Telegraful Roman, 1859 (Anul 7, nr. 1-52)
1859-03-26 / nr. 13
e mesburi ar fi dechlarat Solului Sardinic din London, cum că Anglia vrea a pretinde atăt de la Austria căt și de la Piemont, retragerea oștirilor de lăngă Tuino. Tot odată după cum se sună încă înainte de congres, se va provoca formal Austria, ca să îngădue revisiunea tractatelor Italiei de mijloc. În clasele mai înalte se vorbește cum că Austria nu sar fi împreghiiit la asemenea propuseciuni, ba cum că nice chiar la aceea încă nu sor opune, ca și Sardinia încă să fee parte în congresu. Puterile cele mari după cum se aude ar nua pretinde următoarele: 1) ca oștirile cele vrăjmașe să se tragă îndărăptu din marginea otarălor. 2) Franța și Austria să iasă afară din statele papei. 3) Să să revioleze tractatele dela 1815, încheate întră Austria și statele Italiei. 4) Cetățile ce sau zidit și ocupat pentru a putea țănea linea Poului, în contra tractatelor din 1815, să se dărâme. 5.) Marile puteri vor condiționa, ca Austrie să nu întrevie în nici unul dintre statele Italiei, nice chiar atunci cănd ar provocau Principele concerninte. Tot asemenea încunoștințări aducu și alte jurnale din London. „Econom” zice, că numai atunci se poate judeca despre starea lucrului, după ce se vor ști temeiurile pertractărilor congresului. De cumva Austria va lega ca condițiune ceea ce e de temut, ca atăt așezămintele celi consfințite prin tractatele vienese, căt și dreptul de a negocia cu statele independinte după plăcerea sa, să nu se iee la întrebare; și dacă afară de aceasta nice statele stale încă nu ar fi representate în congresu, atunci tot resultatul congresului n'ar fi mai mult, decăt un lucru îndeobștesecu. Un resultat drept, trainicu și îndestulătoriu după părerea Econom.” se poate aștepta numai atunci, dacă Austria nu va restrânge desbaterile congresului întră niște margini înguste. Noutatea cea mai interesantă pe care o duce Sand. Times, cu privire la congresii, promete o depeșă telegrafică sosită din Paris în 26 Martie, care sună în chipul următoriu: „După propunerea și aruncarea la o parte a mai multor proelete, se pare totuși că Baden-Baden, ar fi privit de locul cel destinat pentru congresu, a cărui termin se dă cu socoteala a fi pela începutul lunei lui Maiu. În congresu vor lua parte cinci miniștrii de cabinet. Așea pentru Anglia, L. Malmesburi, pentru Franția contele Valevschi, pentru Rusia, Principele Gorceacoff, pentru Austria, contele Boul,ear pentru Prusia Slaniț. Statele sale încă vor fi representate. Marchizul D'. Azezlio dinpreună cu contele Savong, au sosit aici. Din Paris se scrie Gazetei de Colovia în 27 Mart. n. cum că acolo, în politica din afară mergu în paralelă păzuințele partidei de răsboiu, cu acele ale amicilor păcii, în deosebite chesțiuni. Împăratul pe oricăți îi ascultă,nu le răspunde în contră la nici unul, dănsul astăzi e mai retrasu și mai greu de al potea pricepe de căt ori căndu. Ministeriul seu representează cu un cuvânt-pacea, pănă cănd de altă parte pregătirile cele înfricoșate de răsboiu, din ținuturile Sionului și a Grenoblei, dovedescu răsboiul fără nici o îndoială. Căci continuă corespondintele- dacă cumva prin pregătirile acestea, ar fi a se stoarce întrun mod amenințe- Franția. toriu numai pacea, atunci acelea sar se vărși în gura mare, cănd astăzi e regula a se țănea toate în secret. Congresul zice mai departe - ori cum să fie constituat, va rămânea ca o sucitură întortocată calculat numai de a da altă față posițiunei, de a mai măguli simțământul de pace. Punctele care formează - proprie-temeiul de lovire, nu le va resolva nici un congresu. Congresul ar servi de protesta cel mult la o retragere pacinică, prin atăta însă nu sar putea mijloci resolvarea. Și o neotărâre neîntreruptă, o neîncredere crescăndă, poate pe un timp mai îndelungat, ar avea o urmare mult mai rea decăt răsboiul. Supt petrecerea contelui Lchopig în Paris, se grămădea împrejurul lui neîntreruptu mulțimea cea însetată de noutăți, cer cănd ai înțelege toate cuvintele, măsurăndui toate căutăturile spre a pute pricepe dacă sau aflat la Împăratul mulțămirea, sau ba. Contele după cum se arăta dinnafară, se vedea a avea cele mai bune speranțe. Despre Satong, se scrie mai departe din Paris, că în 27 Mart. ar fi făcut o primblare în pădurea din Bologna, dinpreună cu Împăratul și Împărăteasa întro trăsură deschisă. „Nordul” zice că după ce au ținut contele Satopșg un discursu lungu cu Împăratul dela 1, pănă la 37 oare după ameazi, și după ce au părăsit talerii,au îndreptat în turin o înființare telegrafică, „cum că Piemontul, e primit în contrest ca potere itală, și încă cu votuotărât.” După o altă înștiințare a Norodului, Contele Satpag pu cu mult mai nainte de plecarea sa la Turin, au adresat o notă cătră marile poteri, în care le aduce aminte, cum că, dacă cumva marile poteri sar alătura astmva lăngă politica Paliei, atunci acelea ar garanțiza prin aceea triumful naționalității și al ordiniei, iar dacă din contră, marile puteri ar oscide pe Piemont din consiliul congresului, atunci ele ar încredința soartea Italiei, unei întreveniri revoluționare. „Molitorul” înștiințază că și solul turcesc din London- Mussure, ca înputernicit din partea Turciei la conferințe, încă au sosit în Paris. În 28 Mart. au fost la Împăratul, la primire. După „Log. Patas” conferințele ar fi să se înceapă încă în săptămăna aceasta, în care atăt îndoiata alegere a Principelui Cusa, căt și celelalte biestii se vor resolva, în una sau după ședințe. Ceea ce să atinge de pregătirile de răsboiu, scrie „Goptonais,” că în scurt timpu se așteaptă în franția o divisiune de oste noue din Africa, stătătoare din cinci regimente. Dintre regimentele aceste, două se țin de legionele străine, iar altul stă din acei răsboinici din Algira, carii cu ocasiunea ocupărei Malacofului au secerat glorie supt comanda Generalului Mau Mahon. Se vorbește foarte mult despre o poruncă de zi întrun spirit foarte răsboinc, pe care o ar fi îndreptat Generalul Saste Pane cătră trupele din Sion, întrun glasu ca acela, ca cănd corpul întregu ar fi fostu să pășască preste otavăle Sardiniei. Dealmintrelea cei ce cunoscu natura acestui General bătrân, credu, că dănsul își va fi comnn cu porunca sa de zi, mai mult din îndemnul propriu, decăt din vreo poruncă creșcare de la locurile mai înnalte. Redactorii foilor parisiane, au fost poftenți spre patriotismul lor, li sau împușți de datorie sfăntă, ca supt timpul negoținciunilor să nu facă strâcare prospecteloru de pace după obiceiul lor. Un reviu mare militariu se zice că se va țânca pe cămpul lui Marte, în a 3 Aprilie, asupra ostei de linie parisiene, în care ar lua parte ca la 35 pănă la 38,000 de oameni. „Batghiee se scoală în contra gazetelor vieneze, pentru că acelea zicu că Împăratul ar voi răsboiul cu orice prețu, căndu dănsul prin primirea congresului au dat un semnu atăta de viu despre stămpărămăntul seu. „Batghie” produce un articol cu privire la desarmarea Piemontului, ce sună în modul următoriu: „Eoi in consecvință sodă a Gazetelor austriace. Acelea de o parte își dau pe față îndoiala ce o au despre de altă parte preginditealăși, urgentu -ca Piemontul să se desarmeze, înnainte de ce sar aduna la contresu înputerniciții. „Abia ce săntem încă numai la începutul jocului, - așea zice în obiectul acesta „O. D. Post,” - săntem datori dară a veghia cu cea mai mare atențiune, ce mișcări face oare contrariul nostru.” Aceasta continuă „Batgie” va să zică curat arăta, că Austria nu se'ncrede, și vrea ași ținea pregătirile și stațiunele sale militare, pănă la resultarea congresului. Fie în cal dar apoi o asemenea priveghiere, nu e o datorie întocmai și pentru Piemont? nu e doară datoria și acesta a se țâănea gata de a sta față cu orice eventualități? Gazetele Viene se repetează, cum că provocarea la răsboiu nu va veni din partea Austriei, vănă căndu acela poate veni din Piemont, unde voluntarii se grămădescu în toate zilele din Italia de mijlocu; și acasta e causa, ca acelea să nu mai încete a pretinde, ca în Piemontu să se suspendeze pregătirile de răsboiu. În perio se vorbește astăzi nu numai întră clasele opițiose, cum că tot resultatul consiliului conferențial nu va fi altu ceva decăt răsboiu. Că în ce chin se îngrijeascu în Paris pentru susținerea păcii, se vede de acolo, căci întrun loc mai înnaltu se facu prengrijiri despre aceea, ca din punctul de vedere de a realisa o alianță defensivă cătră Franțiai și Piemont, să se trimeată în Sardinia oaste franțusească stătătoare din 0,000 de ostași. Turcia. Din Constantinopol, se scrie Gazetei Austriace, că Husain Pașa, comisariul ce are misiune de a representa pe Poarta, cu ocasiunea regulării graniței în Muntenegru, au călătorit la Moștaru. După știrile din Ragusa, lățite, pănă în 20 Mort, se sperează că fruntașii popoarelor ce nu se țin de religia mahomedană, se vor insinua înnaintea lui chemal effendi, cu care ocasiune vor a se încredința despre împlinirea dorințelor lor; de cumva acesta li s'ar delega, apoi dănșii încă sănt resoluți a nu mai rămănea supuși, lucru ce aceia îndrăznescu astădată a cerca cu atăta mai bine, cu căt că după părerea lor nu va trece mult pănă ce vor sosi acolo pe răurile din Ragusa și Cataro, corăbiile pogerilor străine, de la care dănșii sperează a dobândi ajutorință. Turcii ce se află staționați în Nicșic amenință cum că dănșii stau gata a împedeca cea mai mică știrbire a otarălor lor, cu armele amână, resultatul congresului. Vieața socială. G Omul e născut pentru soțietate, ași căuta un fie asemenea, și a împărtăși cu el plăcerile vieții pamăntești, este pus de ziditoriul . Lu terea și dulceața aceluia. Cine să se poată lui împrotivi? Cine or voi să trăească într'o lume, o somă, în inima fiecărei ființe vti. Togma și animalele unde o vecinică singurătate ar înghiți zilele noastre? Boldul de sălbătăciile pădurei și ale pustiului, simțesc puținde n'am putea lucra pentru semenii noștrii și n'am putea în schimba amiciție cu amiciție? unde nici un ochiu nu ar fi martor ocupațiilor noastre, și