Telegraful Roman, 1859 (Anul 7, nr. 1-52)

1859-03-26 / nr. 13

e mesburi ar fi dechlarat Solului Sardinic din London, cum că Anglia vrea a pretinde atăt de la Austria căt și de la Piemont, retragerea oștirilor de lăngă Tu­ino. Tot odată după cum se sună încă în­ainte de con­­gres, se va provoca formal Austria, ca să îngă­­due revisiunea tractatelor Italiei de mijloc. În clasele mai în­alte se vorbește cum că Austria nu sar fi împreghii­it la asemenea propuseciuni, ba cum că nice chiar la aceea încă nu sor opune, ca și Sardinia încă să fee parte în congresu. Puterile cele mari după cum se aude ar nu­a pretinde următoarele: 1) ca oștirile cele vrăjmașe să se tragă îndărăptu din marginea otarălor. 2) Franț­a și Austria să iasă afară din statele pa­­pei. 3) Să să revioleze tractatele dela 1815, în­­cheate întră Austria și statele Italiei. 4) Cetățile ce sau zidit și ocupat pentru a putea țănea linea Poului, în contra tractatelor din 1815, să se dă­­râme. 5.) Marile puteri vor condiționa, ca Austrie să nu întrevie în nici unul dintre statele Italiei, nice chiar atunci cănd ar provocau Principele concerninte. Tot asemenea încunoștințări aducu și alte jur­­nale din London. „Econom” zice, că numai atunci se poate judeca despre starea lucrului, după ce se vor ști temeiurile pertractărilor congresului. De cumva Austria va lega ca condițiune­­ ceea ce e de temut,­­ ca atăt așezămintele celi consfințite prin tractatele vienese, căt și dreptul de a nego­­cia cu statele independinte după plăcerea sa, să nu se iee la întrebare; și dacă afară de aceasta nice statele stale încă nu ar fi representate în con­­­gresu, atunci tot resultatul congresului n'ar fi mai mult, decăt un lucru îndeobștesecu. Un resultat drept, trainicu și îndestulătoriu după părerea Econom.” se poate aștepta numai atunci, dacă Austria nu va restrânge desbaterile congresului întră niște margini înguste. Noutatea cea mai interesantă pe care o duce Sand. Times, cu privire la congresii, pro­­mete o depeșă telegrafică sosită din Paris în 26 Martie, care sună în chipul următoriu: „După propunerea și aruncarea la o parte a mai multor proelete, se pare totuși că Baden-Baden, ar fi privit de locul cel destinat pentru congresu, a cărui termin se dă cu socoteala a fi pela înce­­putul lunei lui­ Maiu. În congresu vor lua parte cinci miniștrii de cabinet. Așea pentru­ A­nglia, L. Malmesburi, pentru Franția contele Valevschi, pentru Rusia, Principele Gorceacoff, pentru Au­­stria, contele Boul,­ear pentru Prusia Slaniț. Statele s­ale încă vor fi representate. Mar­­chizul D'. Azezlio din­preună cu contele Savong, au sosit aici. Din Paris se scrie Gazetei de Colovia în 27 Mart. n. cum că acolo, în politica din afară mergu în paralelă păzuințele partidei de răsboiu, cu acele ale amicilor păcii, în deosebite ch­esțiuni. Împă­­ratul pe ori­căți îi ascultă,nu le răspunde în contră la nici unul, dănsul astăzi e mai retrasu și mai greu de al potea pricepe de căt ori căndu. Ministe­­riul seu representează cu un cuvânt-pacea, pănă cănd de altă parte pregă­tirile cele înfricoșate de răsboiu, din ținuturile Sionului și a Grenoblei, dove­­descu răsboiul fără nici o îndoială. Căci­­ conti­­nuă corespondintele- dacă cumva prin pregătirile acestea, ar fi a se stoarce întrun mod amenințe- Franția. toriu numai pacea, atunci acelea sar se vărși în gura mare, cănd astăzi e regula a se țănea toate în secret. Congresul­­ zice mai departe - ori cum să fie constituat, va rămânea ca o sucitură întor­­tocată calc­ulat numai de a da altă față posiți­­unei, de a mai măguli simțământul de pace. Punc­­tele care formează - proprie-temeiul de lovire, nu le va resolva nici un congresu. Congresul ar servi de protesta cel mult la o retragere pacinică, prin atăta însă nu sar putea mijloci resolvarea. Și o neotărâre neîntreruptă, o neîncredere cre­­scăndă, poate pe un timp mai îndelungat, ar avea o urmare mult mai rea decăt răsboiul. Supt petrecerea contelui Lchopig în Paris, se grămădea împrejurul lui neîntreruptu mulțimea cea însetată de n­outăți, cer cănd ai înțelege toate cuvintele, măsurăndui toate căutăturile spre a pute pricepe dacă sau aflat la Împăratul mulțămirea, sau ba. Contele după cum se arăta dinnafară, se vedea a avea cele mai bune speranțe. Despre Sa­­tong, se scrie mai departe din Paris, că în 27 Mart. ar fi făcut o primblare în pădurea din Bologna, din­preună cu Împăratul și Împărăteasa întro tră­­sură deschisă. „Nordul” zice că după ce au ținut contele Satopșg un discursu lungu cu Împăratul dela 1, pănă la 37­ oare după ameazi, și după ce au părăsit talerii,au îndreptat în turin o înființare telegrafică, „cum că Piemontul, e primit în con­­trest ca potere itală, și încă cu votu­otărât.” După o altă înștiințare a Norodului, Conte­­le Satpag pu cu mult mai nainte de plecarea sa la Turin, au adresat o notă cătră marile poteri, în care le aduce aminte, cum că, dacă cumva marile poteri sar alătura astmva lăngă politica Paliei, atunci acelea ar garanțiza prin aceea triumful nați­­onalității și al ordiniei, iar dacă din contră, marile puteri ar oscide pe Piemont din consiliul congresului, atunci ele ar încredința soartea Italiei, unei întreveniri revoluționare. „Molitorul” înștiințază că și solul turcesc din London- Mussure, ca înputernicit din partea Turciei la conferințe, încă au sosit în Paris. În 28 Mart. au fost la Împăratul, la primire. După „Log. Patas” conferințele ar fi să se înceapă încă în săptămăna aceasta, în care atăt îndoiata alegere a Principelui Cusa, căt și cele­lalte biestii se vor resolva, în una sau dup­ă ședin­­țe. Ceea ce să atinge de pregătirile de răsboiu, scrie „Goptonais,” că în scurt timpu se așteaptă în franția o divisiune de oste noue din Africa, stătătoare din cinci regimente. Dintre regimentele aceste, două se țin de legionele străine, iar al­­tul stă din acei răsboinici din Algira, carii cu oca­­siunea ocupărei Malacofului au secerat glorie supt comanda Generalului Mau Mahon. Se vorbește foarte mult despre o poruncă de zi întrun spirit foarte răsboinc, pe care o ar fi îndreptat Gene­­ralul Saste Pane cătră trupele din Sion, întrun glasu ca acela, ca cănd corpul întregu ar fi fostu să pășască preste otavăle Sardiniei. Dealmintrelea cei ce cunoscu natura acestui General bătrân, credu, că dănsul își va fi comnn cu porunca sa de zi, mai mult din îndemnul propriu, decăt din vreo poruncă creșcare de la locurile mai înnalte. Redactorii foilor parisiane, au fost pof­­tenți spre patriotismul lor, li sau împușți de da­­torie sfăntă, ca supt timpul negoținciunilor să nu facă strâcare prospecteloru de pace după obiceiul lor. Un reviu mare militariu se zice că se va țânca pe cămpul lui Marte, în a 3 Aprilie, asupra ostei de linie­­ parisiene, în care ar lua parte ca la 35­ pănă la 38,000 de oameni. „Batghiee se scoală în contra gazetelor vie­­neze, pentru că acelea zicu că Împăratul ar voi răsboiul cu ori­ce prețu, căndu dănsul prin primirea congresului au dat un semnu atăta de viu despre stămpărămăntul seu. „Batghie” produce un articol cu privire la desar­­marea Piemontului, ce sună în modul următoriu: „Eoi in consecvință sodă a Gazetelor austriace. Acelea de o parte își dau pe față îndoiala ce o au despre de altă parte preginditealăși, urgentu -ca Piemontul să se des­­armeze, înnainte de ce sar aduna la contresu în­­puterniciții. „Abia ce săntem încă numai la înce­­putul jocului, - așea zice în obiectul acesta „O. D. Post,” - săntem datori dară a veghia cu cea mai mare atențiune, ce mișcări face oare contra­­riul nostru.” Aceasta­­ continuă­­ „Batgie” va să zică curat arăta, că Austria nu se'n­crede, și vrea ași ținea pregătirile și stațiunele sale mi­­litare, pănă la resultarea congresului. Fie în cal dar apoi o asemenea priveghiere, nu e o datorie în­­tocmai și pentru Piemont? nu e doară datoria și acesta a se țâănea gata de a sta față cu ori­ce eventualități? Gazetele Viene se repetează, cum că provocarea la răsboiu nu va veni din partea Austriei, vănă căndu acela poate veni din Piemont, unde voluntarii se grămădescu în toate zilele din Italia de mijlocu; și acasta e causa, ca acelea să nu mai încete a pretinde, ca în Piemontu să se suspendeze pregătirile de răsboiu. În perio se vorbește astă­zi nu numai întră cla­­sele opițiose, cum că tot resultatul consiliului con­­ferențial nu va fi altu ceva decăt­­ răsboiu. Că în ce chin se îngrijeascu în Paris pentru susținerea păcii, se vede de acolo, căci întrun loc mai în­­naltu se facu pre­ngrijiri despre aceea, ca din punctul de vedere de a realisa o alianță defensivă cătră Franțiai și Piemont, să se trimeată în Sardinia o­aste franțusească stătătoare din 0,000 de ostași. Turcia. Din Constantinopol, se scrie Gazetei Au­­striace, că Husain Pașa, comisariul ce are misiune de a representa pe Poarta, cu ocasiunea regulării graniței în Muntenegru, au călătorit la Moștaru. După știrile din Ragusa, lățite, pănă în 20 Mort, se sperează că fruntașii popoarelor ce nu se țin de religia mahomedană, se vor insinua înnaintea lui chemal effendi, cu care ocasiune vor a se încredința despre împlinirea dorințelor lor; de cumva acesta li s'ar delega, apoi dănșii încă sănt resoluți a nu mai rămănea supuși, lucru ce aceia îndrăznescu astădată a cerca cu atăta mai bine, cu căt că după părerea lor nu va trece mult pănă ce vor sosi acolo pe răurile din Ragusa și Cataro, corăbiile pogerilor străine, de la care dănșii sperează a dobândi aju­­torință. Turcii ce se află staționați în Nicșic amenință cum că dănșii stau gata a împedeca cea mai mică știrbire a otarălor lor, cu armele amână, resultatul congresului. Vieața socială.­­ G Omul e născut pentru soțietate, ași căuta un fie asemenea, și a împărtăși cu el plăcerile vieții pamăntești, este pus de ziditoriul . L­u­ terea și dulceața aceluia. Cine să se poată lui împrotivi? Cine or voi să trăească într'o lume, o somă, în inima fiecărei ființe vti. Togma și animalele unde o vecinică singurătate ar înghiți zilele noastre? Boldul de sălbătăciile pădurei și ale pustiului, simțesc pu­­ținde n'am putea lucra pentru semenii noștrii și n'am putea în schimba amiciție cu amiciție? unde nici un ochiu nu ar fi martor ocupațiilor noastre, și

Next