Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-05-19 / nr. 20
79 După știrile sosite din Parisu, revoluțiunea are izvoare bogate de subsistință. Provisiune și bani au revoltanții de ajuneu, și trupele își capătă plata regulatu. Întraceea guvernulu neapolitanu însă mai are acolo 150,000 de înnarmați, și dacă aceștia cumva voru rămănea ceredincoși, atunci Garibaldi va mai avea destul de lucru. Cu toate că știrile împărtășite despre espedițiunea lui Garibaldi și operațiunile lui nu săntu numai obscure clară și foarte contraste, totuși se vede verosimilitatea, cum că după lovirile ce lea avutu trupele regești în Sicilia cu voluntarii lui Garibaldi, triumpulu pănă acuma au rămasu luănduse preste totu pe partea cestora din urmă. Motivul celu mai învederatu spre întărirea adevărului acestuia este, că capitala Siciliei, Palermo, au devenitu în stăpănirea ostașiloru lui Garibaldi. Despre ocuparea Palermolui i se scrie din Parisu și Timesului în 21 Maiu: „O deneșă telegrafisă din Neapole trimisă în noaptea trecută anunță, cum că armata neapolitană e bătută de cătră aceea a lui Garibaldi la Palermo, cu totul.” Altă fege din Genua anunță, cum că Garibaldi au întratu în Palermo cu o oștire stătătoare din 9000 de feciori pedestrii, și unu escadronu de Cavalerie. Faima aceasta e anunțată fără de data, de aceea nu se poate ști în care zi sau întămplatu întrarea. „Opiniunea națională” încă vestește cum că Palermo se află în mănile insurgențiloru. În 16 Maiu, au avutu au o lovire cu regeștii la Calatafimi, cei din urmă a fuseră bătuți. Cele mai multe date din campulu răsboiului sună totu în favoarea lui Garibaldi, deși după foile neapolitane aflămu că în unele loviri aru fi învinsu și oștirea regească. Pierderile nu se înseamnă cu esactitate, aceea ce nice nu se poate așteapta acum în proaspetu, arăta numai, că acelea după cumu se presupune trăbue să fie șari de ambe părțile. Se răspăndi prin mai multe jurnale vestea, cum că Austria aru fi provocatu pe Regele Sardiniei ca să deșarte că aru fi promisu ajutoriulu seu Regelui din Neonolea în contra revoluțiunei, și că Generalului Lamoritiere, (Comandantelui supremu alu oștirei papale) i saru oi datu batalioane întregi din miliția austriacă dinpreună cu efoiuri, medici ș. a Știrile acestea suntu numai niște scorniturit goale. Episcopii din provințiile aneosate lăngă Piemontu, n'au vrutu a celebra cu ceremonie serbarea constituțiunei, și au opritu chiaru și pe parohi ca să nu căute cu acea ocasiune „dociologhin,” nice să sloboază a se trage clopotele, de aceea guvernul s'a văzutu motivatu a păși în contra pre obasă adusă pe aceea, că ser- Toscana, fimei pe calea legii, darea această se ordinează de legea statului, și în contra acestei legi nu se poate opune nimenea. Provicariul din Bolonia, Arhiepiscopul din Pisa și Episcopul din Faenza se luară prinși, și se duseră la Turinu, și totușia se tractă în Ferara și Cardinalulu de acolo. Franția. „Long da Dim.”produce cuprinsulumei de căpetenie din nota pe care o împărtășește Mini- - Din Parisu - după cum scrie „Gazeta națională” - sau dusu unu Adjunctualu Împăratului la Roma, carele a dusu inviațiuni Generalului franțosescu - Goiun, de acolo, a cărora cuprinsu Turcia. Din Seraevo, se scrie în 8 Maiți: Turcia au așezatu trupe numeroase în aproprierea otarăloru Serbiei. Trupele acestea săntu împărțite în optu brigade, și cuprindu întreaga margine a Serbiei dela Sava pănă la Bulgaria. În fruntea oștirei se află așezate anteposturi în două șiruri. Poterea armatei mai de căpetenie e concentrată, la Vișegradu, unde se află stabul generalu și artileria cu vreo căteva mii de bași bozuți, carii facu întru adevăru spaima creștiniloru. Trupele acestea dinpreună cu cele așezate în Herțegovina, facu unu numeru preste 40,000. Comanda supremă preste toate trupele e încredințată lui Dereeș Pașa, care are încrederea pofițiriloru fanatiii, orașele Novi Bazara, Visegradul, Albania și Herțegovina. În ținuturile acestea mai facu respirate trupe de reservă numeroase, care afară de Boșibozui, oacu unu gumeru de 36 de mii. ÎDo Mtreilia au sositu din Stambul în 9 Maiu următoarele anunțări: Însă totu se mai vorbește despre concentrarea a 60.000 de ruși în Besarabia. țioru se mișcă, daru și dealtmintrelea îngrijirea e venerală în toate ținuturile. Depuațiunea sărbească își tot mai urcă pretențiunile, și Rusia le părtinește, daru au și se așteaptă reținerea Franției și a Angliei. Lavalete - Solul Franțosescu, ce călători străordinare, dar încă pănă astăzi nu resultară nice chiaru esperimintele cele mai desperate, de aceea acumu a devenitu treaba întragăta,gete despre zălogirea sculeloru celoru prețioase ale statului. Răsboiulu turciloru cu Sărbii încă se vede a nu se mai putea înconjura, daru Turcia nuși poate trimite acolo oștirea din causa lipsei de bani. Omeru Pașa care fuse de mai multă vreme esilatu, e chiemat a se întoarce în capitală, un semnu și acesta că începutulu răsboiului nu stă departe. Erupăndur răsboiul, se dă cu socoteala că comanda supremă se va da și astădată lui Omeru Pașa. După o depeșă telegrafică din Parisu, datată din 22 Maiu, se asesurează, cum că solulu turcescu de acolo aru fi protestatu în contra proectului lui Gorcealoff, pentru de a se face o cercetare ofițioasă în causa creștiniloru din orient, ca în contra unei întreveniri , vatămă suveranitatea Sultanului, șirul de esterne alu Rusiei Principele Gorceacoie, Ion Maiu, cătră agenții diplomației ai puteriloru mari. După ce amintește într'aceea Principele simpatia cea tradițională a Rusiei cătră creștini, stipulațiunile păcii parisiene și faimosulu hatikmaiu, arată, cums că Turcia nu s'au împlinitu nice chiaru una dintră datorințele sale, și că starea creștiniloru din orientu astăzi e mai devăeratu de După aceea provoacă Principele pe poterile care au luatu parte la graccătu ce au fostu mai nainte, și proectează spre tetulu acela (din an. 1856,) a mai lua încă odată înnainte causa creștiniloru, „, adesa,terile mari să aducă înainte Turciei de dorințele ei ce le are față cu creștinii; sau ca fiește care potere să trimită deosebi că de o notă la Diosanu, condițiunea însă ca potere acelea să fie identice. Agentulu turcescu pau fostu poftitu întră cei alalți agenți diplomatici la împărtășirea asta, ca toate potle curăndu la Constantinopolu, se zice că au dusu cu sine o potă, cu însărcinare dela guvernulu seu, în care e pootită Poarta ca să grăbească cu punerea Hatihumasului în lucrare. Ghazetei din Triestu încă i se scrie totu din Stambul (Constantinopol, ) cum că Poarta e foarte ocupată cu lucruri grabnice. Din toate părțile sosescu necurmatu în Constantinopol știri despre agitațiuni rusești, și aceste știri pretindu apoi negreșitu ca Ministeriul să își vază de lucru. În cercul șinisterialu se vorbește ca să se facă o provocare generală la arme cătră poporul turcescu întregu. Cu unu cuvăntu, Turcia e convinsă astăzi, că preste puținu timpu va fi silită a se bate pentru de ași arăta viața. Călătorii ce sosescu din Salonicu, spunu că acolo e concentrată o mulțime de oameni într'unu numeru ca de 20,000, unde mai aleargă trupe (turcești) încă totu mereu. Cum că Poarta se află astăzi într'o crisă foarte mare și strămtorată de toate părțile, se înțălege de sine. Unu corespondinte alu „Gazetei universale” din Angeburu, scrie din Pera în 11 e, ca în urma încurcăturiloru celoru nouă, ce, Maiu, despre starea Turciei de astăzi într'unu modu sau mtu mai vărtosu în urma espedițiunei lui Garibaldi, să se mai amăne încă plecarea trupeloru franțusești din Roma. Din Parisu se scrie:, cum că Baronul Tuvenelu Ministrul trebiloru esterne din Franția, au primitu o depeșă dela guvernulu din Turinu, în care cabinetulu Regelui Sardu încunoștințază cum că va împedeca pe viitoriu ori ce feliu de espedițiune în partea Italiei de mează zi, cu totulu de văeratu., Norii cei vieoroși - zice -se rădică pe zi ce mărge totu mai amenințătoriu asupra Turciei, întratăta, încă nu e foarte puțină speranță de a putea ocoli trăsnitulu ce se pregătește a se descărca asuprăi. Împrejurarea căci în Parisu se cugetă cu seriositate la deslegarea causei, orientale, suprinde pe toate cercurile turcești totu mai vărtosu, și face o sensațiune atătu de grea și înfiorătoare, cu care alte perilecsități n'a mai produsu nici căndu. Ba nu lipsiră a se lăț știri că e posibilu, ca să se restrăngă turuii cu totulu afară din Europa. Cei ce săntu mai tari în credință nu slăbescu de inimă, întraceea însă și aceștia se plecă înnaintea periclului cei amenință în viitoriu, și pice aceștia nu mai au vreo încredere în stepa loru ce s'a plecatu spre apunere. Starea cea tristă finanțială a statului, care firește caută să împiedece toate măsurile guvernului, nu contribue puțând spre a zgudui independința turciloru. buința ca să procure bani chiaru și prin mijloace Guvernul prevede prea bine dreaceasta doue mjloace, Austria, suptu Acesta au cercetatu ca să se cu Limba și literații. Ori că tu amu scrisu despre limbă, și literatură, aceste remănu niște obiecte despre cari nici căndu vomu găta cu totul. - Nu voescu a scrie ceva literariu, ci numai niște meditățiuni . .. asupra limbei, și niște observațiuni practice, ce se referu la literații romăni. - Unu vonoru, stă cultu, oile boarbaru, numei, prin limbă esistă, aceasta e viața lui, stai e mai săntă și scumpă! Limba unui poporu barbaru necultu, pere deodată cu poporulu. Multe popoare au peritu în lumea vestă, asta încătu astăzi nu se poate adeveri esistința loru pici cu unu cuvăntu, nu e amu e filologu, ca să re spună cumu au vorbitu atari popoare barbare! Noi amu trecutu prin era fericiunii, ce aru fi pututu să ne stângă o și acea 09 ticitate,