Telegraful Roman, 1857 (Anul 5, nr. 1-102)
1857-09-11 / nr. 72
Mi Telegraful ese de doi ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerația se face în Sibiu la espeditura foiei, pe afomă la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiul prenumerației pentru Sibiu este pe an 7. fl. m. c., car 11. Septemvrie, 1857, pe o jumătate de an 3. fl. 30 cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și din Monarhiă pe pentru provinciele un an 8. al. ear pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 14. cr. șirul cu slove mici. Pentru prunc. și țeri străine pe luna an 12 f. pe / an 6 f. m.c. Cercul activității județelor urbariale în Transilvania. (După „iei. Vote”). Surivire. Spre deslegarea întrebării, dacă un pământ este să se privească de urbarial sau alodial, legislatura a defint următoarele princii generale. §-ul 3. al patentei transilvanice pentru desgreunarea pământului sună: „a județelor urbariale despre aceea, cum că pămăntul, „Ca pămănt urbarial e a se privi orice pămănt, care pe „la 1. Ianuarie 1848 se afla în stăpânirea supușilor (iobagilor) „de mai nainte. Totuși foștilor domni de pămănt le rămăne ca„ce deschisă a produce dovezi înaintea competentelor județe urbariale în timp de 3 ani, începând dela întrarea în activitate care „la 1. Ianuarie 1848 se afla în minele iobagului de mai nainte, ar „ui un pămănt alodial. Tocma așa le stă cale deschisă foștilor „iobagi a dovedi tot în terminul acela, cum că pămăntul ce „în 1. Ianuarie 1848 se afla în mănile foștilor domni de pămănt, „ar fi pămănt urbarial.” „Pentru argumentația aceasta are totuși d'a servi de epocă „anului 1819 în astreliu de chip, că, „menționați, luind afară servitorii conde care se pomenește în § 6, și luănd acară ca„stil amintit în §. 20 în contra unei posesiuni avute în 1 Ianuarie 1819, căt se atinge de întrebare, că pămăntul e alodial sau urbarial, nu se poate ridica mai mult plănisoare.” Drept aceea §-ul 3 pune înainte presupunerea legală, că fiecare pămănt este a se privi de pămănt urbarial, care odată în 1 Ianuarie 1848 se afla în măna iobagilor sau supușilor de mai nainte. Condiția acestei presupuneri legale este proprietatea avută la 1 Ianuarie 1848 din partea unui supus de mai nainte, adecă possederea acestui pămănt cu îndatoririle urbariale, ce le avea un iobagiu. Iobagiul, care a dovedit possederea (stăpânirea) din 1848, este scutit de orice sarcină de dovedire mai departe în privința însușiriei urbariale a pămăntului; domnul de pămănt, care întărește însușirea alodială a pămăntului, este îndatorat a produce dovezi. În 3 se mai cuprinde totuși o adoaua presupunere legală. Din paragraful acesta e se adecă, că un pămănt ce în 1 Ian. 1848 se afla în stăpănirea domnuli de pămănt de mai painte, se presupune de alodial. Dacă sobațul întărește în contra acestei posederi a domnului de pămănt, că pămăntul acesta este urbarial, atunci iobagiul este îndatorat să dovedească însușirea aceasta urbarială. De aici urmează, că legea cu privința cea mai egală și mai nepărtinitoare a îndreptuiților și îndatoriților, a pus de temeiu proprietatea, ca să servească de criteriu (semn deosebitoriu) mai de aproape și în întăia linie pentru însușimea urbarială sau alodială, și pre lăngă aceasta au avut precauția, a desemna de proprietate otărâtă posesia aflată în 1 Ianuarie 1848. Causa pentru ce s'a luat de proprietate otărâtoare posesia din 1 Ianuarie 1848 și nu cea de acum, zace fără 'ndoială într'aceea, că anomaliile, fâlniciile, peleguirile și neregularimânte urbarial ori Presupunerea amintită în . 3 și derivată din stăpânirea dela 1 Ianuarie 1848 se poate refrănge, ca orice altă presupunere, prin o contradovadă. Cine vrea a purga această doverire din contră, acela trebue să pașască înaintea județului urbarial ca pârâtoriu (actor) în contra proprietarului din 1 Ianuarie 1818 și să dovedească, că pămăntul, de care vorbește presupunerea legală a urbarialității, este pămănt alodial, sau că pămăntul cel presupus de alodial, este urbarial. Această pară este legată de un termin anumit. El cuprinde trei ani din ziua activării județelor urbariale. El este un termin de proces, care nu se mai poate prelungi și nu se poate tracta ca termin prescripțional, și împregiurarea asta trage după sine urmări însemnate. Dacă terminul acesta de trei ani ar fi prescripțional, atunci nu s-ar putea respecta de cătră judecătoria din diregătorie, deoarece a-ul 1501 al codicei civile prescrie, a nu se lua privință din diregătorie la prescripție fără de reflectarea partidelor. Totuși fiindcă terminul acesta nu este termin de prescripție, ci termin de proces, judecata urbarială trebue să respingă din diregătorie toate pârile ce se ridică, după decurgerea a ani, începănd de la momentul activării județelori urbariale, pentru a retrânge presupunerea legală defiptă în 6§. Temeiurile, ce împedecă prescripția, d. e. minorenitate fără ordinarea unui representant lepuit, nu bin la terminul acesta de proces în privință. O proprietate, care ține încă de la 1 Ianuarie este asigurată de toate combaterile și pămăntul pe care l-au stăpânit un iobagiu de la 1anuarie 1819 încoace, se tractează ca pămănt urbarial. Asemenea se 'ntămplă și cu pămăntul, ce 'l-a stăpânit vr'un domn de la anul 1819 încoace. Un asemenea pămănt se va tracta ca pămănt alodial, tocmai cănd s'ar și putea aduce dovadă, că pămăntul acesta nu e alodial ci urbarial. De aici urmează, că legea adaoge proprietății viitoare de la anul 1819, anul cănd se constituă conscripția urbarială în Ardeal, deosebitul efectu străordinariu de drept, că prin aceea primește pămăntul o însușire urbarială sau alodială, o mai avea, pe care nu Dela această regulă se fac numai doaue escepții. 1. În privința servitorilor convenționați (famși congentionati), adecă a servitorilor domnilor de mai nainte, a căror relații de servire se basez pe o învoială deosebită între domn și serv. Totuși însușirea unui serv convențional tăgăduită de fostul supus, trebue a se dovedi de cătră domnul de pămănt. 2. În privința acelor supuși, a căror proprietate se basează pe alte învoeli de drept curat privat. Unde proprietatea fostului iobagiu se întemeiază pe vreun contract, acolo se vor judeca drepturile și datorințele părților contragente după învoielile acele,și prea'nalta patentă pentru desgreunarea pământului e departe de aceea, ca să se mestece tulburănd drepturile de contract cu dreptul privat, ceea ce formează o dovadă noauă pentru cercuspecția și respectarea drepturilor căștigate, pe care o are legislația austriacă în toate determinațiile ei. (Va urma) Iantațile sigură, anilor 1848 și 1849 ce dă o proprietate alodială a elătinat stricătoriu temelia cea la cefuire intrebării dacă un păJaații J.. „tmani