Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)
1856-05-23 / nr. 40
159 ------------.----- Deși mai toată marginea Bănatului de cătră Ardealu e frumoasă de la natură, totuși, ținuturile dela Caransebeșiu înîncoace pănă la Orșova cătră Dunăre și țara romănească mi se pare a fi cu multu mai presusu în frumsețea lor firească, mai romantice încântătoare. Dar pe de altă parte trebue să mărturisescu, că la frumsețea această firească, au mai adăogatu multu și mintea omenească, în câtu se poate zice cu dreptul, că ce au creatu natura frumosu, au înfrumsețatu și mai multu mâna omenească. Caransebeșul e unu Orașu ce'i dreptu cam micu, însă netezitu și curățitu, înbâtu în această din urmă întrece orice cetate din Ardealul nostru. El este locuit de granițerii romăni, are trei bieerici, dintre care două romăne gr. răsăritene, și una Catolică, și una inetitutu milit., și locuința Stabului de regimentu. Act e de însemnatu și podul e peste apa timișului, fără nici unu stâlpu ci numai epănzuratu de arcuri de feru în forma unui Țilindru (arlipbetăgii cde); apoi drumul cel frumosu de țară pănă la Dunăre, prevăzutu de amăndouă părțile cu pomi roditori mai cu seamă, frăgari, și cereși, care în privința structurei sale nu lasă nimica din aceea a drumurilor de prin Austria. Ba chiar și Satele vecine, încă sunt legate între sine cu drumuri de comunicație, mai totu așea de bine ca drumul țării. Lugojul încăși are însemnătățile sale, dintre care mai vrednică de atenție e Biserica romănească resărit, atâtu în privința mărimei, frumseței din lăuntru și a odoarelor ei, câtu și a vechimei aceliași. Turnul bisericei acesteia, care să fie fostu foarte mare, au arsu încă în anul 1812 cându cu focul cel mare, care au mistuitu o parte a Orașului.” - prioriile din părțile acestea se taie vitele pănă la pământu, încâtu ele într'o vară au să crească, și să aducă și roada sa. În sfârșitu ablu interesantu și aceea „ că în zilele trecute, vineri seara, s'au întâmplatu o ruptură de nori între C. Sebeșiu și Lugozhiu, în urma căreia eșindu râurile Timișul și bietra preste țermurile lor, s'au pricinuitu pagube însemnate, ba într- unu Sapu să fie măturatu furia apei, chiaru și oasele truuriloru moarte din locală, viena . Naiu, „corespondința austriacă” are următoarele: bu. r. Stăpănire atăt din privința unor datorințe obștești internaționale, cât și din privința posiției ei tractatuale, ce o au avut față cu puterile apusene, au îndepărtat prin ridicarea trupelor sale ocuparea Principatelor danubiane de cătră armii străine, și apoi pe temeiul unui tractat de stat încheiat cu înalta Poartă au cuprins cu trupele sale aceste țări. Principatele dunărene stătătoare sub suzeranitatea Porții prin aceasta fuseră scutite atât de schimbăcioasele evenimente ale resboiului, căt și de alte mișcări din lăuntru. Partea cea mare a populației principatelor respectează cu mulțămire aceste servicii, disciplina și adevăratul spirit militaru a corpului de ocupație află recunoștință la toți cei bine simțitori. Doasă se acuma pacea cea obștească se restatornim îm un chin norocos, și așa cel mai de căgetenie temeiu al ocupației se vede delăturet, se făbură în sonțelegere cu înalta Poartă disposibile cele de lipsă, pentru deșertare, în urma cărora au și înteput trupele aflătoare în Moldova și România a se retrage și a se reîntoarce în patrie. oarece locuitorii Principatelor prin legala lor purtare au întemeeatu nădejdea, că ei se vor arăta vrednici de drepturile și privilegiile lor garantate din partea puterilor europene prin tractatul din Paris. Pănă când celelalte comruri ale tractatului din. Mar. 1856 atingătoare de ocuparea acestor țări se vor duce în îndeplinire, pănă atunci vor deșerta și c. r. trupe Priniștele danubiene. Aîmtămplări de zi. Din Viena se scrie că Împăratul Rusiei Alecsandru alb au sosit în ”ig Main în Varșovia, pe 11 oare noaptea trecțit de Ministrul trebilor din afară, Principele Gorcia cof de un număr mare de generali și consilieri intimi unde au fost primit cu cel mai mare entusiasm, orașul au fost iluminat într'un chip foarte strălucit. Mai departe se scrie că după o petrecere de câteva zile Maiestatea Sa va călători la Berlin, unde precum se știe se află și văduva Împărăteasă a Rusiei, mama Împăratului. ”Din Constantinopol se scrie, că c. r. Interpunțiu Baronul Proces, au călătorit la gurile Dunării spre a vedea lucrurile ce se fac acolo. Făcut cuvenitele Consiliariul de Stat rusesc Pisani după ce și au visite oficioase au potificat prin un circulariu primirea trebilor cancelariei comerciale rusești. Notabilitățile creștinilor Greci și Armeni au luat parte la mai multe consulturi ale consiliului de Stat. Safvet Efendi și Spani a călătorit, cătră granița Besarabiei. ”irile cele mai proaspete ne vestesc, că Poarta au denumit 4 Creștini și un Jidov de mădulari ai consiliului de stat. Învinuiții pentru omorul din Varna s'au adus la Constantinopol. În filipoli se zicea se fi iscat un conflict foarte servie tu. Creștini și între Musulmani. * Serenitatea Sa D. Guvernator al Țerii și General Comandant în Ardeal, a plecat la dimineața la Brașov. ”O decpere telegrafică London din 16 Cutți înștiințează: În Ședința de ori noapte a casei de sus la întrebarea făcută din partea Lordului Lindhurte, despre vestea că trupele austriace cu împreună conțelegerea Porții vor remânea în Principate, au respins Lordul Clarendon, că deoarece Lordul Stratford în raporturile lui n'au făcut nici o pomenire despre aceasta, așa el sperează cât mai curânda deșertare, spre a putea urma părerile în privința viitoarei organisății a Principatelor într'un mod. Principii după împlinirea timpului dregătoriei chip srelor nu se vor mai alege va să zică: după ce odată se va împlini terminul hotărât, acela nu se va mai presupți. atrăgătoare. Această dispoziție se putu face cu cea mai mare lipițire, dei totpini ale tip.ului Mș fie franția. Paris ”4h, Main. Franția cea literată perduemipre unul dintre cei mai vestiți literați. Augustin Tim podoaba istoriografiei franțeze reposă în noaptea trecută. El sau născut în 20 mai” 1795, și încă în anii cei dintăiu ai vâzetei sale ceii bărbătești iși perdu vederea ochilor prin opintirea cea peste măsură la cetire și prin conferarea documintelor. Bolnav șuiop și lipsit de uce n'au fiu sieu suvanle a 20 de ani a înavuți aceasta o au plătit'o cu înseși lumina ouilor lui, ci cu cel dintăiu, carele întroduse critica în istoriografie, și opul lui cel dintâiu carele eși la lumină în anul 1821. „Epistolele despre istoria oranțeză” au întrecut pre toate celelalte scrieri istorice de mai nainte, pentru că ei n'au purces dela păreri și tradiții. El a fost un literat și mai mult nimic, nici uiar mădulariu al Academiei; de altmintrilea titlul acest de onoare 'lar fi constat pe tot anul 10 ,000 de frunci premiul fondat de Baronul Gobert pentru cel mai bun op istoric și hotărât a se da numai unuia, carele să nu fie mădulariu al Academiei. Stilul lui era chiar și curatorul El (Augustin Tiri) scrisă însuși despre cine următoarele: „Dacă ar fi, ca încă odată să'mi aleg cariera, nu mi ași alege alta decât tot aceasta. Orb și suferind, lipsit de speranță și de ușurință pot să mărturisesc aceea, ce din parte mi nu e suspinios, în lumea aceasta se află ceva, ce e mai mult vrednic, decât toate bunurile și averile pămăntene, ba chiar și decât sănătatea, și aceasta e învățătura „adecă ființa, și jertfirea pentru a ei căugare.” De 20 de ani încoace au primit Tiki neîntrerupt susnumitul premiu hotărăt din partea fondatorului pentru cea mai bună re a istoriei franțeze, carele meritând va căștiga premiul Rosetian, înființat tot asemenea scop? Red). (Oare noi când vom fi în stare a publica numele aceluia, ci au remas pre lângă izvorul întâmplărilor. pațiua,l-