Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)

1856-06-30 / nr. 51

ratului Iosif să se inventeze după venitul de atunci și după cel de acuma și apoi hotărândusă o sumă de mijloc aceea să se între­­buințeze spre acoperirea lipselor bisericeși. Se zice că la locurile mai înalte ar fi oamenii aplecați cătră astfeliu de despăgubiri de­și acest nume nu-l prea voesc. *”Din Turin se scrie Gazetei universale următoarele: O în­­tâmplare tristă ne sosi din Livorno, un loc mic de lângă Vergeli. Acolo un locuitoriu din clasa de mijloc au omorât cu o secere mai întâiu pe soția sa după aceea, pe 5 copii și mai pre urmă pre sine însuși junghiinduse cu un cuțit. Cu o zi mai nainte au întrebat pre îngropătoriul de­­ că are el lucru mult, la care acela au respune, că locuitorii din Livorno nu voesc a muri, spre ai da de lucru. În urma acestui respune îl mângăe penorocitul cu următoarele cuvinte: „Mâ­­ne vei căpăta un lucru, și încă lucru mult.” Toate cerce­­tătrile spre a afla motivul, care împinsă pe acest nenorocit la astfel cu de fapte înfiorătoare, sânt zadarnice. ”Șirile telegrafice din Constantinopol ne vestesc, că înalta Portă au denumit amândoue Caimacamiile, care în Moldavia și România vor avea de a primi frănele ocârmuirii pănă la defini­­tiva organisare a acestor Principate în locul Domnilor de acum.­­ Principatele dela Dunăre. Ofița Domnescu. NOI BARE DIMITRIE ȘTIRBEI VV. Cu mila lui Dumnezeu Domnu Stăpânitoriu a toată Țara Românească. Către Sfatul Administrativ E­straordinar. Rareori s'a întâmplat fară să fie așa de cumplit ispitită de un șir de evenimente e­straordinare și nenorocite, precum a fost patria noastră de la 1849 până astăzi. În acești șapte ani, care n'au fost decăt o lungă criză, Noi, povățuit de sentimentul îndatoririlor Noastre, n'am înce­­tat a le îndeplini cu osârdie, și în cugetul Nostru ne păstrăm mulțămirea că altă țintă n'am avut în ori­ce împrejurare. misar Astăzi o spodă noă se deschide pentru țara noastră. Un co­­din partea puterii suzerane, dinpreună cu ai celor­l­alte m­ari puteri, au a se aduna în București, ca să ia știință și să se lluminele despre trebuințele și dorințele locuitorilor, spre a se putea asigura acestei țeri un viitor statornic și ferice. În acest interval de tranziție, urmând a se înființa o oblăduire vremelnică, până ce se va așeza noua organizație ce este a se chezășuii acestui Prințipat. Noi ne retragem astăzi din Domnie, și încredințăm Sfatului Administrativ E­straordinar oblăduirea provizorie a țării. Ecselenția Sa Banul Manoil Bă­­leanu, Prezidentul Sfatului, împreună cu șefii Departamente­­lor, vor cărmui fiecare trebire Ministeriului său, după orânduia­­la ce sa păzit până acum, potrivit cu instituțiile în ființă, și în i­ntentarea ordinelor înaltei Porți, vor fi, d­e­ care în cer­­cul autorității sale, cu toată luarea aminte și energia ce îm­­prejurările ceru. Noă ne mai rămâne acum o datorie a ucăci, aceea adecă de a face apel la bunele sentimente ale compatrioților noștrii, îndemnându'i la o împreunare și concordie când fie­care cunoa­­șe, că astăzi interesele patriei ceru neapărat jertcirea de ori­ce privință personală și de ori­ce interes de partidă. Momentele sânt supreme, și deja aceste atârnă viitoriul țării noastre. O atitudă liniștită, înțeleaptă și plină de dem­­nitate poate singură să pledeze cu izbutire cauza noastră, și să răspundă la intențiile maritime ale Împărăteștii Sale Măriri Sultanului, precum și la generoasele intenții ale marelor puteri Sfatul Administrativ va da aceasta în cunoștință publică și va proceda în esecutarea autorității ce i este încredințată. (Urmează iscălitura Mării Sale). Secretarul Statului Al. Plagino. 25 Iunie 1856. Nr. 998. Piteți, spania. Un corespondinte al tiezri uu­ia” scrie din Madrid următoarele: Abia eram ecipedat ori epistolia mea despre răscoala din Baladolid, și eată că deodată cerculară alte vești despre un tumult nou. Afară de locurile pomenite în scrisoarea de eri adecă, de Benavente și Astorga, care dederă pildă orașului Baladolid, sau întâmplat în Palentia o rescoală însemnată. Resculații dând năvală asupra unor fabrici de fărină și aprin­­zindule au nimicit mulțimea bucatelor, ce se află în transele, liniștea încă nu e statornicită. În Rioseco au fost rescularea mai mare, ca în Baladolid. Așișderea și în Salamanca, unde fiind răsculații bine organi­­sați și o parte din trănșii înarmați au sau putut statornici mim­­ea. Din Burgoe se scrie: Creșterea prețului pânei au pricinuit ori între clasele lucrătoare o agitație foarte mare, carea de cum­va dregătoriile nu ar fi avut grije și o prevedere înțeleap­­tă prea ușor putea avea niște urmări foarte triste. Însă Se­­natul numai­decât după cei veni la cunoștință această stare a lu­­crului, lăsă a se împărți 1500 de pâni și se făgădui­a da și pe viitoriu o asemenea c­antitate cu un preț foarte eftin, prin care apoi se restatornici earăși liniștea. Despre resculările din Rioseco, Benavente și Palentia du­­pă știrile cele mai proaspete aflăm următoarele! În clipita aceea, când sosi vestea despre cele ce s'au întâmplat în Baladolid, care fu pe la 7 oare seara, înce­­pură lucrătorii, carii tocmai se reîntorna dela lucru între fabricele „Pune eftină! Moarte speculanților de bucate! foc în loc de țarină!” a se aduna la­olaltă și a umplea ulițile cu sbieratele lor cele sălbatice. Municipalitatea, care de mai nainte se era îngrijit, adună numai decât miliția și ple­­că cătră piața cea mare, unde se afla adunată partea cea mai mare a lucrătorilor, cerând ne­întrerupt scăderea prețului bucatelor și a pânei. Don Ramon Alvarez păși însoțit de ceia­­lalți concetățeni de prin prejurul lui în mijlocul lucrătorilor,­­i în credință, că numai­decât așa vor scădea prețurile buca­­telor, încât fieștecare din trânșit­­ și va putea cău­ga pâne cu un preț foarte eftin, acasă. Pe când era ca să se împrăștie tumultuanții și să se vă­d pe fată că sosește o altă trupă cu mult mai mare, care consta mai mult din femei și oameni beți, acesta venea de la Castelviejo, unde în ziu aceea se era ținuto solenitate religioase, aceștia apropiinduse de Piața cea mare zădărnicită toate truda și osteneala lui Don Ramon Alvarez prin sbieratele lor cele groaz­­nice. Să trăiască religia! Moarte liberalilor! Moarte speculan­­ților de țari­ă! Moarte celor bogați! Aceste două trupe îm­­preunate se traseră cătră rău, aprinseră două luntre și două fabrici, nimiciră s­au mai bine zicănd cărară toate bucatele ce se afla acolo. Paguba pricinuită se știe peste 14.000 fl. Focul ținu pănă cătră miezul nopții. Ziua următoare trecu în linițe. Și în Benavente se zisă că pricina resculării ar fi scumpetea cea mare a mijloacelor pentru traiul vieții. Însă nicăiri nu se dovedește ca aici, că aceasta e numai un protec­t, pentru că Senatul au făcut tot ce iau fost în putință spre a îndepărta scumperea, precum întradevăr o au și în­­depărtat. Din norocire sosirea Guvernatorului Don Nicolae Calva pusă prin orânduelile lui cele înțelepte capăt resculării. Rândul cel bun iarăși s'au statornicit tribunalele să cuprind tare cu pe­­depsirea vinovaților. Eu nu cred zice corespondintele mai departe, că pare undeva îndrăsnirea cea oarbă și nerușinarea resculaților să fie mere așa departe, ca în Palentia, întâmplat scene înfiorătoare, eu cred că și pe aiurea se vor fi însă aceea de bună seamă nu, ca adecă. Proprietarii fabricilor însuși să fie siliți ași a­­prinde propriile lor zidiri și să deie ajutoriu la dărămarea lor. Trei fabrici sau ars, provisiile toate sai nimicit, așa în­cât mâne nu vom fi în stare a coace pâne. Mai știe Dumnezeu, apoi ce se va mai întâmpla. O companie de Grenadiri deșertară puștile asupra resculaților, dintre carii 6-8 căzură morți și mai mulți răniți, au­ strigări: ă

Next