Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)

1860-01-28 / nr. 4

G - 15 sau pusu la închisoare mai mulți dintră icarii au luatu parte la unele demonstrațiuni din vara trecută Poliția se află aci în activitate foarte mare, cercetările prin căși, și oprirea epistoleloru săntu niște obiecte de toate zilele. Preoțimea predică răsboiul cruciatu în toate părțile. Despre mișcările militare din Italia scrie Gazeta din Breslau: Armata sardină după descoperirea unui offițiru sardinezu se află pe picioru de răsboiu cu 130.000 de oameni, computăndu aci și pe cei rentorși din Lombardia din oștirea austriacă. Dacă însă lăngă aceștia vom adaope și alți 25.000 de voluntiri din Lombardia și Sardinia așea numerul oștirei sardine întregi va sui la 155,000. Regele au fostu făcut o amintire cu ocasiunea cuvăntării sale la anul nou despre o oștire stătătoare din 200,000, și așea numerul acesta se va afla poate acuși împlinitu. Oștirea papală încă se 'nmulțește. Oștirea napoletană se zice asta preste tot cam din 140,000 de oameni. Ocotirea francesă ce se află în Italia se pote pune la 60,000, înse aci mai sosește și altă oștire tot mereu. În Sicilia însă nu lipsesc a demonstrațiunile, asemenea demonstrațiuni se întămplare de curăndu în teatrul din Palermo și în academia de acolo, unde strigă tinerimea, să trăiască Italia! să trăiască Regele Victoru Emanoilu! Din Perugia se scrie, cum că întră soldații cei înrolați din Eneția, și întră acesia din alte locuri, sau întămplatu o luptă neplăcută. Desertările în Bolonia săntu un lucru de toate zilele. Dacă Neapolea va întreveni spre ajutoriul Papei, nu încape îndoială că Regele Victori încă va păși la mijlocu. În privința întrevenirei Neapolului, scrie „Opinione „e jurnalul guvernului sarchezu. Întrevenirea e oprită pentru fieștecare potere. Piemontul sau reținut de a întreveni pănă acuma, deși aru fi avutu dreptu la aceasta, fiindcă au fost poatitu din partea poporului și fiind că încorporarea Ducateloru cu Piemontul au fostu votizate. Mișcăndu și Rețele neapolitanu oștirea sa înnainte, nu încape nici o îndoială, cum că guvernul piemontezu naru trimite trupele sale spre întimpinarea acelora, spre a apăra atăta drepturile sale cătu și a poporăciunei pe care learu călca în picioare oștirile cele simbrieșe romane și napolitane. Această lovire aru fi dureroasă ce e dreptu, însă neîncunuurată. Franția. „Constituționelul” din 30 Ianuariu n. aduce un articul însemnatu, revocărduse la cerculariul Papei, și își esprimă părerea de rău, cum că Roma au ajunsu iarăși în asemenea măsură a atărna dela întrevenirea Austriei, ca și înnainte de răsboiu. Repusăndu Papa proecele Împăratului Napoleonu, prin aceasta au măntuitu pe franțo de datorințele sele. Proectele Franției însă nu voru pătimi aici căndu vreo scimbare, față cu ori ce amenințare. Ori cătu de mare e nedreptatea cătră Franția, ea totuși nu va păși afară din vola sa de a fi șărginită și apărătoare. Franția de va cere linia încă va mai apăra pe Papa în contra anarhiei; dacă însă așea aru aduce soartea cu sine ca autoritatea politică a Papei se supere dinafară undeva vreo crimă, atunci responsabilitatea nu mai cade asupra aceii națiuni marinimoase, care face toate spre delăturarea crimei, și care totdeauna va fi gata a întinde ajutoriul seu, deși acela e rău întăilesit, dinăciune împărătească, care în urma arătărei ministrului de interne oprește eșirea mai departe a jurnalului „universulu ” Gazeta aceasta era cea mai renumită foae a partidei așa numite clericale în Europa întreagă. Foia aceasta adusă pu de multu un arghicul ce cuprindea polemica Episcopului din Orleans, în contra broșurei Lague Universul, au împrărtășitu mai întăia dată răspunsul Panei la scrisoarea Împăratului Napoleon, care recomendase sc.papala întroducerea reformelor. Universul reproba cu totu focul pănă la patimă orice reforme ar oipost a se întroduce în administrațiunea din năuntru în statul panal, și propaga de conspirațiuni în contra puterei morale a Papei orice proecte privitoare la mărginirea poterei cei lumești a aceluia, pănă căndu apoi mai dăună și proclamă de legiuită începerea revoluțiunei în Polonia, din cauză că Rusia nu e o potere catolică, sau că după cum îi plăcu Universului a o numi e o potere căndu dela itali deneagă apoi daruși îndreptățirea acea, ce se basează pe cerințele naționale, sismatică, pe Cauzele cele mai de căpetenie pentru care sau opritu „Universul” au fostu dată următoarele: Universul s'au formatu o partidă oreșcare anumită religionară, cărei pretensiuni dinzzi în zi păsau tot mai pe față în contra legiloruegatului. Universul se străduia totdeauna întracolo, ca să înduințeze asupra preoțimei, să conturbe conșciința oamenilor, să întărâte țara și să submineze principiile Bisericei și soțietatea cetățănească. Acesta răsboiu în contra așezăminteloru noastre celoru mai vechi naționale e periculosu și compromițătoriu de religiune,zice „Monit.”- deoarece clerul franțusescu totdeauna au știutu conplana loialitatea sa cea plină de respectu, cătră sf. scaunu cu datorințele sale de patriotismu. Polemica „Universului” cășună un obiect de o întristare adăncă, atăt pentru cleru, căt și pentru oricare cetățanu al statului. „Popice,” recomandă din nou Papei, ca chiaru și dacă nu vrea a ratioica, cel puțânu se precunoască starea Romaniei așea precum se află la astăzi, adeca desfăcută formalu de cătră stă Pomenita Gazetă, cutează a întări înce chip nici o putere catolică nu va trimete nici macaru un sănguru regimentu deo ostași în contra Romaniei. Dealmintrelea „Patrie” măngăe pe sf. caunu cu acea, căci și așea aceasta au fostu cea mai din urmă proprietate căștigată cu sabia, că această provinție s'au avut privelețiile sale deosebite pănă la an. 1797, și în urmă că sietema ce i sa impusu la an. 18153, sau susținutu și pănă acuma numai cu potere străină. Scrisoarea Panei Ențelica, pe care au adresato sf. Sa cătră toți patriarhșii, primații, arhiepiscopi și episcopii și alte dignități bisericești, cuprinde o mulțumită cătră toți creștinii catolici pentru alipirea și credința ce a dovedito cătră dănsul, ca cătră capul Bisericei catolice, apoi trece la scrisoarea Împăratului Napoleon, care recomandă sc. papal a renunța de provințiile, ce sau ruptu și pănă acuma de sfatul bisericescu, și aduce înnainte motivele care sau mișcat pe so. Sa, ca să nu se plece aici decum a primi sfatul lui Napoleonu. Fără de nici o amăare ne grăbimu a răspunde aceluiași Împărat - zice întră altele Ențiclica pomenită cu libertatea inimei noastre apostolească, curatu și pe față, cumcă pot pici într'un chinpu ne plecămu la seatul seu, de oarece acela este împreunatu cu greutăți neînvinse, luăndu Anglia. London 3 Fevr. Moni. Post” aducăndu înainte, cum că alianța între Franția și Anglia se face din zi în zi tot mai strănsă, adaogă, în ce din ambele puteri aliate auotărât ca să nu sufere în Italia nici o întrevenire, și a apără dreptul Italiei de a dispune ia singură cu sine. În urma aceasta anunță pomenita foie, cum că adunările naționale voru avea dreptu a otăra aneesiunea cu Piemontul. Franțezii nu preste multu voru părăsi atătu Italia cătu și Roma. (Alte versiuni zic cu totul din contră, și cumcă trupele franceze se totu mai îmulțescu.) O depeșă telegrafică din London din 4 Ferv. zice: În ședința de eri din casa de josu, sau declarata Rusel, cum că guvernul nuu primitu nici o încunoștințare despre pregătirile cele estra ordinarie din partea Franției. Anglia lucră pentru susținerea păcii, și guvernul au primitu încunoștințare dela cabinetul sardinii, cum că dănsul nu va da anză spre eruperea răsboiului. Franția nu dorește răsboiu. Austria nu e aplecată spre a opugna pe Sardinia, și așa orice îngrijire pentru răsboiu e netemeinică. „Monitorul” din Paris încă anunță raportul Ministrului de răsboiu Randon, carele arată, că contingentul din an. 1859 au scăzut la 10,000 de feciori. Cronene. „Monitorul” din 30 Ianuarie n. aduce oor- în considerațiunne dignitatea nostră și a so, scunu, caracterul nostru celu sfănt și drepturile aceluiași scaun, care nu se fănu numai de o vasilie moștenitoare ci de toți catolicii. Tot odată neam declaratu în ce chin noi nu putem da nimănuia acea ce nu este al nostru. Mai departe, aceluiași Împărat ne descoperimu, cum că noi nu renunțămu de stăpânirea noastră cea din țăiu papală din Emilia, fără ca să nu înfrăngemu jurămăntul ce lam depusu sărbătorește, fără ca să nu producemu tănguiri și mișcări în celelalte provinții, fără ca să nu slăbimu nu numai drepturile Principiloru itali, carii sau despoiatu fără dreptate de provințiile loru, ci și drepturile tuturoru suveraniloru creștini din toată lumea. Nu întărziu - zice mai încolo, a observa totodată și acea, în ce chip nu se poate ca să nu cunoască Maestatea Sa (Împăratul,) prin ce feliu de oameni, cu ce bani și cu ce mijloace sau sprijinitu și sau efectuatu intrigile cele mai nouă a partideloru în Polonia, ruvena și într'alte orașe. Papa provoacă pe autoritățile bisericești ca să înflăcăreze pe credincioșii loru în toate zilele, ca aceia săși dee toată silința spre apărarea drepturiloru sf., scaunu. Ențiclica aceasta n'au împărtășitu nici unu jurnal AL afară de „universulu,” - se scrie în 31 ian. n. din Parte desare o convorbire ce aru fi avutu Împăratul Napoleon cu Profesorul de economie clvsei, în balul cele mai din urmă din Tuleri. Apropiinduse Împăratul cătră profesorul pomenitu - zise: Ești domniata mulțemitu Domnule Voloschi? Banu Maestate, ci eu săntu încăntatu. Maestatea Ta ai împlinitu un actu mare, ai deschisu pentru Franția o ușă largă a fericirei și a stărei ei cei bune din năuntru. Eu săntu de ajunsu convinsu, cum că aceia carii se acuși se voru căi. Așa e însă astăzi ațâță unii faparu a fi în perisul, răspunsă Împăratul, brilianții pe lucrătorii loru spre a cerua ca să producă agitațiuni periculoase. Dănșii lucră rău Sirel - răspunsă Voloschi, căci ei nu dobăndescu nimica, și pierdu numai timpul pe care laru potea întrebuința altmintrelea mai bine” ș. a. pânirea bisericească.