Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-03-31 / nr. 13
anuluiș. 731. Martie. 1860. Telegraful ese odată pe septemănă: Joia. Prenumerațiunea se face în Sibiiu la espeditura Joiei, pe aflată la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiul prenumerației pentru Sibiiu este pe an 4. o. 20cr.va. car pe jumetate de an 2, fl. 10 cr. Pentru celelalte părți ale Transilvaniei a. și pentru provinciele din hră pe un an 5, fl.25 cr, iar pe Monaro jumătate de anu 2. fl. 62 cr. Pentru prînc. și țeri străine pe anu 9f. 45 cr. pe j, an 4 fl. 722 cr. v.a. Inseratele tru îngăiea oră se plătescu pencu 7. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oră 757cr.și ț pentru a treia repetire cu 37% cr. v. PVDM NĂVJJEUNĂEMIRJUI De unde populari purcede că mulți învățători sănt amea de puținu prețuiți și respectați? Canuza o poartă parte învățătoriulu însuși, perte împregiurimea sa, porte împregiurările în care se află. Învățătoriul puținu respectatu e singuru de vină, deacă: a) pășește în deregătoria de învățătoriu fără de a fi înzestratu de ajunsu cu pregătirea de lipsă. Despre unu lucru, care nul pricepe omulu bine și cu temeiu, nu poate nici sieși săși dea samă, nici altora, daru cu atătu mai puținu poate împărtăși prunciloru ceva așea, încătu să le remănă pentru totdeauna proprietatea loru, aceea ce li sau împărtășitu. Propunerea unui astfeliu de învățătoriu arată numai decătu clătinare, nesiguranță și neindestulire. Goliciunea și resunetulu cel secu, slăbiciunea și neputința înfluințază păgubitoriu asupra învățătoriului cătu și asupra cercului seu de activitate. De aceea el se face posomorâtu și se descurajează, nu e mulțămitu cu sine și cu starea sa, și așa răcește copiiloru voia de învăța, răpește școalei viața și căldura, răpește părinților respectulu cătră aceasta, precum și cătră învățătoriulu care o conduce. Urmările aceste se mărescu mei cu seamă căndu bu învățătoriulu se înteresează prea purănu de ceea ce mai are de lipsă, de cultivarea sa mai departe. Timpulu celu prea scurtu măsuratu pentru pregătirea de a învăța tinerimea, și parte și tinerețele și neesperința unui învățătoriu nou, ne oprește de a presupune o înțelepțiune și învățătură deosebită, se cere așa dară cu totu dreptulu dela bărbatul june, ca elu să nu se îndestuleze cu puținele cunoștințe, care leau adusu din institutul unde sau cultivatu, și care elu are să le privească numai ca o bază pe care săși clădească o clădire tare a unei științe mai estinse, ci săși dea silința a și le înmulți cu atătu mai tare, cu cătu ocasiunile de a și le aduna săntu mai favoritoare și cu căt sănt mai mari foloasele, care îi potu curge din visteria și cășmăndă, atăt lui însuși, cătu și altora. Dacă îngroapă însă învățătoriulu talentele sale, se îndestulește cu jumătate știința lui, și îi este agrăbui totu ce cere o cugetare mai adâncă, totu ce se chiamă străduință privată și dorință nobilă de a ști, cade întro adormire de spiritu, din care nu e în stare alu mai scoate nici o admonițiune a cunoștinței, și nici o altă împregiurare, prin urmare poate să se mire elu atunci, deacă contâmpuranii lui, și cu deosebire membrii comunei școlare îi deneagă cinstirea, care i sar cuveni după vrednicia sa, pentru că el, dela care aru trebui, ca să purteadă îndemnul celu dintăiu alu devisei obștești, nu'l bagă în seamă, ci rămăne lipitu de glia sa mai dinnainte, și nu vrea să se rădice la ceva mai înaltu? Deară apoi se mai adauge e) lăngă neștiință și trăndăvie, lăngă însușirile cele de defăimatu ale spiritului învățătoriului, însă și alte asemenea însușiri ale inimei, și ale caracterului, atunci apoi a gătatu învățătoriul cu cinstirea din partea concetățeniloru săi. De acestea săntu cu deosebire sumeția și aroganța, închipuirea aceea, că cineva aru fi aflat acumu pentra înțelențiloru, cutează de multe ori tineri fără esperință astfel cu a păși în contra unoru bărbați în adevăru culți, sau celu puținu prin văregă și esperință demni de toată onoarea, încă nu caută să vatăme simțul acelora. Ei vorbescu îngrunu ton derogătoriu despre obiecte și trebi despre care sau nau nici o cunoștință sau de și au oarecarea, e foarte defectuoasă, și așea descopere partea loru cea slabă și își perdu totu respectulu și toată iubirea chiaru și a acelora, carii mai nainte le era favoritori. Unii ca aceștia pici nuși vinu cu răndu la sine. (Ve urma.) Monarhia Austriacă. Sibiiu 29 Mart. Amu înțălesu din izvoru siguru, că ascultătoriul de stiințele medice în universitatea din Viena D. Iacob Banciu, din Ardeal, un fiu dempu alu națiunei noastre, au depusu riguroasele cuviincioase și au căpătatu diploma de doctoratu de medicină și chirurgie. Posta 4 Aprilie n. Solenitatea funebrală de azi a atrasu atențiunea publicului în gradulu celu mai mare. La demonstrațiunea făcută în 15 Martie la ținterimu, fu vulneratu la unu genunchiu și turistului Foriniac, carele s'a îmmormăntau azi pe la 4 oare după prănziu. De lovu după prănzu se vedea poporulu gemuindu și adunănduse prin stradele principale, ca să vază evenimentulu zilei. În puținu timpu strada „Palatinu” unde zăcea mortulu, și stradele învecinate cu piața Iosifu, așea erau de Ferestrele pe acele strade, pe unde avea se treacă cortegiulu funebralu era ocupate căte de 3-6 persoane, cari preste totu era îmbrăcate în doliu, ieară turiștii au pusu vălu negru pe pălării, îndesuite, cătu se călca omu pe omu. După ce s'a ținutu comendarea, a pornitu cortegiulu funebralu încungiurăndu prin strada Dorotea, Vațu, domnească, Hatvani și Cherepeș cătră țnterium. În capulu conductului mergea unu literatoru magiaru cu studenții mai mici și turiștii, acestora le urma purtătoriulu de cruce cu cunună, și iuriștii cu făcliele, pe urmă unu numeru mare de domnișoare îmbrăcate în negru și tănducăte o cunună de flori învărstate în iarba națională. Aci pășea preoții, pe urmă iuriștii carii ducea sicriulu, apoi părinții și frații reposatului. Deosebis'a pututu observa cum că magnații și magnatele, asia și advocații ca și colegii tatălui lui au luatu parte mare la acestu conductu, totu în veșmintele de păradă, și pe mulți dintre petrecători și dintre cei de pe fereastră 'i putea vedea omulu cu o vii lăcremănzi. Aceia varii a petrecutu cortegiulu pănă la ținterimu au pututu fi ca la 10 mii de oameni, eară publiculu întregu pe strade și piațe adunatu se poate calcula pănă la 50 de mii, unu numeru așea de mare, ce nu s'a pututu observa la alta îmmormăntare în Peste, în secululu acesta. Ajungăndu lațnterimu, după cea gătitu preoții rugăciunile, publiculu a începutu a căuta cuprineu de condurere, imnulu celu naționalu maghiaru „Cazadnac gendiletienal” și zicăndu reprucatului săi fie țărăna ușioară, ieară patria se vreze, se despăți în pace și ordine bună. Aradu '7,, Martie. Dumnezeu a totu poternicul p'a datu totu omului asemenea înțălepciune, ci unuia mai multă altuia mai puțână; dar a săditu întrănsul sămânță spre acesa și iu dat minte, lăsăndulu în bunăvoe pumn să o aducă tot la mai mare gradu alu desvălirei. Unul dară are mijloace și ajutoriu mai favorabilu spre desvălirea înțăleaciunei; altul e mai nenorocosu și mai părăsitu întru aflarea mijloaceloru; alu treilea socote de bună întipuința sa că are destul în căpățână și pare lipsă de conducători; și așa fiindu lumea aceasta așa bizară, earu oamenii de feliurite cugete, de multe ori și la totu același lucru și întămplare, așa și părerea loru este feliurită, mai vărtosu dacă n'au deplină cunoștință, despre temeiul din care se escă cutare lucru; pentru aceea unii și fără temeiu îndestulatu resonează, încasează și diflamează pentru faptele altora și pe alți oameni, numai ca săi ponată e spune râsului înnaiptea publicului care ciulesce și așteaptă să vadă ce vai din cutare lucru, ca apoi săși părerea sa. Însă nu eștieranou decătu căndu cineva și dă o voză de învăță oriu și se țâne pe sine de o mare autoritate, rădicănduse a critica și pe alții cu varii n'ar avea nici o treabă, și împroaștiă la vorbe vătămătoare, cumu Iupiteru împrăștiia tresnete din Olimau peste cei mai slabi, voindu ai umili. Unde vreau să țintescu cu aceste, voru pricepe cei ce cetescu „Telegr. Rom.” și voru ai priceputu din Nr. 8 și 9 a. v. dintro împărtășire trimisă de care undeva și publicată în Telegr. sub titula „bibliografiă,” despre o carte edată a. tr. de agimua clericală și gimnasială rom. din Arad, întitulată „Muguri.” Tinerimea gim. rom. este aici numeroasă, și de căndu camu scie și ea, cum că că Înnaltele locuri din grația Maestății Sale ces. reg. Apostolice a Înnălțatu Împăratului nostru, deferă concesiuni a se deschide catedre de limba rom. și prin alte gimnasii pe unde se adună tineri de ai noștrii, da că sașii din Transilvanie prin unele prin pasii evangelice sunturi rădicară catedre pentru limba rom, ea încă făcu pași pe calea loru în albu pur- -- poată și ei