Telegraful Roman, 1859 (Anul 7, nr. 1-52)
1859-11-19 / nr. 47
116 a ceastă adunare solemnă ca membrii ordinari, încătu fondulureunei crescu așea zicăndu văzându ju ochii numai deodată cu o sumă aproape la 20,000 oi. Serenitatea Sa Principele Guvernatoru ajunse aci încă luni în 9 curg. v. întra cărui onoare se făcu seara o serenadă întră musică și căntări naționale. În ajunul deschiderei ședințelor a tot asemenea manifestețiuni de bucurie, în onorea deputațiunei din Pesta, venită din partea Academii. Mulțimea era mare neobicinuită și îndulzala nesuferitoare. Poporul din locuri de prin prejura, corporațiunile tuturoru meseriiloru cu flamurele loru serbatorești, și tinerimea din toate trei gimnasiile întrăchiate de bucurie formare o seară întradevăru serbătorească, a cărei amintire nu se va șterge de grabu din inimele locuitoriloru. La 8 ore seara se așeză conductul de table și toată mulțimea la palatul lui Banfi, unde era pănă în 1848 reședința Guvernatoriului țării. Aci se afla în cvartiratu Baronul Otvești, vicepreședintele Academiei maghiare din Pesta, care au venitu spre Academiei, a lua parte la aceasta adunare în numele din preună cu alți trei deputați: Dr. Ioanu Danielic, canonicul din Agria, Antoniu Cengheri și Giula Cavac. Aci ținu D. Naghi Pegeru Preotu ref. o cuvântare străbătătoare în ororea Baronului Otvești, căruia iau răspunsu apoi și Baronul. Chiotele de „elieni” nu mai încetau. De aci purcese mulțimea cătră casa D-lui Conte Emericu Micu, pe care nu salută mulțimea totu asemenea; căria însă pui concese senătatea a se potea arăta afară poporului. În 11 curt. v. dimineața la 9 ore începu a se strănge adunarea în salonul redutului, unde se țineau odată adunările țării. Abia o seară și în salonu nu mai încăpea omu de omu. La zece oare întră și Serenitatea Sa Principele Guvernătoriu întră adlămăciuni de „ellen,” după care apoi sau început conferința prin o cuvântare rostită de cătră Dl. Conte Mico, în care cuvântare se arată că statutele museului săntu sancționate de cătră Maestatea Sa Împăratul, se înșirare apoi greutățile și modul prin care sau întemeatu museul, se arătă mai departe folosul cel mare și trebuința acestui institutu, mai alesu astăzi, căndu și sistema învățăturei încă fiindu mai practică decătu odată, cere aceasta ne înconjuratu, cu care ocăsiune desluși de odată puterea cea morală și folosul celu mare ce se cuprinde în sclință, nul Iosie Otveș. După aceasta se sculă Barocare respirănducrările aduse acestei adunări din partea academiei pestane, aduce înnainte îndruința cea mare ce o are solința și cultura la toate națiunile, și de aci trecu apoi în speție la națiunea maghiară. Apoi se cetire statutele, și se otărâ ca în trebile museului să se întrebuințeze limba maghiară. După ameazi la 3 care se dădu un banchetu strălucitu, la care au luatu parte și Serenitatea Sa Principele Guvernatorul oaste. Sera la 6 ore totu în ziua acesta se lumină totu În 12 și 13 curg, sau continuatu ședințele mai departe. Tot ce aveamu de însemnatu este. Sau rădicatu mai multe orașiul într'un modu cătu se poate mai strălucitu, aflănduse mai multe transparente cu deosebite înscripțiuni, așea, la casa lui Banfi înscripțiunea cu litere colorate „Vigen a maggag.” (Să străiasă maghiarul.) La curtea neguțătoriului Darvasi unde se aflau insigniile Ungariei și a Ardealului, era înscripțiunea cu literele trei coloare: „lsten aidasa a ciet nazaga.” (Binecuvântarea lui Dzeu preste ambele țări.) La colegiul unngariu unde se afla depinsu museului, era înscripțiunea „Vigsion” (Să'a florească.) institutul că ungurii dovedire și vu astă ocasiune o e. națională și semnu de viață. Atătu după cele publicate în foia aceasta, căndu adeca se înființă reuniunea pentru Museul transilvanu, cătu și în urma descopeririloru de azi, făcute din partea jurnaleloru maghiare, aflămu, că scopul acestei reuniuni au fostu încă dela început ca să se fondeze un museu în Clujiu, care apoi să poarte numele de „Museutransilvanu.” Părțile cele mai de căpetenie a museului acestuia voru fi: cărți, adunare de activități, nurismatică, grădina botanică, și alte obiecte de feliul aceste. Scopul principal înse e îndreptatu asupra colecțiuniloru ce au privire cu deosebire la cunoștințele patriotice. Reuniunea museului nu va pretinde vreun caracteru de societate literară, decăt va înnainta cunoștințele patriotice, va deschide iubitoriloru de șciințe un cămpu liberu, și va stărui a da mănă de ajutoriu celora ce voru să studieze. Membrii reuniunei săntu de două feliuri: ordinari și estra-ordinari. Cei ordinari săntu sau directori, sau fondatori sau acționari. Cei estraordinari săntu- onorari sau corespondinți, au datu la fondul reuniunei celu puțin 500 fl. v. austr. sau o colecțiune pentru museu în valoare de suma aceasta. Directorii rămănu membrii reuniunei pe viață. Directori săntu aceia, carii Fundatori se numescu aceia, carii au dăruitu o sumă celu puțân de 100 fl. v. a. sau o colecțiune ce aru ajunge atăta Acționari sănt cei ce se obleagă a plăti în zece ani de zile, pe fiește care anu căte 5 fl. v. Oblegarea aceasta înse se revoacă numai la indivizii carii sau subscrișu, și care înceată prin casul morții, va se zică: moștenitorii nu săntu obligați a plăti suma restantă. Membrii onorari săntu aceia, pe carii îi denumește reupuniunea în semnu de respectu pentru științele patriotice. meseu numai prin adunarea generală. Cu concesiu- Membrii onorari se denumea c. r. Locouințe se potu denumi și indivizi dinafară de suptu alte stăpâniri. Membrii corecvondinți săntu aceia, pe carii provoacă reuniunea spre a da măna de ajutoriu la înnaintarea îmbogățirei museului. Aceștia învă potu să fie și din țările dinnafară prin concesiunea c. r. Locouiințe. Poșta, despre mai multe adunări bisericești protestante. „Foia protestantă,” face pomenire Școlui principalu alu acestoru adunări districtuale au fostu în contra patentei împărătești din țari adunare și conventul districtualu din Chencemet, în 15 Noemn. 1 Sept. Tot în zilele acestea cel din Salonta mare, și în 20-a cel din Sarvaș, și avea mai departe. Despre ședința ce a ținutu Senioratul protestanțiloru de confesiunea ausburegund. Iar” unele detaiuri mai pe largu: Franțiscu Cubini ghică în Pesta în 14 carg. n. aduce „Rrot. propuse, ca adunarea să se unească cuotărârile aduse de cătră adunarea din Cheșmarc. Cu toate că ordinăciunea Înnaltului Ministeriu din 8 Octomvr. zice, căotărârea pentru toate cererile protestanțiloru se află împărtășită, totuși sau rănutu străniu oratorul de dreptul de a petiționa, care dreptu - zice sau eserțatu din timpurile cele mai vechi, și care drepturu se poate de nega nice chiaru criminaliștiloru. Propuse apoi ca adresa trimisă cătră Maestatea Sa să cuprindă punctele adressei din Cheșmorton, și afară de acestea încă și un altu ponciu, în care să se amintească, cum că Înnaltul Ministeriu prin ordinăciuni ca acelea, care sau împărtășitu superintendinței de confesiunea ausburghică de la Tisa, și superintendinței reformate dincolo de Tisa, ca răspupneu, precum și prin Ppurcederea după care înnoiru același împărtășește ordinăuiunile sale numai pe cale politică cu înconjurarea autoritățiloru bisericești, rădică un părete despărțitoriu întră Maestatea Sa cel mai grațiosu Părinte al patriei și trei milioane de supuși protestanții credincioși, și că prin purcederea pomenită sa nu putea naște o tulburare întră mărturisitori, spre a cărei înconjurare își ține Senioratul datorința sa. Să se roage așea dară Maestatea Sa, ca să îndrepteze în privința aceasta Ministeriul cultului. Proestul acesta se primi în toată estensiasa, și adresa cătră Macenarea sau încheatu cu adaogenea unei propuseciuni făcute din partea lui Carolinel, prin care să se aducă la prenasta cunoștință a Maesgatei Sale, cum că fracțiunea acelora, carii se esprimă în patrie și afară, lăngă petentă, nu se poate lua în privire față cu o majoritate nemăsurată, care sau esprimitu și pănă acuma prin organele sale legiuite în spi și ca pe viiritul bisericei protestante maghiare, toriu să se îndure Maestatea Sa prea grațiosu, ca în trebile unguriloru protestanți, să nu asculte atăta de bărbații cei învățați din țări dinnafară, carii nu cunoscu relăciunile și lipsele, cătu mai vărtosu de cererile bisericei protestante ungurești. Spre compunerea acestei adresse se depuși un comitetu anumitu. După „VMandegeg.” Veneția emigranții care por omite a avea despre numerul acestora o încunoștințare sigură. Pănă în 15 Noemvri au pugiiu din provinția Veneția Udine 200, Padua 517, Verona 303, Treviso 438, Mantua 378, Vițența 323, Rovigo 354, luna 276, preste totu 3381 de bărbați, cestia sau rengorsu de atunci încoace Italia. Dorința adunăriloru naționale din Italia mediterană e prea dlară împlinită, și Voonsamra vai primi Regința, pe care acum o recunoaște chiar și Franția. Gazeta „Dritto” strigă: Onoarea poporului e măntuită. Asemenea eredit și celelalte jurnele cum că alegerea lui Voonsamragai e un actu a suveranității poporului, anotăndu că deși pu sau realisatu speranțele patrioțiloru în estensiunea loru desevârșitu, totuși sau împlinitu multu, și că se va împlini și mai multu. ș. c. Din Bolonia se scrie în 17: Noem. Astăzi la ore dimineața au sositu aci vestea despre dimisiunea lui Garibaldi, și în urma aceasta s'au datu dimisiunea după ameazi la 3 ore cincizeci de offițeri din clasele mai înalte, dintră carii vreo cățiva au și plecatu cătră comandantele loru. În timpul ce scriu acestea-zice corespondintele - Garibaldi se află în Nisa, ca să plece cătră insulă (în Sardinia.) Garibaldi au sosigu în Nisa în 19 Noemvr. unde făcu cunoscutu tuturoru itailoru retragerea sa din slujbă prin următorea prochiemăciune: „Cătră itali! După ce libertatea ce mi se cuvine o măsuratu caracterului meu în oștirea Italiei de mijlocu, suptu preteste săci și viclene o vădu părmurită necontenitu, libertatea acea, pe care o amu folositu necurmatu spre ajungerea acelui suppu spre care are a se lupta fiește care tăliamu bunu, me retragu din serviciul meu de oștire. În ziua acea însă căndu Regele Victor Emanoilu va provoca soldații sei la luptă spre apărarea patriei, atunci și eu voiu afla iarăși vreo oștire și un postu în oste lăngă corsoții mei cei bravi de arme. Politica cea ticăloasă și viclenă din neo din italiani. 23. Noemvr. n. Despre carii părăsăndu întralte provinții, foei „Oest. Zig.” statul Venețianu trecure scrie un corespondinte alț 654. 333 deDintra-