Telegraful Roman, 1859 (Anul 7, nr. 1-52)
1859-01-29 / nr. 5
AȘț-CAAlifErĂ. Zai „alui SG . Telegraful ese de pe mănă. Joia. septe- Prenumerațiunea se face în Sibiu la .. foaeei; pe aofară la C. R. paște, cu Gasani gata, prin scrisori francate, „direspte către espeditură. Prețiul este pe prenumerației . Sibiiu an 4. dl. m. c.; ear pe o jumătate de an 2. el. - Pentru celelalte părți ale Transilvaniei - SirteE 20. Iouarie. 1859. lniulu VI. și pentru provinciele din Monarhiă pe un an 5. fl. ear pe o jumătate de anu 2. fl. 30 cr. Pentru princ. și țeri străine pe anu 793. pe 7 an fl. 30 cr. m. c. - Inseratele se plătescu penru întâiea oară cu 4. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oră cu 3 cr. și pentru a treia vezi) cu 2 m. c. a. școala populară -o filă a Bisericei. „mMnenie „a. Preotul, ca locoțiitoriu al prietinului dumnezeesc al pruncilor Ie. Hs., și în școală trebue să lucre cu totul în înțelesul Mântuitoriului. Ea pururea trebuea în inima Domnului: „Lăsați pruncii și a apractisa Un la, ca o sfântă, cărea nu lipsește umezapoate uda și griji, răul este nevindeca nu mai poate prospera. Dară și învățătorul, precum alinserăm mai sus, dacă este să'și împlinească sfănta sa datorință, a fi luminat, însuplețit și pătruns de duhu creștinesc. Ea să privească pruncii ca pe oițe alăcute ca pe turmă iubită a sa, cărea el, după fieții de adevărat duh creștinesc, încăt este cu putință, se silește a da întregei sale învățături un aer religios, folosește tot prilegiulu, spre a influința asupra simțului religios al lespe din memoria pruncilor; el are atătea ocasiuni, și pe aceste să le folosască, spre a efectui, ca asemene învățături să meze de prunci conștiențioșu și ca se facă roditoare pentru vieață, la deprinderea fiecărei vărtuți creștine, e o neapărată trebuință a timpului nostru, provoacă la aceasta cu glas înalt. Unde pere credința și religia, acolo și popoarelor și „Numai drept apăcatul este a sfaturilor le amenință perreatea înalță pre un popor, iară oamenilor stricăciune” Istoria Franțlui ne arată aceasta în litere de sănge, trebue să citim numai evenimentele de pe la încheerea secolului trecut. Totuși de ce o reprivire în așa mare depărtare? Ajunge istoria trecutului mai nou. Spiritul rebeliunei prin ce a voit să triumfeze? El săpa subt ediviciul măntuinței. După ce s'a scos o peatră, a trebuit să-i urmeze în curănd a doua și a treia, și cu dărămarea religiei - după răutăcioasa calculație a omului - era și trebuia să se răstoarne și edificiul de stat. Însă omul propune și Dumnezeu dispune. Voința Atotputernicului a lăsat de rușine și aici socotința și păruința omului. Batăr de s'ar afla dăscălița istoriă tot școlari pricepuți și ascultători. Noi toți, învățătorii statului preoțescu și mironescu, să lucrămu în chrămarea noastră după darurile date noauă dela Dumnezeu! Să lucrămu cu puteri noaste și împreunate, ca să educăm creștini adevărați și cetățeni buni din pruncii noauă încredințați. Și pentru ce învățătoriul mirean are datoriă gustului aprigi și pentru meoneee Bisericel? Respunsul este scurt. Simțul pie ioiești în iatorează pe el la aceasta. Biserica este mama a șuplei populare, și a cincea poruncă a lui Dumnezeu sună: „Cinstește pre tatăl tău și pre mumă ta, ca bine să ți fie ție și mulți ani să trăești pe pămănt!!” Monarhia Austriană. Sibiiu 27 Ianuarie. Posiția lumei sau să zicem mai bine opiniunea de astăzi, stă asea zicănd clătindusă ca frunza pe apă. Ar trebui ca să aibă cineva un studiu foarte adăncit în cunoștințele politice, ca să ne scoată proroci batăr numai aproape de adevăr, ce ne va aduce oare viitoriul? Veștile ce sosescu din toate părțile sănt pro și contra. Unele asertează morți șu lăngă răsboiu, aducănd felurite motive pentru posibilitatea răsboiului; altele eară din contră nevrând a se abate de lăngă pace, aceasta, producănd asemenea motive pacinice, întocmai precum adeca și oamenii unii ar vrea de curând apoi a rămăni strâns pre lăngă dată a răsturna lumea din temelii, residi și rădica o altă lume nouă pe ruinile celei vechi, mai bună seau mai rea, cine scie? alții iarăși privescu la toate știrile acestea cu un sănge cu totul rece, presupună du că echiliburul Europei, de astăzi, este cu mult mai sigur întărit, decăt ce sar putea clăti numai așea ușor, și că spre zguduirea Europei, spre periclitarea păcii, nu sănt însă motive cuviincioase. Toate opiniunile acestea se desbat apoi prin jurnale, precum puturăm observa și pănă acuma, astfeliu, încăt acuși i sar părea omului că vede înnaintea sa înnălținduse valurile cele mai spumoase ce ar vrea să înnece numai deodată lumea ca în vremea potopului, sau că i se rădică nișce vulcani asuprăi, depsească lumea cu foc și pucioasă ca 'n vremea ce ar putea prea lesne să peși răsboiul e numai puțin verosimil; despre congresii încă nu cugetă în Parte nimenea; înflăcărânduse Nordul și mai departe, erumpe în contra știrilor produse de „Independ.” ca în contra unor asemenea știri ce sănt inventate numai din interese speculative, și pentru indestulirea lui Lot; acușt fară apoi isar părea omului, ca cănd toată spaima aceasta produsă astăzi în lume de unii și alții, și lărătă prin jurnale nu poate fi artă decăt o efemeră, o imaginațiune omenească, despre care convingăndusă mai în urmă chiar și inimicii păcii singuri se vor mira însuși de sine, cum se putură lăsa numai așa ușor a se conduce de asemenea năluciri săci. Spre lămurirea adevărului producem aci două gazete: „Nordul și Independanțe” amăndoe din Briusela. „Nordul” zice că guvernul franțusescu nu poate cădea supt respentru cele ce au eșit în Gazete. Dănsul zice, că o alianță ofensivă și defensivă (între Franția și Sardinia) nu e altceva decăt o invențiune a Independanței, ce nu există în ființă, geroanie nu contră aolă în starea lucrurilor de astăzi unele simptome ca acelia, ne dovedescu o clată o alianță, zice un corespondinte al Gazetei pomenite, de unde vine că astăzi din toate părțile veștile despre înarmările cele mari, despre lucrările transpoartelor de răsboiu, și mișcările trupelor? Tocmai acum cetiiu o scrisoare din Grenoble (capitala departamentului Iege) zice corespondintele mai departe:,Orașul nostru (astfel nu sună scrisoarea) -se aseamănă astăzi cu un orașiu de răsboiu din evul cel din tăiu al Împărăției; debiară pe sine pe față, în toate zilele se aduc aci cătane, carii se de ostași ai armatei italiene, ș. c.l. Din acestea și cele ce le vom înșira mai la vale, vom putea înțălege mai pe larg, cu cătă încordare vorbesc Gazetele, unele în contra răsboiului iar altele lăngă răsboiu; încăt acestu pod sordian neputănduse pănă astăzi descurba încă de nimenea, așa așteptăm și sperăm, că timpul întra cărui noian zoc toate secretele, cu care dinpreună se desvoltă toate evenimintele, ne va convinge poate în scurt despre adevărul lucrului, dela acesta așteptăm ca să ne putem informa șai de aproape, despre toate acelea despre care astăzi mai că nu cutezăm nici a nega nici a întări. Pănă atunci însă numai răbdare. Sibiiu 26 Ianuariu. De ori încoace se lăț aicea vestea, că și adunarea deputaților de țară în București, încă au alesu de Principe în Romănia, tot asemenea pe pou alesul Principe din Moldova - A. I. Cusa. Oradia mare 24 Ianuariu. Încăt sau sporitorul gazetelor maghiare în ziua de astăzi, văzurăm mai dăunăzi întruna dintră întămplările de zi, în Telegr. Rom.- Căldura cu care sănt toate acelea îmbrățoșate din partea națiunei acesteea, ne e cunoscută îndeobște, și noue celor ce ne aflăm pe aici poate ne este cunoscută și mai de aproape. Astăzi se vorbește că și aici în Oradie, va se lasă o foae beletristică eară și maghiară. Nu pismuim sporirea picărui în cultură, nici progresul în literatură, nu, departe să fie aceasta dela noi; întraceea nu pociu totuși a nuși exprima durerea, nu pentru că văzu avântarea națiunilor colocuitoare, și desvoltarea și îmbogățirea literaturei lor; ci pentru că noi, poi romănii din Ungaria și Bănat, stăm uimiți nu sciu ce mai așteptănd, stăm fără de a avea batăr numai un singur jurnal, și fără de a ne ocupa mai cu deadinsul cu literatura. Atăta romăni căți săntem în monarhia austriacă, abia săntem în stare a putea avea cele două jurnale pe care ni le dau frații noștrii ardeleni. Numerul foilor beletristice se sporiră precum vedem, mai alesu de un anu doi încoace forte tare la toate pațiunile, causa o caută aci mai toți întraceea, deorece pănă la începutul anului curgătoriu fuseră scutite de timbru toate foile lărenim Monie - catihet, care ceputul său, ale sale, exemplul ș'a oamenilor, vățăturile se șteargă așa în relația lui He, în pace Învățătoriul însfărșit Apoi o cabil, ba ne a'i cuvintele să vină la mine!” nu inetritează pe un școlar de ajune a se veștezi dela însui le, ea ește și plăcuții sei școlari, să crească, în vârstă, înțelepciune și dar, înaintea să aibă trebue păstor bun. Ei, ca pruncul le, astfel ele să Să-i restrângă Aceasta IstoDe aceea învățătorul prije, lui Dzeu cel însupran litru, religiei împărtășite de Preot sca însearsă inponsabilitate, cegitorilor doritori de noutăți. „Unde i seriositate tot mai mare nu există pe zi -„...ce merge. „asă întră Franția și Piemontu aceea, nici sosesc