Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)
1856-08-01 / nr. 60
ftraga ora 171 239 Ecselenția Sa va petrece mai multe zile aicea, și se fac pregătiri pentru cuviincioasa întimpinare și primire. Banda regimentului de graniță banatico-romăn încă se așteaptă aicea, ca să întimpine pe Domnul Guvernator. Călătoria am făcut'o prin valea Streiului și a Hațegului, apoi deacă se pot aceste văi mărețe pune între ținuturile cele mai frumoase ale Transilvaniei, atunci și ținutul dela poarta de fer pănă aicea la Băi, nu stă cu nimic înderăpt, mai vărtos drumul cel frumos din graniță rădică inima călătoriului, căci întru adevăr tot drumul dela marginea Transilvaniei pănă la Dunăre este numai o promenadă, fersoanele sboară cu pasagerii, și nici nu te ai uitat încoaci și încolo la satele cu poliția cea romantică, cu bisericile cele frumoase și netede, cu rănduiala cea mai bună, unde junimea joacă în uliță după obiceiul cel vechiu hora pănă ce ai și ajuns la sație. Dela Teresova cătră Dumașna sănt de amăndoue părțile precum și pe aiurea mulți cireși, carii fac cireașe amare, și care tocmai acuma sănt coapte. Forspantașul îm zice „Domnule oare deșie nu ne lasă ofițerii noștri să fașiem răchie din șierea șile escea?” „Pentru că sămburii lor au venin în sine, și ați putea muri bănd astoeliu de rachiă” respunseiu eu. „Și șie așa îm gegiuș una, vezi noi nu ne priștepem la de a șiește, și am fi de făcuto” ș. a. zisă grănicearul mirănduse. Dialectul bănățean și portul frătuțesc cu oprege cu ciucuri lungi începe tocmai din Grădiște aci și se umplu inima de admirare sublimă, cănd văzuiu moglicul, care îl păstrează un romăn lăngă casa sa, pe locul unde lau aflat, făcăndui ușă deasupra, și mă convin săiu în opiniea mea, că cetatea Sarmizeghetuza pare cănd nu au putut sta numai unde se văd ruinele astăzi, ci au tribuit să se întindă mai mult. În zioa de S. Ilie mă aflam în Caransebeș, cănd dimineața glasul cel harmonios al clopotelor dela biserica noastră mă atrăgea la biserică, și fiindcă trebuia să aștept după instrudarea marșrutei, mă folosim de ocasie și merseiu la S. Liturghie, măreață era plină de creștini evlavioși, ofițeri, soldați, Biserica amploiați, neguțetori, meseriași, Doamne, jupănese, fete, măreau pe Dumnezeu. Căntarea școlarilor era căutare îngerească. D. Protopop Iancovic slujia cu 2 preoți și cu un diacon, care precăt înțelesăiu este și învățător, cu cea mai pompoasă evlavie, 14 școlari îmbrăcați în sttihare frumoase, cu sfeșnicele, ripidile (heruvimi) Crucea și un steag în mănă faceau o podoabă deosebită. Valdahicul bogat așezat naintea altariului, steagurile și praporii desfășurați, căci era S. Ilie patronul Cojocarilor, făceau încă efect, mare, sfănt. Aceste toate într'o harmonie nu pot a nu înălța inima la ceriu, și aceasta cu atăta mai mult, cu căt în Caransebeș sănt numai romăni, ca și în Transilvania, și cătă deosebire în evlavie, cătă rănduială frumoasă, căte scule înpodobitoare de casa lui Dumnezeu și de ce? pentru că Caransebeșul are meseriași are neguțitori, carii după datina și rănduiala lor, să întrec în înființarea podoabelor bisericești. Priceasa „La muntele Sinaii” o căută un Măiestru căldărar anume Filip, atăt de dulce și melodice, de lașoi putut asculta cu ceasurile. Hațegul este un orășel neted, și e de mirare, cum gle lăngă posiția ce o are nu au înflorit pănă acuma mai tare. D. Pretor de Butean nu'și pregetă osteneala ai da un zbor mai cuviincios, prin stăruința Dumnealui se pardosește acuma piața cea mare foarte frumos, și vrea să aducă dintr'un izvor îndepărtat apă bună în oraș, făcănd o făntănă în mijlocul piaței. Aceasta nu numai ar sluji spre sănătatea locuitorilor, ci și spre înfrumsețarea orașului. Silința D. Buteanu a aula pentru oraș izvoară de venituri este întru adevăr mare, și de aceea se poate nădăjdui că și resultatul nu va lipsi. În cercul acesta mai are călătoriul să laude rănduiala bună în cărcime, eară mai vărtos tarea, de care sănt legați cărcinanii de nu pot asupri drumarii. Drumul cere reparații esențiale ce pe lăngă materialul ce se află în apropiere, se poate face cu mai puțină greutate, numai să mai resufle oamenii. Drotul telegrafului se întinde prin Roșava pănă la băi. Dimineața și sara e tare răcoare. - Viena 4 August st e. n. Veniturile ordinare ale statului de pe jumătatea dintăiu a anului acestuia, fac mai cu 6 milioane mai mult ca cele din anul trecut de pe acea jumătate. Să luăm, că a doua jumătate a anului va aduce iarăși numai o asemenea sumă, așa venitul de pe anul administrativ 1856 va fi mai mare cu 12 milioane, ca cel de pe a. 1855, și cu 22 milioane decât cel de pe a. 1854. Camăta de 25 milioane, cu carea din a. 1845 în urma împrumutului național sau înpovărat buchetul statului e mai toată plătită fără de a se fi ridicat o dare până, sau să se fi înmulțit cea de pănă acum. Puterea națională, în progresiva ei desvoltare, fu în stare de a vindeca pagubele ce le cășunară cei doi ani de rebelie, care și noi mai întru atâta le simțeam, ca când bătaia, ce o au purtat Austria ar fi fost și materială. Pe lângă acestea, trebue să însemnăm, că trecerea deodată din bătaie în pace au adus pe deoparte înbunătățirea valutei, cară pe de altă parte n'au fost prea priitoare pentru industria noastră, carea fiind lipsită deodată de vama de ajutoriu, deși rău organisată, însă dedată cu ea, au trebuit să sufere o împiedecare, ceea ce au avut urmări mari pentru comerțu, și mai cu seamă pentru veniturile statului. Cele 6 milioane, prin care sau mai mărit veniturile statului în semestrul acest din urmă, sânt semne, a unui tâmp mai bun. Zborul cel mare, care sau luat lucrul național prin zidirea drumurilor de fer, e foarte însemnat. Chiar și tâmpul cel mai de aproape, și începerea la așezarea drumurilor de fer sânt de o însemnătate foarte mare pentru erariu, pentru că Fiscul ia parte la toate întreprinderile, și numai tacsele timbrelor, de 500 milioane, care se vagă în acții, numărul cel mare de contracte al societăților de zidit și de comerț aduc o sumă foarte mare. Și totuși acestea sânt numai ca o picătură de apă în asemănare cu înmulțirea, careaare să urmeze averei naționale prin ridicarea pedecilor ce au fost păgubitoare pentru comerțul cu cărbuni și fer, și pentru activitatea rurală și industrială, din pricina isolării de drumurile de comunicație, în carea stau, și au stat pănă acuma. Ce vor fi din ținuturile acelea singuratice și pustii ale Ungariei, Galiției, Ardealului și Croației, deaca odată se vor împreuna prin drumul de fer cu capitala imperiului, și cu alte cetăți comerciale ale Europei! Cum se va desvolta frumoasa Boemie, daca se va deschide drumul prin Pilsen pentru de a transporta cărbunii în Germania de meazăzi, pe când un alt drum va trece prin ținuturile ei cele înpoporate și industrioase! Daca creșterea veniturilor statului din a. 1856, când numai sau pus fundament întreprinderilor acestora, se suie la 22 milioane, cât va crește acel venit în anii 1861, și 1862, adecă după trecerea epocei, în carea, a măsurat contractelor, toate acelea drumuri vor trebui să fie gata! Nu se cere atâta o fantasie vie, cât un duh treaz aritmetic, pentru de a calcula la izvoarele de venituri, care le va avea Austria peste vr'o 10 ani sub disposiția sa. Venitul statului nostru, după arătările făcute, au crescut în tot semestrul cu 5-6 milioane. În anul acesta venitul întreg se va sui la vreo 260 milioane, și în progresie simplă, peste vreo 10 ani vor ajunge la 360 -380 însă progresia aceasta e foarte mică. Proporțiile înmulțirei averei naționale, într'o țeară cu drumuri de fer, sânt tocma altfel cu ca cele obicinuite. În Austria mai vine încă și aceea împrejurare, că drumul de fer nu numai înalță o cultură, ce a fost pănă acum, precum e în Belgia, Olanda, Sacsonia, Prusia, ci acela în multe privințe mută negativul în positiv, și trarsplantă cultura și acolo, unde păna acuma doară nice n'au fost. O astofeliu de strămutare, aduce tocma altfeliu de progresie în statistica finanțiară a unei țări, și nu e aceea nice o prorocire sangvinică, deacă vom lua, că în cei zece ani viitori, veniturile statului vor crește îndoit cum e suma de astăzi - se înțelege deaca vom fi în pace. Detoria noastră națională e mare, și zace ca o sarcină unu, pe bucjet. Ocârmuirea finanțiară va avea lucru destul cu