai tare încredințatu despre ea. „Eu vă mulțămescu Domnii mei și sănt încredințatu că aceste cuvinte voru străbate adăncu în aducerea aminte a Dvoastră. Dumnevoastră sănteți prepușii celoralalți, înpărtășițile la toți. Timpurile sănt grele. Eu zidescu pe Dvoastră. Eu sănt convinsu, cum că nobilimea în deplinulu înțelesu alu cuvăntului se va dovedi ca unu statu adevăratu nobile, și va fi în fruntea a totu ce este bunu. Ea nu este mică la inimă! Eu voiu fi cu Dvoastră și Dvoastră cu mine! (Aci își făcu împăratulu cruce și înbrețișindu pe prepusulu nobilimei zisă) înaintea feței Tale mulțămescu mai odată nobilimei întregi. Fiți sănătoși Domnii mei! Dumnezeu cu voi!” . Jurnalulu de S. Petersburg scrie următoarele: În 20 Fevruarie 2 zile după moartea împăratului Nicolae sau adunatu o-