Telegraful Roman, 1859 (Anul 7, nr. 1-52)
1859-01-22 / nr. 4
adresate către espeditură. Prețiul prenumerației pentru Sibiiu este pe an 4. fl. m. c., ear pe o jumătate de an 2. fl. pentru celelalte părți ale Transilvaniei No 4. pentru provinciele din Monarhiă pe un an 5. fl. ear pe o jumătate de anu 2. fl. 30 cr. Pentru princ. și țeri străine pe anu 9 f. pe /, an 4 fl. 30 cr. m. c. - Inseratele se plăteau pentru întâiea oră cu 4. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oră cu 3 cr. și pentru a treia repetire cu 2 cr. m. c. Telegraful ese odată pe septemănă. Joia. - Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe aefară la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, ANULUMP. Șicoala populară -o . a bisericei. Urmare. Precum așadată Biserica a fostit săracilor Evangelia și în tot locul a lățit moralitate șiină, asemenea a fost ea și mama osebitelor școle, fundate nu numai pentru pruncii avuților și maimarilor, ci și pe sama săraciloru, ca prin aceasta să este fundatora Pe unde erau creștini, întemeiaui prin cetăți școle pentru catehumeni, și Preoții înaintau binele școlaru și împărtășau învățăturile, vățători fară ca însuși preoții să poată eși îndestoinici, ei de mamă! Totuși bărbați totul din unde aceia de biserica a fundat pătrunzători pentru ei școale de cateheți, între care cea din Alesandria din seculul al 2-lea pănă în al A-lea purta mare renume. Mai tărziu regi și împărați începură tot mai mult ași întoarce luarea lor aminte asupra școlelor, însă la început numai asupra institutelor mai înalte, căci școala populară o lăsau și în grijea Bisericei, cunoscănd și prețuind iubirea ei vedere de stat cunoscută în decursul timpului, educația crescănzilor cetățeni, și că și el trebue ași îndrepta privirea asupra școalei, a acelui așezămănt măntuitoriu, formează pentru Biserică populare, efectuind întemeerea de noaste școale, publicănd legi școlastice și corespunzătoare, ordinănd cercetare regulată și neîntreruptă a școalei, pedepsind negrigința în punctul acesta, în scurt, își pusă toată silința a face ca cultura să devină bun co- Mai pe urmă bun al tuturor cetățenilor de stat, în timpul mai nou statul lucrează cu tot adinsul pentru înflorirea școalelor populare, și prin o mai bună dotațiune a învățătorilor voește a pregăti acestora o esistență mai fără griji. Astfel statul se împărtăși cu Biserica în purtarea de grije pentru școală, totuși cea din urmă'i remasă totdeuna supravegterea și conducerea institutelor școlare. Purcezănd, ca noi, din acest punct de vedere, este chiar, că disputa, oare școala este ea a Bisericei ori a statului? e un lucru de prisos, scornit numai de vr'o partidă voitoare de rău și mimică atăt Bisericei căt și statului, pentru că școala se țipe de amăndoare. Educația școalei populare are daținea în vedere mai cu samă scopul principal de a forma tinerimea întru asemănarea cu He; asta e pretinsă și He însuși, cănd a zis: „Cela ce voește a fi ucenicul meu, să se lapede de sine, să'și ia crucea sa și să'mi urmeze mie!” Deci urmarea lui He este scopul vieții noastre și omul atunci a veni căt se poate de aproape de ținta sa, cănd va fi asemenea modelului său dumnezeesc. Aude, ca om, n'a fost el Ierarsteanul cel mai bun și mai cu frica lui Dumnezeu, și totodată cetățanul cel vădește spusa sa: „Dați Împăratului ce Împăratului, și lui al zeu,n - o vădește la vieață; căci cei mai neîmpăcați și săi dușmani nu'l putură învinui un nici un păcat, și Pilat, locoțiitorul Împăravină într'ănsul. Cu privire la trebue să ia o direcțiune îndoită: seu: una spre Dumomiul să se formeze întru creștin bun, deștept și întru cetățan de stat bun, credincee, dintăiu. Dară cănd s'a făcut el cea de bună samă vaci și a doaua; aceasta stolniciente aceasta ! Pe unul îl împedesă timpului și neștiința. Spre delăturarea cotor pedeci trăndăvia și indiferentismul, ori ciar și pe credința semnate, și trage asupră și o mare răspundere. În ce se naște între preot și învățetoriu acolo, pu se ține legătura dragostei lui Ie, unde nu'și precede cătră școală, unde într'o parte domnește aroganță și truvie, și în cealaltă pu locuește smerenia și modestia, sau muritorilor facem ce ne rădică la dignitatea cel adevărată de om, tot ce ne poate aduce o binecuvântare chiar și preste pulbeoaptele. Și cu deosebire faptele acelea, ce se extind cu distingere asupra fericirei cu privire la interesul comun. Asemenea merite mărturisesc însuși de sine, și sunt pentru inima omului o măngăere care numai cu anevoe sar putea despcrie. Asemenea măngăere însuflețește desigur și în putință, a măsurat principiilor celor părintești a înnaltei noastre ocărmuiri, pentru avăntarea școalelor poporale, prin a cărui stăruință zelosă și pănă acuma încă sau îmbunătățit foarte mult starea școalelor noastre în pomenita Pretură, lucrănd nu numai pentru înființare școalelor, ci tot odată cu deosebire pentru îmbunătățirea lefelor învățătorilor. Și păzuința aceasta sprijinită deputerea lui Dzeu au avut rezultate bune. Noi ziserăm că faptele mărturisescu însuși de sine, tocmai pentru aceea nici căutăm prin aceasta altceva, decăt a ne descoperi cordiala noastră bucurie și recunoscință. Pănă încăt s'au sciut căștiga mai sus lăudatul Doman c.r. adjunct prin faptele și purtaresa inimile tuturor compatrioților celor cel cunosc mai de aproape, mărturisește și Gazeta germană dela Brașov, în anul 9, căreea nu scrie un corespondinte tot începutul e greu, cu atăt mai Unele comune romăne dau de rușine pre multe comune săsești care nu vreau a plăti preoților lor nici un banu, precum spre ee, comuna Iacobsdorf, care nu țâne de necuviință a face capelan pe unul dintre doi preoți ai sei, fără ca să renapoeze cuviincoasa stare mai bună, a preoților vărtoșu, că astăzi e Domnul Adjunct de Pretură - codru, își pune fie la toți toate. școalei populare, perde cu lepte Deci și stat. Așa se întămplă, de școalele Biserica că statul nu poate de și statul îngriji , apoi înțemai credincios și modelul acesta, me priimește” olețit și pătrune pe obosilă pentru tului, mănăricei; duhul nu află continua și Văzurăm, a mai nezeu alta spre lume; și învățătorii trebue ori altul se face laș or așa el, pot comună, bun între e și educația zece în natura lucrului pilor ne chizeriștiește aceasta. Datoria d'a începe lor. Însă căți părinți sănt părinților Biserica și statul, atunci negrigește datorințele ai statului? Aceleta e și peroarea tuturor timedasația pruncilor, a numele meu, pe mine al pruncilor, domnește nepăsătorii cătră școală, din a sevărși, zace pe umerii pe altul școala suplinește cel mai mare prietin. Și școala duce carii este al și și lui Dumnereligioasă, nici odată, cănd unul școalele noastre vin într'ajutorul și cu priveghere Unde ei amăndoi prinsă școală, pruncii sale, o părinții iă delipsa ce priPreoții energie mai înaiisela prunci locul părințiși cu ei pre însuși Is, care zisesă: „Celamește un asemene prunc în un patriot adevărat, și ca amaloiat neobosit în li Vconie siefuine cruci lapusele lui lemisiunea ea, întreprinde cu bărbăție tot ce îi eră acolo cu înțelepciunea, iubirea și darul său. Dară cine sănt aceia, carii iau dela părinți asupră de treaba cea responsabilă și grea a educației? sunt preoții și Și fiindcă numai puterile împreunate produce ceva trebue a confăptui se cunosc de lucrători se iubirei și învățătorii așezați într'o mare, preoții în armonia celui mai înalt scop, și învățătorii spre ajungerea trebue a merge mănă cu Cănd preoții și învățătorii nu armopiază, scopul școalei nu se mai ajunge Învățătoriul creștin trebue a fi luminat, a de duhul creștinesc, a fi importanta chiemare; apără drepturile aceleia, unde, cu ușurațiă datorința. Neânțelegerea că școala populară este o fiiă deci aceasta ca mamă are da asupra fiiei sale, și fără îndoială și o întimpină cu preotul, ca slujitorul Bisericei, stă în fruntea școalei populare, o inspectează conduce, iară învățătorul este conlucrătorul său, în viea Domnului, acolo și fireasca lor relație cătră olaltă se vădește de sine, respect, sănt gingei pentru prunci, se spriginesc și se îmbărbătează unii pe alții, promovează onoarea școalei, se poate au îngăduință unul cătră altul, și și greutatea decinei, povățuiți d'o sale cele însurelați, stau însă învățătorii cu preoții? una în uinderea mormăntelor ce Domnul c. din pretura începe romăni, cuma numai Codru, 200 fl. însemnata posiție ambe părțile scopul școalei. Monarhia Austriacă. poastre de căte se deosibescu în tendința și (Va urma.) Sibiiu 20 Ianuariu. a m. 2. Tot ce ne poate noue al națiunei sale, privința școalelor, rădicat leafa, la nici leafa aceasta nu e, dar apoi însă nume ne muritoriu, tot noastre, r. adjunct al Preturei Cincului mare care ca bărbat zeloe lefile Învățătorilor căte 30--40 dl. Cincului mare, următoarele: cea mândră a speranței răsări și v. firește în pentru conlăbuitorii noștrii la unele școli săsești de ale m. rădicate, așa la Calburg sau așea mare precum că 400 -600 sănt d. m. numai săngure ce erau c. astăzi unde o parte „Aurora pănă ase află e