Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-02-25 / nr. 8
30 cându și la devoțiune și și la cesta despre limbă, stilu, gustu, tactu și ortografiă și lăudăndu numai patriotismul cel arzetoriu din ele întrebămu pre do, autori, să ne spună dreptu, ce au vrutu cu opul seu? Să facă unu servitu publicului? Însă doar nu voru fi atăta de iubitori de sine, ca să socotească opul seu împărțitoriu de lumină între noi, nici nu voru fi atăta de noivi, ca să cugete, că publicul romănescu n'are unu simțemăntu naționalu, o judecată despre bunu și zeu, ci că va priimi fruptul d-loru cel fără de vreme. Să concedemu însă, că ați vrutu domniloru să ve îmmulțiți biblioteca. Ve lăudămu, prea frumosu „prea orestătoriu! Dar venitul din „muguri” v'a fostu unicul mijlocu? Nu știați, că scopul nu sfmțește mijloacele? Că pentru vr'o cățiva cruceri ghicăloși faceți unu scandalu ne mai auzitu în literatura noastră? Săntu convinsu, că să fimu știutu, ce „muguri” au să ne resară în Aradu, totu însul ve trămiteamu prețul cărticelei, nu simplu, daru îndoitu și întreitu, numai ca să tăceți și să nu faceți gură! Aț avutu scopul, arestatornici limba maternă între studinții de acolo. Ce potea fi mai frumosu? Daru aveați trebuință, ca tocmai pre D voastră înșine să ve puneți mustră? Din moturile ce le citați ici colea, deși mai totdeaună fără norocu, vedemu, că aveți oarecarea cunoștință cu poeții de preste Carpați, celu puținu cu doinele și lăcrimioarele lui V. Alecsandri (Parisu, 1853.) Deși nu era mai potrivitu, a ve face și înșire și și pre ceialalți tineri mai familiari cu aceste producte literare, care săntu blămate dela natură a ne fi călăuze pentru întreaga literatură romănească? Seau dea că voiați ave deprinde înșire în poesiă, cine nu v'ar fi lăudatu pentru aceasta? Dar cine seau ce ve 'ndemnă a tipări aceste jucării în țărănă? Adeveratu că ve numiți onulu „mșuguri,” însă în precuvăntare apoi ca căndu v'aru părea reu de astă modestiă, ce șede arăta de minunatu tineriloru, îl predați națiunei ca unu„tesauru” Bine, națiunea îlu va amiimi ca lesaur, precumu muma sa din măna copilului seu și cea mai simplă cloricică dreptu cea mai pompoasă cunună; însă să cugetămu, că nu săntemu numai noi în lume și nu pe interesămu numai noi de noi, ci că totu mai tare numele nostru se 'mbulzește pe scena popoareloru, că cercurile întră cunoștința și interesul limbei și prin care al literaturei noastre, se totu mai lărgescu, că prin urmare, totu ce facemu în Biserică, școală, limbă, literatură, numai remăne să zicemu așa între cei patru păreți ai casei noastre. Cerespunde noi, căndu unu străinu, vezându din întămplare „mugurii” la noi, iaru cere pe cătra timpu, pentru de a se face cunoscutu cu poesia și limba romănească? Deabcă dar entusiasmul pentru ajungerea numelui de autoriși noă acasta ai se pare ave oi fostu impulsul cel mai tare va post arăta de poginte, încătu nu va lăsatu să așteptați să se desvoalte „mugurii” mai bine; deacă respectul, cu care e datoriu publicului orice autoru, u'a fostu atăta de micu, încătu cț cugetatu, că el de trebuie să ia ce i se dă;deacă stima cătră femeile romăne va fostu atăta de condusă, încătu sa prefăcutu în prostituțiune prin dedicarere, apoi barem cugetul la judecata străiniloru să ne fi reținutu dela publicarea unui om, de care și cel mai sinceru și mai îndulginte cetitoriu trebuie să zimbească cu compărtimire și să vaieze biata literatură, ce a picatu pe ostoeliu de măni. Așa avea de a zice încă o parte, foarte multe, dar „Telegraful Romanu” ca organu multilateralu are prea puținu spațiu pentru tema noastră; ca o nota bena prietenească însă totu trebuie să mai adaogemu aci, că față cu o națiune nici bărbatul cel mai merigatu nu poate fi îndurat, cumu binevoiți D voastră a atribui titula aceasta, căci după conceptul, ce trebuie să'l avemu poi ca romăni, poțiunea nu e sclava, ci muma bărbațiloru sei. Să lăsămu însă punctele acestea comune, căci săntemu datori să ne dămu cuvăntul, pentru ce amu zisu că te am zisu. Trecemu dor la poesiii mai întăiu amu putea 'ntreba pre do. autori, pentru ce au mestecatu în cartea sa și poesii străine, căci de aceasta, precum îmi aducu aminte, nu ori deacă au mestecatu și poesii străine, pentru ce mai pumescu opul seu „șuguri.. Căci unii dintre do. contribuitori săntu cu capul căruntu, și lucrările acestora credu că nu mei încapu subu rubrica „muguri.” Ori ce ziceți? Asta o atinserămu numai pentru de a areta, că memoria publicului a fostu mai credincioasă, decătu a scriitoriloru. Dintre toate poesiile din carte nu putemu da titula aceasta decătu celu multu la cele trei piese dela Marienescu, (morbul meu, visulu copilei, vulturul și corbul,) care stau ca trei firicele de maioranu îngropate într'unuetraju de urzici, și poate la „înșelatul” de I. Puticiu. Alte bucăți, care au harem oarecare metru, săntu, plăngerea fetei de A. Rusu, tinerul desperatu de G. Popoviciu; „Pecurariul” și „junele romănu” de I. Grozescu; „banii mei” de N. Cristianu; „o fatală ocasiune” de I. D. P. „ligtecu populeru” și „domnișoarei S. P. de E. B. Stănescu. Mai amu potea zice, că totu, ce e bunu nu e propriu și totu, ce e propriu, nu e bunu. Să vorbimu mai întăiu despre poesia din carte preste gotu, apoi despre limbă și 'n urmă despre metru. Cea lintăiu, ce se cere dela poetu, e fantasia, fundamentul Căci poesia toată poesia, nu e decătu jocul cel liberu al fantasiei esaresu prin cuvinte. După consecvință dară unde nu e fantasiă, acolo nu poate fi nici poesiă. Ce este poeziă în poesiile din acestu almanahu? e trebare, carea trebuie să o resolvămu negativu. Nu ne arogămu o cunoaștere temeinică și subtilă a acestei nici pretinderu de la niște tineri începători nu știu ce „fantase eroico - poetice” - cum binevoiește a se esprima unu domnu în precuvăntare; - atăta însă totuși trebuie să mărturisimu, că 'n versurile acestea nu numai nu e poesiă, dar mai nici urmă de poesiă. Căci pecătu de puținu unu jipu de paie cu o pălărie deasupra il putemu numi omu, așa de puținu și niște cuvinte înșirate după placu și cu niște necăjite de rime la sfărșitu săntu poesiă, ci acestu soiu de fabricate se numescu în literatură prosă rimată. Ideile cele necomplete, caricaturele cele dese, frasele cele înprumutate, espectorările cele nefirești, asemănările cele șchioape, construcțiile cele încălcite de care e plină cartea din tablă 'n tablă, toate astea ne săntu totu atătea documinte, că doi autori au voitu să dea ceva, ce n'au avutu. Și nu neștiința, ci tocmai acesta de ambițiune exagerată, ce se predă pe toată pagina, ne face a mustra așa tare această întreprindere. (Va urma.) Viena 1 Mart. n. Gazeta ofnțială eienesă anunță, cum că Maestatea Sa c. r. Apostolică sau înduratu prea grațiosu a aplacida la cele douăsprezece superintendințe protestante de amăndoă confesiunile unu ajutoriu în bani, carii se voru întrebuința: a) ca ajutoriu anualu pentru funcțiunile superintedenților; b) pentru acoperirea speseloru poporali, laolaltă în sumă de 94,000 ocarii bani se voru da spre disposițiunea Ministeriului cultului ca să se întrebuințeze a măsuratu cerințeloru. Din suma aceasta se vine pentru superintendințele de confesiunea ausburghilă din Pesta 6400; pentru superințedința din Pojonu 10,000 pentru cea din Sopronu 11,000; pentru cea din Eperje și 7600; pentru cea din Sareaș 6,000; pentru cea din Verbațulul nou 6600. Mai departe pentru superitendințele de confesiunea elvetică, și anumitu pentru superintedința din Pesta 8,200, pentru cea din Comornu, 5.500, pentru cea Papaiană 7800, pentru cea din Șăaroșpatau 9500, pentru cea din Debreținu 9700, și pentru cea din Sirațul nou 6100 o. Superintendinții din Poconu, Șopron și Debreținu, din sumele acestea voru căpăta ca adaosu totu anulu pentru servițiile loru căte 4000fl. cei din Eperieși, Sarvaș, Verbațul nou, Comornu, Papa, Șaroșaatac și Sivaț căte 30004. iaru Pro- Devenindu vacantă vreo stațiune de protopopu ori sutopopii fiește carii căte 300 ol. pe tot anul perintendinte, atunci lefile acestea pănă la alegerea noului protopopu ori superintendinte, a măsuratu prea 'naltei voințe se voru întrebuința spre scopuri cu deosebire înse se voru da ca stipendii candidațiloru evangelici de profesură și preoție. După încunoștințările gazeteloru vienese, Episcopii din Permania, Anglia, Holandia Irlandia și Imperiul austriacu, au slobozitu o declarațiune, în care acasă pe guvernul piemontesu cu agitațiuni turburoase în imperiul papalu, rădicăndu cuvăntu lăngă vitregitatea stăpânirei papale. Serbia. Principele Miloșu au poetiti, ca rămășițele pămăntești a răposatei sale soții Luubița, ce se află în mănăstirea din Cruședol în Arhidiecesa Carlovițului, să se transmute în cripta familiei principești din Serbia. Întră alte comisiuni numeroase ce se află în deosebite țări ale școalei, comisiunea școlară, care căzu de curăndu va afi gata cu trebile sale, merită toată attențiunea. Rădicarea unei universități se privește aci ca sigură. Fondul școaleloru poporale sărbeșghi grae la 120.000 galbini împărătești. Din partea guvernului se para pe sema instituteloru mai înnalte 62,000 taieri de argintu. (127,000 d. m. c.) Italia. O depeșă telegrafică din Turin, arată că oștirea sardă sau îmulțitu cu 50,000 de oameni, carii sau înrolatui din patru clase din anii 1830-- 1835: întră acesia săntu și 17,000 de lombardezi, eloboziți din oștirea austriacă. Regele se va duce în 28 Fevr. în Turinu. Pregătirile decurgu fără de întrerupere. De curăndu se vogtisă unu împrumutu de 80 milioane. Dintră veștile ce sau fostu lățitu aci mai tare despre reținerea Rusiei, e mai însemnată aceea, ce sau știrtu acuma de curăndu în Parisu și Turinu, cum că adeca guvernul rusescu aru fi anunțatu piemontesiloru, că în casul acela, dacă Palia mediterană nu se va lăsa de aneesiune, atunci acela își întrerupe toate relațiunile cu aceasta. Dealmintrelea după cum zice „Conestituționelul” veștile de feliul acesta care nu țânu mai multu de 24 de care, numai are nimeru nici samă. Întră acestea se țâne și o ordinăciune, după care s'aru fi lăsatu Italia mediterană de a mai cugeta la aneesiune, iaru Toscana va forma amuziseră nimicu în programă, onorifică, arte înnalte, -neimțemăntuiu i școlare și bisericești, - protopopilorul) pentru parohiile și învățătorii unu statu separatu.