Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)
1856-06-30 / nr. 51
ratului Iosif să se inventeze după venitul de atunci și după cel de acuma și apoi hotărândusă o sumă de mijloc aceea să se întrebuințeze spre acoperirea lipselor bisericeși. Se zice că la locurile mai înalte ar fi oamenii aplecați cătră astfeliu de despăgubiri deși acest nume nu-l prea voesc. *”Din Turin se scrie Gazetei universale următoarele: O întâmplare tristă ne sosi din Livorno, un loc mic de lângă Vergeli. Acolo un locuitoriu din clasa de mijloc au omorât cu o secere mai întâiu pe soția sa după aceea, pe 5 copii și mai pre urmă pre sine însuși junghiinduse cu un cuțit. Cu o zi mai nainte au întrebat pre îngropătoriul de că are el lucru mult, la care acela au respune, că locuitorii din Livorno nu voesc a muri, spre ai da de lucru. În urma acestui respune îl mângăe penorocitul cu următoarele cuvinte: „Mâne vei căpăta un lucru, și încă lucru mult.” Toate cercetătrile spre a afla motivul, care împinsă pe acest nenorocit la astfel cu de fapte înfiorătoare, sânt zadarnice. ”Șirile telegrafice din Constantinopol ne vestesc, că înalta Portă au denumit amândoue Caimacamiile, care în Moldavia și România vor avea de a primi frănele ocârmuirii pănă la definitiva organisare a acestor Principate în locul Domnilor de acum. Principatele dela Dunăre. Ofița Domnescu. NOI BARE DIMITRIE ȘTIRBEI VV. Cu mila lui Dumnezeu Domnu Stăpânitoriu a toată Țara Românească. Către Sfatul Administrativ Estraordinar. Rareori s'a întâmplat fară să fie așa de cumplit ispitită de un șir de evenimente estraordinare și nenorocite, precum a fost patria noastră de la 1849 până astăzi. În acești șapte ani, care n'au fost decăt o lungă criză, Noi, povățuit de sentimentul îndatoririlor Noastre, n'am încetat a le îndeplini cu osârdie, și în cugetul Nostru ne păstrăm mulțămirea că altă țintă n'am avut în orice împrejurare. misar Astăzi o spodă noă se deschide pentru țara noastră. Un codin partea puterii suzerane, dinpreună cu ai celorlalte mari puteri, au a se aduna în București, ca să ia știință și să se lluminele despre trebuințele și dorințele locuitorilor, spre a se putea asigura acestei țeri un viitor statornic și ferice. În acest interval de tranziție, urmând a se înființa o oblăduire vremelnică, până ce se va așeza noua organizație ce este a se chezășuii acestui Prințipat. Noi ne retragem astăzi din Domnie, și încredințăm Sfatului Administrativ Estraordinar oblăduirea provizorie a țării. Ecselenția Sa Banul Manoil Băleanu, Prezidentul Sfatului, împreună cu șefii Departamentelor, vor cărmui fiecare trebire Ministeriului său, după orânduiala ce sa păzit până acum, potrivit cu instituțiile în ființă, și în intentarea ordinelor înaltei Porți, vor fi, de care în cercul autorității sale, cu toată luarea aminte și energia ce împrejurările ceru. Noă ne mai rămâne acum o datorie a ucăci, aceea adecă de a face apel la bunele sentimente ale compatrioților noștrii, îndemnându'i la o împreunare și concordie când fiecare cunoașe, că astăzi interesele patriei ceru neapărat jertcirea de orice privință personală și de orice interes de partidă. Momentele sânt supreme, și deja aceste atârnă viitoriul țării noastre. O atitudă liniștită, înțeleaptă și plină de demnitate poate singură să pledeze cu izbutire cauza noastră, și să răspundă la intențiile maritime ale Împărăteștii Sale Măriri Sultanului, precum și la generoasele intenții ale marelor puteri Sfatul Administrativ va da aceasta în cunoștință publică și va proceda în esecutarea autorității ce i este încredințată. (Urmează iscălitura Mării Sale). Secretarul Statului Al. Plagino. 25 Iunie 1856. Nr. 998. Piteți, spania. Un corespondinte al tiezri uuia” scrie din Madrid următoarele: Abia eram ecipedat ori epistolia mea despre răscoala din Baladolid, și eată că deodată cerculară alte vești despre un tumult nou. Afară de locurile pomenite în scrisoarea de eri adecă, de Benavente și Astorga, care dederă pildă orașului Baladolid, sau întâmplat în Palentia o rescoală însemnată. Resculații dând năvală asupra unor fabrici de fărină și aprinzindule au nimicit mulțimea bucatelor, ce se află în transele, liniștea încă nu e statornicită. În Rioseco au fost rescularea mai mare, ca în Baladolid. Așișderea și în Salamanca, unde fiind răsculații bine organisați și o parte din trănșii înarmați au sau putut statornici mimea. Din Burgoe se scrie: Creșterea prețului pânei au pricinuit ori între clasele lucrătoare o agitație foarte mare, carea de cumva dregătoriile nu ar fi avut grije și o prevedere înțeleaptă prea ușor putea avea niște urmări foarte triste. Însă Senatul numaidecât după cei veni la cunoștință această stare a lucrului, lăsă a se împărți 1500 de pâni și se făgăduia da și pe viitoriu o asemenea cantitate cu un preț foarte eftin, prin care apoi se restatornici earăși liniștea. Despre resculările din Rioseco, Benavente și Palentia după știrile cele mai proaspete aflăm următoarele! În clipita aceea, când sosi vestea despre cele ce s'au întâmplat în Baladolid, care fu pe la 7 oare seara, începură lucrătorii, carii tocmai se reîntorna dela lucru între fabricele „Pune eftină! Moarte speculanților de bucate! foc în loc de țarină!” a se aduna laolaltă și a umplea ulițile cu sbieratele lor cele sălbatice. Municipalitatea, care de mai nainte se era îngrijit, adună numai decât miliția și plecă cătră piața cea mare, unde se afla adunată partea cea mai mare a lucrătorilor, cerând neîntrerupt scăderea prețului bucatelor și a pânei. Don Ramon Alvarez păși însoțit de ceialalți concetățeni de prin prejurul lui în mijlocul lucrătorilor,i în credință, că numaidecât așa vor scădea prețurile bucatelor, încât fieștecare din trânșit și va putea căuga pâne cu un preț foarte eftin, acasă. Pe când era ca să se împrăștie tumultuanții și să se văd pe fată că sosește o altă trupă cu mult mai mare, care consta mai mult din femei și oameni beți, acesta venea de la Castelviejo, unde în ziu aceea se era ținuto solenitate religioase, aceștia apropiinduse de Piața cea mare zădărnicită toate truda și osteneala lui Don Ramon Alvarez prin sbieratele lor cele groaznice. Să trăiască religia! Moarte liberalilor! Moarte speculanților de țariă! Moarte celor bogați! Aceste două trupe împreunate se traseră cătră rău, aprinseră două luntre și două fabrici, nimiciră sau mai bine zicănd cărară toate bucatele ce se afla acolo. Paguba pricinuită se știe peste 14.000 fl. Focul ținu pănă cătră miezul nopții. Ziua următoare trecu în linițe. Și în Benavente se zisă că pricina resculării ar fi scumpetea cea mare a mijloacelor pentru traiul vieții. Însă nicăiri nu se dovedește ca aici, că aceasta e numai un protect, pentru că Senatul au făcut tot ce iau fost în putință spre a îndepărta scumperea, precum întradevăr o au și îndepărtat. Din norocire sosirea Guvernatorului Don Nicolae Calva pusă prin orânduelile lui cele înțelepte capăt resculării. Rândul cel bun iarăși s'au statornicit tribunalele să cuprind tare cu pedepsirea vinovaților. Eu nu cred zice corespondintele mai departe, că pare undeva îndrăsnirea cea oarbă și nerușinarea resculaților să fie mere așa departe, ca în Palentia, întâmplat scene înfiorătoare, eu cred că și pe aiurea se vor fi însă aceea de bună seamă nu, ca adecă. Proprietarii fabricilor însuși să fie siliți ași aprinde propriile lor zidiri și să deie ajutoriu la dărămarea lor. Trei fabrici sau ars, provisiile toate sai nimicit, așa încât mâne nu vom fi în stare a coace pâne. Mai știe Dumnezeu, apoi ce se va mai întâmpla. O companie de Grenadiri deșertară puștile asupra resculaților, dintre carii 6-8 căzură morți și mai mulți răniți, au strigări: ă