Telegraful Roman, 1858 (Anul 6, nr. 1-52)
1858-10-09 / nr. 41
163 totuși împrejurarea aceasta nu are colegiul de la o conlugrare energică la silințele ceși dau cu toți în Franța și afară de Franța, mai cu semă presa franțuzească - afară de „Univers” și de foile semioficiale - în privința a causei acestei triste, - care o veste foarte tristă au sosit aicea astăzi pe telegrafică, Viceconsulul franțuzesc D. Lacon și consular-agentul spanio în Tetuan (unul dintre cele mai vestite orașe în împărăția Maroco) sau omorât de cătră lăcuitorii de Consular agentului englezesc iau succes de a furia fanaticilor. Detaiurile mai de aproape încă nu se știu, totuși întămplarea să vede a avea ceva asemănare cu cea din Gedda. Tetuan un oraș lăngă marea Mediterană în apropierea strămtorei de la Gibraltaria. Orașul care are o poperăciune numeroasă și avută, zace cam de o milă departe de țărmure. Are un port care e căutat de a pregătito mai de mult timp piraților Să nădăjduim, că puterile vătămate nu vor lucra din mămă glezii la Gedda, ci vor mijloci pedepsirea pricinuitorilor și părtașilor faptei acestei înfiorătoare numai după o învestigație de ajme și cu cruțarea nevinovaților. D. Rusia, Petersburg 23 Sept. Împăratul sosi a lauăeri după prânz din Varșovia în Țarscoie Selo. Se zice, că Monarhul s'ar fi întors acasă foarte ferios și nemulțămit. Ei au fost, ce e drept, peste tot locul salutat cu cel mai mare entusiasm, însă în pătrunderea sa cea adâncă au cunoscut, că mișcarea aceasta estraordinară a poporului au produse așteptările cele mari și apoi și speranțele care nu se pot împlini. De bună seamă sau putut convinge Alecsandru al Pea despre greutatea problemei, ce și au propus și despre predecele, cele mari, care stau în calea reformării Rusiei. Aceasta cu deosebire și în gradul cel mai înalt se înțelege despre întrebarea iobaților. Ceea ce pănă acuma în Rusia nime niu cutezat a zice, că se va arăta o resistență activă în contra eliberării iobagilor, constata Împăratul însuși în vorbirile sale. Cum că el propusul său nu și lau schimbat și nici că'l va schimba, despre aceea nu se îndoiește nime, ba o convingere obștească, că în Rusia va trebui să se întâmple aceea, ce vrea Împăratul; însă judecata tuturora, carii voiesc reforma, este, că aceea pe calea pornită nu se va putea realisa. De aceea se și așteptă cu încordare, ca Împăratul însuși să ie lucrul în măni și stă'l isprăvească deopotrivă, după un plan, făcut de stăpânire. Ceea ce nobilimea de bunăvoie nu voiește a face din iubire cătră patrie, aceea va trebui să facă ea din supunere cătră porunca împărăteasei. Starea lucrurilor în Caucaz stârnește îngrijire mare și dreaptă. Tendința era, ca răsboiului de acolo, în seara asta, să i se pună un sfârșit învingătoriu. Pregătirile extraordinare adeverea aceasta și resultatele în amândouă părțile câmpului de răsboi, se vedeau a garanțiea reușitul. Fimpul pe favor i gtoriu însă au sosit, fără de a fi ajuns tatăr încât va țânta, și judecata celor înțelepți este, că pe lângă toate silințele și resultatele peste tot, lucrul stă încă tot în stadiul, în care au stat acum mai bine de douăzeci de ani. Purtarea cea misterioasă a lui Șamil mai întărește încă încordarea. El pănă ce ținu răsboiul oriental, remase în pelucrare, și îndată după încheierea păcii și începu ofensiva. Unii zic, că ei au căpătat și au primit atunci bani, și din aceasta fac încheiere, că el și de aicea înainte s'ar potea corumpe, cum că așadară Rusia ușor ar putea ajunge la un resultat favoritoriu.Cu mulțămire mare neturburată poate privi omul acum numai la de nou căștigata provinție de la Amur. Aceasta este o câștigare, care e binevenită Rusiei și prin urmare pe fața ei națională, carea trebui să se vază lipsită în timpul mai nou de unele, o mulțămește deplin. O corespondință din Ireucc în „Albina vordică” descrie însemnătatea și propușirea cea repede a Rusiei acesteia nouă, în următoriul chip: „În sfârșit se hotărâ causa Amurului carelecurse peste 170 de ani în zadar în oceanul de răsărit, prin care ni se dă nouă râul Amur și ni se seartă corăbierea prin toate râurile care se varsă în Amur pe partea întinde pe malul dreaptă, drept al Amurului pănă la gura râului Usura, de unde apoi amândouă malurile sânt ale noastre. Negoțul nostru va căpăta un alt zbor. Noi vom pătrunde în mijlocul Mantsurei și o vom prevedea cu articulii noștri de negoț. Ce vom căpăta noi de aici se va vedea la timpul său din negoț. Coloniile noastre la Amur se înmulțesc mereu. Neîntrerupt trec trupe colonisetoare cu familiile lor peste Ircuci. Mai departe, e nădejde, că se va deschide un seminariu preoțesc, rele se poate că se va rudica în orașul Blagovescensc, la gura răului Osei. Peste toate ni se pare a fi cu scop colonisarea Chinezilor pe malurile Amurului. Nu departe de la marginile Chinei sânt nenumerate insule, care sânt prea împoporate. Lipsește, ca numai o corabie de ale noastre să se ducă și să descopere locuitorilor foloasele, care si așteaptă la râul Amur, și cu grămada ne vor veni Chinezii. În privința nestatornicii lor nu e nici o teamă: trebue făcuți numai creștini apoi celelalte vor urma.” Ierusalim 1 Septemvrie. Un corespondent al „gazetei universale” raportează și de aici despre o faptă înfiorătoare. Tocmai auzisem, zice corespondintele, despre omorârea consulului franțuzesc în insula Cos, și că consulul englezesc numai cu fuga au putut scăpa din mânile ucigașilor, carii vrea săl omoare și pre el, pe când numai se mai lău și vestea, că o demă engleză, fostă mai înainte învățătoare, au perit și nu se ște nimic despre ea. Înainte cu vreo câteva zile o văzură pre aceasta mai multe persoane ducânduse cătră locuința de veară a consulului, e afară din oraș spre apus, carea Una dintre persoanele acelea săi fi zis, că e târziu, și să se grăbească, ca să poată ajunge la casa consulului, că cânii nu pușcă între ei, Și ce se vează? Trupul mort al pomenitei dame englezești într'o stare foarte înfiorătoare. În urma arătării acestuia se duse în fața locului consulul cu un medic și mai mulți martori. Trupul îl găsiră mai putred, cară mânile și picioarele mâncate mai de tot de cânt. Fața era neagră și arăta mai multe urme de lovituri grele. După ce se descoperi starea că aceea nu a fost în casa consulului, și toate cercările după ea rămase zadarnice; nu se putea afla nici o urmă a ei, nici în cetate nici prin prejur. După aceea, un tânăr Grec mergând la vânat, băgă de seamă, că la o grămadă de pietrii, ce stau adunate între cetate și între locuința consulului, sânt adunați mai mulți câni și că aceia mâncă ceva. Văzând tânărul acela, se împrăștie la strigările lui, și se duse apoi acolo; tot aceea persoană îndată după dânsa, văzu doi Musulmani ducânduse În ziua următoare se oblici, lucrului trupul fu nus întrun coșciug și se îngropă în țintirinul Protestanților; aceasta nu se aflară nice orologiul. La nuerea nici inelele și alte lucruri care obicinuea ea a le purta cu sine, și se socotește că răpinduile acestea o ar fi omorât. În ziua aceea se duse consulul comitat de mai mulți Englezi, Germani și Americani la Pașa și îl popură, cu cât mai în grabă să mijlocească aflarea a ucigătorilor și să ia măsuri pentru siguranța Europenilor în Ierusalim, a cărei garnizoană nu numai nu le însuflă încredere ci mai vârtos le însuflă teamă. Pașa, despre care se zice că ar fi un Turc foarte cultivat, promise tot ajutoriul și îndată și rândui o comisie mestecată, care îndată și puse mâna pe 6 Musulmani suspicioși. Întoarcerea la credință a iudeilor în Vologna. Întâmplarea în Vologna, botezarea pe ascuns a unui prunc jidan, se vorbește în țerile din afară cu un interes neobicinuit, și în staturile romane au dat apză la o aghitație, carea se esprimă în petiția îndreptată cătră Piu al II-ea. Despre petiția, seau memorandul acesta facem următoarele petițe, care leau primit jurnalul des Debate din Roma: „În 21 Iunie În memorand se scrie: a. c. fu răpit dela părinții lăcuitori în Vologna, un băiat tinăr de șapte ani, anume Edgar Mortara sub cuvânt, că acela ar fi botezat pe sub ascune. Bietul tată umblă mult însă în zadar, ca să se încunoștințeze despre împrejurările, din care îl lipsiră de fiul său. Abia după mai multe săptămâni află, și aceasta nu mai mijlocit, că fosta servitoare în casa lui, Ana Marisi înainte cu vreo câteva luni ar fi spus la altă servitoare, că ea, îndemnată de un neguțetoriu anume Lepori, pe Edgar, când au fost de un an și au fost rău bolnav, sau botezat fără de a mai chiema vreo mărturie. Mortara in sfărșit, cunoscănd împrejurările, se crede a putea observa: 1. că Edgar negreșit când au fost în vârstă mai bine de un an, au fost bolnav, însă numai de niște origini obișnuite la copii, cum că așadară starea lui pici decum nu a fost primejdioasă. Condiția, sub care oergat a se boteza copii necredincoșilor, și fără învoirea părinților în întâmplarea asta n au fost, adecă nu sau putut ști de sigur, că acela muriva. Într'adevăr ar fi tocmai în contra principiilor Bisericei în privința puterii părintești, deaca s'ar crede cineva îndreptățit, de a boteza pre prunci, înainte de ai scoate de sub puterea părintească moartea, carea s'ar vedea a se aproba. „Întâmplarea după cum se descrie, nu sufere nici o cercare, pentru că, fiindcă pe calea judecății, unui posesor nicidecum nu i s ar putea lua și cea mai mică parte din averea sa, fără de a fi sprijinit prin oarecare drept neresturnabil, cum aici numai prin spusa unei servitoare, să se întărească un adevăr, a cărui urmare e lipsirea unui tată și a unei mame de fiiul lor? 3. „Servitoarea Morisi și au rupt tăcerea sa după trecerea alor cinci ani. Și așa au nu se poate presupune, că ea poate nuși mai aduce aminte, de au împlinit cu acurateță toate cerințele care sânt neapărat de lipsă pentru validitatea tainei, cu atâta mai vârtie, căci ea nu era atunci nici de 16 ani, și era incultă.” După privirile acestea despre lucru însuși, memorandul trece la ecaminarea dovezilor obșești. Noi noi putem urma întru toate zicerile lui, cu atâta mai puțini putem produce aici locurile din scrierile sfinților Părinți și a scriitorilor bisericești, cu oare și le intărește pe acelea. Și elpunem numai oarecare ecsteroteritului la botez: „ Doserul silit unui om în vârstă și fără învoirea lui se debiară de fără putere, pen rețină de foarte multe de răsboiu anevoe pot întra, din vecinătatea Marocanilor, tămplărei acesteia dinei carea va fi trebuit se acolo, scăpa e corăbii în care însă corăbii mari Spania în urma îngrăbi cu trimiterea especa Enaceea au Toți împuterniciții au subscris trabtatul Granița împeriului se S