Telegraful Roman, 1859 (Anul 7, nr. 1-52)
1859-02-26 / nr. 9
Telegraful ese odată pe septemănă Joia. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe aflată la C. R. poșe, cu bani gata, prin scrisori francate, Al . Sibiiu 20. Fevruarie. 1859. și pentru provinciele din Monarhiă pe un an 5. fl. ear pe o jumătate de anu 2. fl. 30 cr. Pentru prunc. și țeri străine pe anu 9 f. pe 7, an 4 fl. 30 cr. m. c. Inseratele se plătescu pentru întâiea oară cu 4. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oară cu 3 cr. și pentru a treia repetire cu 2 cr. m. c. , adresate către espeditură. Prețiul este pe prenumerației pentru Sigilu an 4. fl. m. c., iar pe o jumătate de an 22. fl. Pentru celelalte părți ale Transilvaniei acum VPN29. BGC6 3253SS Monarhia Austriacă. Sibiiu 25 Fevr. În „occa de agriultură” din Ieși, aflăm (după Stepa Dunărei) unele motive despre tractarea cestiunei imbunătățirei stărei țăranilor de D. Ionescu, după rezonăminte curat economice, pe care le producem aci și poi. De ar fi înzestrată agricultura zice D-lui, cu cunoștințele cele mai înaintite, cu metoadele cele mai raționale, cu mașinile cele mai desăvărșite, cu vitele cele mai frumoase, totuși securitatea intereselor lucrării pămăntului p'ar fi garantată, dacă cultivatorii ca creatori ai subsistenței și bogăției țerei, ar fi săraci și nemulțămiți cu starea lor. Îmbunătățirea a însăși stărei economice a cultivatorilor, este clară, cu mult toate celelalte înbunătățiri de apoi la acea propășire iconomică, rostită la prin formula vagă de: Înbunătățirea stărei țăranilor, urmează: Toate opiniile diverginte în această chestie se pot reduce la următoarele duoe tendinți contrarie: una care, prin desființarea simplă și curată a boerescului, (dacă) ținteștea face din familiile pa micilor noștri locuitori săteni, un nou proletariat, compus din gloate de muncitori arendași sau de argați lucrători de pămănt. Acest monstruosu proletariat rustic, pururea nestabil și îngrijit de pănea sa de toate zilele, ar fi de bună samă mult mai periculos pentru tănăra noastră societate, de căt însuși proletariatul industrial vare minează temeliile societăței din staturile A doua tendință este a celor ce, odată cu desființarea boerescului, caută a asigura nu numai subsistența, bogăția și liniștea civilizate ale Europei, publică, prin înproprietățirea locuitorilor săteni, dară și renașterea, creșterea, disvălirea, înflorirea și consolidarea nației Romăne. ...” „Desființarea boerescului, rostită în unanimitate de reprezentanții tuturor claselor societăței, întruniți în Divanul ad-hoc, pune producția bogăției țerei în alternativa, de a cădea sau în măna noilor nomazi proletari ce s'ar crea din săteni, sau în măna acestora rădicați în demnitatea lor de oameni și de cetățeni și constituiți proprietari prin dispăgubire. Disființarea boerescului, fără împroprietățire, ar produce un rezultat contrariu înbunătățirei soartei țaranilor, ce se caută de a se dobăndi. Cultura mare s'ar micșora în întinderea sa, dacă nu s'ar disființa de tot; cultura mică, rămăind fără protecție, ar putea cădea, prin învoeli de bună voie, într'o împilare cu mult mai asupritoare, decăt aceea ce au cunoscut pănă acum. Ne mai putănd admite în producerea bogăției, țetei, concursul muncei vilite sau al boerescului, nu putem admite nici pe acel al arbitrariului. În voiala între puternic și slab, între bogat și sarac, însătul și flămănd, este, precum totdeauna au fost, mai mult păgubitoare nevocșului, decăt a celui ce dictează condițiile. Cănd pănea cea de cea învoiala ar putea inerveni cu dreptate și ar seconda cu dragoste mănosele și întinsele cămpii ale frumoasei noastre țeri. Asigurarea mai întăiu a subsistenței țeranilor, a clasei cei mai numeroase din sinul nostru, este singura și adevărata îmbunătățire a stărei locuitorilor săteni. „Pentru a agjunge la un asemene scop nu vom scăpa din vedere, că timpul de față au moștenit greșalele, abuzurile și nedreptățile timpurilor trebuie; și că, de aceste greșale, de aceste abuzuri, de aceste nedreptăți sănt totdeauna legate un număr mare de interese, care au prins rădăcini adănci, ce nu se pot stărni decăt cu mare cruțări, cu bune chibzuețe. Aceste cruțări în propășătoarea ămbunătățire ce ne preocupă, nu sănt altă, decăt aceea ce în politică se numește mijloace de transiție, vrem să zicem, chipul de a trece dintr'o stare, bună fără îndoială pentru un număr foarte mic, însă rea pentru marea majoritate, la o stare mai bună pentru toți...” „Povățuindune, dară, de lumina ce revarsă în lume deviza agriculturei moderne, progres cu înțelepciune și practică cu știință, vom face să isvorească starea nouă a țăranilor, nu din apa AFIECIUNE de pocăință, prin răscumpărare cu faceri de bine a păcatelor făcute în timpul trecut, ci din îndemnurile egoismului celui bine înțălesit. Simțirea de interes și ecuitate, va trebui să vie spre a întări garanțiea de sine prin garanție a fie cui. Aceasta sporește interesul și folosul particular, prin desvălirea interesului și folosul tuturora. Căci cel ce pare nimic de apărat, nu întreprinde nimică; și despre partea noastră, nu ne vom luneca nici decum cu găndul de a crede că ar fi o bună politică de a desbrăca pe unii, pe cei mai puțini la număr, spre a îmbrăca pe alții, pe acei mai mulți. Dreptatea trebue să fie pentru toți deopotrivă, pentru cei puțini, ca și pentru cei mulți. Dreptatea ne dă bărbățiea, ca să întreprindem, în ajunul revizuirei leguirei boerescului desvălirea prin libera discuție, asupra unui obiect, de care toată lumea se preocupă și care interesează pe fiecare îndeosebi și pre toți îndeobște. Mijloacele practice și economice ce vom arăta, vor putea face, ne măgulim a crede, să se adopteze părerea noastră pe calea legală de acei înputerniciți, spre a elabora și a ne da lefuirea nouă, acea lege de organizație a producerei agricole din țeară, a bogăției, a înputernicirei și a renașterei neamului nostru. . ” (Va urma) Sibiiu 24 Fevr. Din Nrul tr. știm că renumitul diplomat al Angliei Lordul Covfei au plecat de curănd întro misiune estraordinară la Viena. Noi credem că această misiune n'au putut avea alt scopu, decăt a mijloci micșorarea diferințelor pe care le vedem astăzi propășind pe zi ce merge, înnainte de ce sar rezolva disestia de răsboiu sau pace, înnainte de ce sar depărta vulcanul ce cologe atăt de înfricoșat de mai multă vreme, sau care nu ar avea a răsbuna asupra Austriei sau a altei puteri preșcare, ci chiar asupra Europei întregi. Ce resultat va avea misiunea pomenitului Lord- vom vedea mai tărziu. Austria pe cum vom vedea mai la vale e aplecată a se slobozi la orice concesiuni, care nu vor să vatăme onorul și dignitatea sa, și această știre autentică contribue foarte mult la speranța ce o nutrim pentru susți- Lordul Covlei fuse primit în Viena cu toată căldura, dănsul sosi acolo în 27 Fevr n. Îndată după sosire făcu visita însoțit de ambasadorul englesescu de acolo - Lordul Loote, la Esselenția Sa Ministrul trebilor din nafară; atăt mergerea lui cea fără de veste la Viena, precum și alte împrejurări arată întracolo că misiunea dănsului au avut întru adevăr unele cause momen- În 28 Fevr. au fost primit la Maestatea Sa Împăratul, la o ascultare privată. Despre altele mai departe ce ar fi isprăvit Lordul Covfei supt petrecerea sa în Viena nu putem sci, arăta e drept că pănă ce se află acela acolo, politica se păru oreșcum a mai răsufla, iar rezolvarea disestiei răsboiu sau pacea se vede a se aștepta astă dată pe calea cea bună, pe cale diplomatică, și lumea așteaptă pe tot momentul a ajunge căndva copetul lmatătea încurcături, 9verea păiii. toase și estraordinare. Post” pe promite că nu va trece mult pănă ce vom petrece odată și preste acestea, perdeaua trăbue să se rădice, și numai așea poate scăpa lumea de frica ce o poartă în sine fără de a putea înțălege din către are a aștepta periclulu. De vreo căteva săptămâni oamenii sau dedat cu veștile răsboiului, de aceea răsboiul nici că mai poate face astăzi vreo suprindere așezare. Mai bin e un răsboiu onestu pornit degraba zice jurnalulu pomenit, decăt o spaimă așea îndelungată care stoarce banii și toată averea fără nici un folosu. Seriile despre răsboiu mai sosescu încă tot mereu, arăta numai că acelea astăzi nu ne mai suprind așea tare nice că le mai privim ca pe niște noutăți. În Franția pregătirile de răsboiu n'au mai încetat, în Sion sosescu în toate zilele trupe noase. Spre a fi față la esperimentarea tunurilor celor poue ce sau gătit în Franția de curând, va merge și însuși Împăratul Napoleon în Wersințes. Din partea Austriei încă decurg pregătirile cu toată serioșitatea. Guvernul dorește pacea, dar apoi „vaza bună păzește primejdia rea,” tocmai pentru aceea Austria vrea a se pregăti spre a putea sta față uu om ce ar aduce ziua și noaptea, despre cele săvârșite în Principate? Conferințele încă puse vor fi începutu, pănă ce nu vom înțelege resultatul acelora, sau datăr b vamdeodată numai desbaterile ce vor decurge acolo, nu putem zice prea multe, cu toate că din cele aflate pănă acum pentru Principate se arată prospecte destul de farumose, dar sfărșitul încununează tot lucrul, sfârșitul va alege și aci. În 1 Mort. p. aflăm că sau țâanut în Viena Dar însă pare ce vor zice puterile cele mari . „ îsă toate zilele anevoeșului, ar fi asigurată, atunvorbind pe față, mai nainte de ce ar erupe un răsboiu un consiliu, la care afară de lordul Corbiei au fost . N