Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-04-28 / nr. 17
Sibiiu 28. Aprilie. 1800, și pentru provinciele din loră pe un an 5. fl. 25 cr. iar pe Monaro jumătate de anu 2. fl. 62 fr. Pentru prunc. și țeri străine pe anu 9l. 45 cr. pe l an 4 fl. 72 cr. b.a. înseran le se plătescu pencr. șirul cu litere mici, pentru a doua oră cu 57 cr. și pentru a treia LA ru jspuiea oră cu 7, cu 3% cr. v. a. Telegrinful ese odată pe septemănă face în Scuda. Prenumerațiunea se Liviiu la espeditura foiei, pe aflată la C.R. poțe, cu Drani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiul prenumerației pentru Sibiiu este pe an 4.1. 20 cr.va ear pe o jumetate celelalte de an 2. fl. 10 cr. Pentru părți ale Transilvaniei : „ anulu Ș. ne 17. ZENA.:t1TI. Cardinalu de trinp. Monarhia Austriacă. Prin prea 'nalta patenta împărătescă din 5 Marg. s'aotărâtu ca încă în luna lui Maiu să se conchieme Consiliulu imperial îmuștit. Maestatea Sa c. r. Apostolică prin prea înalta scrisoare de mănă din 29 Aprilie a. în urma aceasta sau înduratu prea grațiosu a depuși de consiliari imperiali străordinari pe viață, pe următorii: Otmaru Raușeru, Cavaleru, Consiliariu intimu și Principe - Arhiepiscu în Viena; I. Adolfe Searfenbergu Principe, cons. intimu și Camerariu; Principele Franțiscu Generalu de artilerie; Vincențiu de Frențiscu Conte de Hartig, Cons. intimu și Camerariu; Franțiscu Halleru de Hallerbo, conte, General de cavalerie, Cons. intimu și camerariu; Gheorghie Conte de Aponi, Cons. intimu și camerariu; Augustu Conte de Deghenveldu-Sonburgu, F. M. L. și cons. intimu; Iosif Baron de Soccevic, Cons. intimu și F. M. L. Provisoriu suntu denumiți de cons. imperiali următorii: Pentru Ungaria: Contele Ioan Barcoți; Baronul Iosie Otveș, vicepreședinte Academiei scientifice ungurești; Baronul Nicolae Vas; Contele Gheorghie Mailat-junioru; Paul de Șomski; Eugenu Toperțeru, Burgărmaistru în Oradia mare. Pentru Boemia: Halprich Iaroslavu, Conte de Clama Martinu, Cone. intimu și camerariu; Adalbertu Conte de Nosti-Rinec; Augustu Gustavu Trendleru, Președintele camerei de comerțu și industrie din Raihenbergu. Pentru Lombardia și Veneția: Contele Filip Nani-Morenigo, camerariu și deputatulu congregațiunei provințiale din Veneția; Baronulu Aciles Tigno, Deputatu la congregațiunea centrale. Pentru Dalmația: Contele Franțisco Borelli, Președintele soțietăței de economia rurală din Țare. Pentru Croația și Slavonia: Iosie Gheorghie Strasmaieru, Episcopu în Ciacovaru, cons. intimu; Ambrosiu Vranițani cav. de Dobrinovic. Pentru Galiția și Cracovia; Maurițiu cav. de Crainschi; Stanislau cav. de Starovieschi-Biberstainu; Dr. Teodoru Polanschi; Advocatu prov. Pentru Arhiducatulu Austriei din josu de Enn; Iosip Principe de Colloredo-Manofeld, Camerariu; Baronul Rudolf Erghelet. Pentru Arhiducatulu Austriei din susu de Ein: Contele Franțiscu Pentru Salzburgu de St. Iulienu. Dr. Adalbertu Ederu, Abatele Benedictiniloru institutului S. Petru. Pentru Stiria: Franțiscu Edleru de Maieru, proprietariu de băi de fieru și cărbuni de piatră. Pantru Carniolia: Antonie Conte de Auerspergu. Pentru Transilvania: Andreiu Baropu de Șaguna, Episcopu gr. or. în Sibiiu, Consilioriu intimu; Contele Nicolae Banfi, cons. intimu și Camerariu; Carol Mangheru, președintele camerei pentru comerțu și industrie în Brașovu. Pentru Moravia: Gheorghie Conge de Stocan; Filip Ș lleru, proprietariu de fabrică. Pentru Silesia: Dr. Franțiscu Hainu, viță burgărmaietărul din Tropau. Pentru Tiroiu: Contele Leopold de Wolfenstein-Trostburgu, Camerariu: Franțiscu de Cocieru, președintele camerei de negoțu și industrie în Boțen. Pentru Voralbergu: Fidel Volvend, bigermaistru în Felduică. Pentru Sestria, Grupu și Gradicica: Contele Wilhelm Pace, podesta în Topoliano. Pentru Triestu și teritoriul seu: Baronulu Constantinu de Raier, comerțiantu mare. Pentru Voivodatul sărbescu și Bănatul timișanu: Baronul Ioanu de Nicolic, și Alessandru de Mocini. Sibiiu 25 Aprilie v. Maestatea Sa c. r. Apostolică, întră Consiliarii imperiali estraordinari însemnați aci mai susu din toate provințiele Monarhiei austriace pentru Consiliulu seu imperialu înmulțit, sau îndurata de numi din Partea Bucovinei pre D. Baron Nicolae Pegrino, iaru din partea Bănatului pre Dl. Andreiu Mocioni, prin urmare la acestu Consiliu estraordinariu imperialu iau parte trei bărbați romăni, renumiți atătu pentru simțimintele loru patriotice cătu și raționale. Din izvoru siguru știmu, cumvă Consiliarii estraordinari săntu poftiți la susu zisul consiliu imperialu pe timpul, pănă căndu prin Maestatea Sa la propunerea Dietei se voru potea conchiema Consiliarii estraordinari la Consiliul imperialu înmulțitu. Hotărârea aceasta maestatică asigurează ținerea Dietei, ceea ce este dorul obștescu. Încă mai avemu a aduce la cunoștință publică, cum că Înnălția Sa c. r. Arhiducele înștiințatu pe Consiliarii estraordinari Raineru, au ai Consiliului imperialu îmulțitu despre sorocul ținerei acestui consiliu mare, cu aceea, că același se va începe în 7., Maiu, și ca Consiliarii mai nainte cu căteva zile să se afle la Viena și să i se presenteze, Maestatea Sa a. r. Apostolică prin prea înnaltaotărâre din 22 Aprilie a. c. seu înduratu e ordona, ca spre ducerea în desevărșire a IV din prea 'nalta patentă din 1 Septemvrie an. tr. cu privire la trebile credincioșilor, de confesiunea ausburghică și Elvetică din Ungaria, Croația și Slavonia, din Voivodatul Serbiei cu Bănatulu timișanu și în granițile militare, (F. S. I. Nr. 160.) să pășaștă în activitate fără amănare despărțămăntul, ce are a se înființa în Ministeriul pentru cultu și învățămăntu în urma paragrafului de mai susu, din vredincișii de ambele confessiuni, și ca la acelu despărțămăntu să se îndrepteze toate trebile bisericești și scolare a ambeloru confesiuni ce se țănu de cercul de activitete a Ministerului de cultu și învățămăntu, nu numai pentru țările la care se provoacă prea 'nalta patentă, ci și întracelea, ce stau suptu consistoriul cer vienezu, mai departe și a celoru de ambele confesiuni evangel - ausburghică și elvetică și a Unitariloru din Transilvania. Cu privire la cerința cea mai de aproape va sta deocamdată despărțămăntulu acesta din trei Consiliari, din un Consilietu ministerialu și unu Adjunctu de conceptu. De consiliari în despărțămtul pomenit, epu îndurutu Maestatea Sa, prea grațiosu a denumi. pe Consiliariulu și pieterialu în Ministeriul de cultu și învățămănt, și Președinte consistoriiloru c. r. evangelice de confesiunea ausburttă și elvetică din Viena-Iosif Andreiu Timermann, cu rămănerea și mai departe în postul seu de mai nainte în Ministeriu, pe Parohul din comuna evangelică de confesiunea elvetică din Nari Curuș, postulu notariu generalu alu superintendinței dupărene - gavriilu de Batori, vu titula și demnitatea unui Consiliariu ministerial, și ave Consiliariul de școle Ioanu Miculaș, cu titula și J.. unui Consiliariu de secțiune. Maestatea Sa c. r. Alostoli că eau înduratu a ordona mai departe, ca să i se dăe despărțămăntului acestuia, un concipistu și unu adiunutu de conceptu din statul amploiațiloru Ministeriului pentru cultu și învățămăntu, conformu cum IV a pomenitei prea 'naltei patente, cu privirea cerută la ambele confesiuni. În urmă sau înduratu Maestatea Sa a demănda, ca în privința organisărei definitive a acestui despărțămăntu, Ministrul pentru cultu și învățămăntu să facă la timpulu seu propunerile cuviincoase după motivele observăciuniloru mai departe, despre cerințele serviciului. Maestatea Sa c. r. Apostolică, prin prea înnalta sa scrisoare din 26 Aprilie, a c.sau înduratu a ordona, ca causele bisericești ale evangelicilor de ambele confesiuni, să se îndeplinească prin preoții de castre de garnisoană, de confesiunea ausburghivă și elvetică. Spre scopul acesta săntu a se așeza în stațiunile din Viena, Verona, Buda, Lembergu, Praga și Sibiiu, căte doi Preoți de castre de garnisoană, unul de confesiunea ausburghică, altul de cea elvetică, carii nu voru avea a îngriji numai pentru coreligionarii loru la trupele de arme diverse, în spitele, în institutele de creștere ni în celelalte institute militare, ci spre sfărșitul acesta voru avea a face din cendu în căndu și călătorii în cercurile ce li se voru asigna amăsuratu invințiunei de cătră Comanda generală provințialu competentă, suprn care se află supuși în toate privințele. Aceștia se voru denumi de vătră suprema comandă de armată, țânănduse de întregul cleru alu statului militariu, și în privința competenței și a pretensiuniloru pentru cele trebuințoase, Auerspergu, Consiliariu Pentru Bucovina, Licctenstain, Carol, Principe intimu și camerariu; Baronul Nicolae de Pe-