Telegraful Roman, 1861 (Anul 9, nr. 1-52)

1861-02-23 / nr. 8

și pogorăndune la certe pentru drepturi politice și cipre în arena cea picioareloru noastre neobicinuită, cu 24 mageari, roni cu nacue pe străluciți, și în tactica, arta și în armele parlamentarismului, cari pănă acumu în toată viața loru cu onoare și admirațiune leau portatu - de totului vine esercitați, avemu a deserta una luptă cu poteri neasemenea cutezătoare și duvie. Însă după ce noi toți carii neamu adunatu aici fii tuturoru naționalitățiloru carei patriei noastre, nu Aa ceartă, nu Aa lupte înverșunătoare, ci mai multu însuflați de spiritulu păcii, a iubirei frățești, cu acelu sfăntu și bunu cugetu neamu adunatu, ca în această mărită conferință să punemu fondamentu la una înfrățire și amiciție eternă, întră toate colăcuitoarele națiuni. Și după ce postulatele națiunei noastre săntu așa de cuviindiese și drepte, cătu nici un iubitoriu de adevăru nu i ne poate pără călcarea justiției pn picioare de nega, și după ce mie numi este necunoscutu nobilulu simțu a măritei națiuni mageare, care cuie iubi cu căldură mi prețui nu numai libertatea și naționalitatea sa proprie, daru și a altora cu sine colăcuitoare națiuni, nu mai potu porta nice o temere în inima mea, nici atunci, căndu nu 24, da și întreaga marinimoasa lațiune ar aru sta cu noi optu romăni aicea fățișu. Multe săntu Escelențiiloru și Mărițiloru Domni mi frați diferințele și înprumutatele noastre postulate, și doară mai multu netemeinică orica unulu de altulu, de care numai așa ne vomu libera, dacă acelea ce avemu a popti unulu dela altulu fără seială, fără retragere, cu inimă deschisă și sinceritate limpede și chiaru unulu altuia le vomu descoperi; cu aceasta va fi nu numai semnulu celu mai moderatu a împrumutatei noastre încrederi și aproprierea unei națiuni cătră alta, ba și calea cea mai bună, pre carea ne notemu frățește înțălege unulu cu altulu și a încheea cu multă sete dorita întră noi o răținătate și vecinica amiciție. Iată dară eu facu începutu, mi țânăndume de acest prea folositoriu principiu minormă a vieței practice, împreună cu toți aceiia, carii aveau onoare, aici în această mărită conferință regnicolară a ședea și a ai chiemați din partea națiunei noastre romăne. Nu tăinuimu de cătră frații noștrii mageari nimica, ci cu una inimă deschisă și sinceră, cu toată încrederea frățască ve descoperimu, că nu poftimu dela voi prea stimateloru sororiloru și colăcuitoareloru națiuni, și anumitu dela nobila națiune mageară alta aici în aceasta conferință regnicolară,unde prin unu proeptu de o lege electorală se va pune căpătăiulu și fondamentulu la tote drepturile civile și politice a tuturoru naționalitățiloru, de cătu ca, ce au făcutu străbunii noștrii la Esculeu, (Eschile) mageariloru, să facă și nobila națiune mageară acuma și în dietele venitoare a țerei, națiunei noastre romăne, și frățasca acea dreaptă, care străbunii noștrii au dato lui Tuhutumu și magearilorului, de bună voe primindui în soțietatea patriei sale, și în egalitatea tutuloru drepturiloru sale civile și politice, să nie întindă și frații noștrii mageari nouă acumu, să ne recunoască de bună voia sa națiunea noastră de națiune legiuită, precumu este și cea mageară, să ne respecteze dreptulu limbei ca și pe alți loru, și să nu se retragă a ne da toate egalele drepturi politice și civile în aceea dreaptă proporțiune, în carea națiunea romănă și greutățile publice a patriei le poartă, și și cu bunurile, săngele și viața ei în apărarea comunei patriei noastre concură, și care drepturi egale, pănă camu prela începutulu seculului alu 13,le avutu comune cu nobila națiune mageară, și de care nu prin vina și crima sa, ci numai prin unu predomnitoriu fanatiemu mi persecuțiune religionarie, după acelu timbu pre răndu sa jefuitu și sa despoiatu. Credu și știu, că mulți voru trage la mare îndoială aserțiunea aceasta a mea, că doară aru fi fără fondamentu și lipsită de totu adevărulu și documentele istorice, și voru zice și în ascunsulu inimiloru sale, da și mie apriatu în față, că națiunea romănă în Transilvania după așezarea mageariloru aici nu a figuratu nici odată ca națiune cu drepturi egale, civile și politice comune cu națiunea mageară, ci ca supusă de mageari cu arme, a esistatu în Transilvania numai ka o „misega plebs ad regretțam segui totem sondemnata” cumu dată potu eu zice, că națiunea romănă, numai ca de vreo 400 ani și aru oi pierdutu drepturile sale cele istorice, politice și civile, care nu lea avutu nici odată?1 — iertațimi mărițiloru mi buniloru Domn, ca nu numai în interesulu adevărului istoricu, da mi a abia de frăținătăți (kapc națiunea romănă cu națiunea mageară doește a o încheia, și a cărui fondamentu încă aici înmă> ES rita aceasta apt trăbui să se pună să împrăștiu și să lămurescu această rătăcită opiniune și convincțiune care doară unci o apă avea prin documente istorice neînfrănte, scoase togma dini izvoarăle istoriciloru națiunei mageare, după care cu totu dreptulu potemu zice că Magearii n'au supusu Ardealulu și pre națiunea romănă cu poterea armeloru, ci din contră, națiunea romănă după ce a văzutu moartea Domnului cel gelu (seau Iuliue, seau magearește Gyula) numai din bună voia sa dăndu mageariloru frățasca dreaptă, ș'au alesu loruși de domnu (după cumu pănă mai tărziu au avutu și magearii datina și dreptulu de ași alege Regele seu) pe magearulu Duce Tuhutumu tatălu lui Horca; și aceasta alegere o au întăritu în loculu ce se zice acumu Esculeu cu jurământu, și Tuhutumu și magearii lui fiindu ana prin romăni asecurați, din zioa aceea Transilvania o a stăpânito cu Nave mi cu norocire, că așa zice Anonimus Belae Regis notarius: (4). „Tunc habitatores teggae, videntes „mortem Domini sui,. sua propria voluntate dehtegam dan„tes, Dominum sibi elegeruni Tuhutum , Patrem Horca, et „in - illo, qui dicitur Esculeu, fidem cum juramento uan et a die illo locus ile noncupalus est Essp„leu, eo, quodibi juraverunt. - Tanutum vero a dieillo, terram Iam ortinait pacefice et feliciter.* la citatele cuvinte ale anonimului notariu, cele mai de a pe urmă „Tuhutum fego a die ilo terram,illam obtinuit pacefice et felicitet” (ape în terapia ca scriind întămplările întră Tuhutum și națiunea romănă, fără nici o îndoială mai multu a fatoritu causei și gloriei belice a megeariloru decătu la ale romăniloru. Mărită conferință! Bine să luămu aminte, că acestea au înțălesu de o foarte mare ponderositate pentru adevărulu istoricu a națiunei romăne și al aserțiunei mele, și au acela inegabile înțălesu, că de și Tuhutumu cu magearii sei călcăndu drepturile ginteloru, venindu fără de veste și fără de a avea causă dreaptă și de a anunța mai nainte bătae Principelui romanu Gelu, la răulu Almașiu mai multu a împrăștiatu decătu au biruitu mi și înfrăntu ne romăni, mi au omorâtu în fugă nomele, totuși romănii dacă prin darea dreptei și prin pace de bună voe n'aru fi voitu ași alege și ași primi loru de Domnu pre Tuhutumu și pre magearii lui în soțietatea patriei și a bineficiurilor ei, nu learu fi aiicrăpici decătu poterea de a resista și a respinge cu poterea armeloru sale pre Tuhutumu mi pre ostașilui, ama cătu aceia nici odată paru fi pututu supune Transilvania, și a domni preste romăni cu pace și cu liniștire. Amiun depea partea aceea frumoasă mi grasă, carea era întră Murășiu mi Tica, mi ce țermurea de cătră nordu și răsăritu cu Someșiulu și cu Meseșiulu, care despărța atunci regatulu acela de cătră Ardealu, și a căruia domnitoriu pe timpulu venirei mageariloru în Panonia era Menumoroutu (latinește Minor Marius), acui capitală era la Bihoru lăngă Oradia mare, magearii nu o au luato cu poterea armeloru sale, că după două bătălii crunte nau pututo, ci iară au căpătatu magearii prin dragostea și amiciția romăniloru, cu egalitatea tuturoru drepturiloru politice și civile de comunu prin romăni și mageari folosinde, și au stăpânitu prin lăgătura afinităței și frăținătăței cei stricte, care pomenitulu domnitoriu romănu Menumorutu a voitu a o face cu vestitulu Duce magearu Arpad. Pentru că domnitoriulu romănu Menumoroutu a văndu de moșteanu împărăției sale numai o fată, pe aceasta a datu demuere fiului lui Arpad, lui Zultusu sau Zoltanu, cui ca ginere Menumoroutu după moartea sa iatestatu în tipu de zestre cetei sale și împărăția ca. 2) Iară despre națiunea săsească, că ia s'a adusu în Transilvania, și ca așiezatu de Regii Ungariei ne pământulu romăniloru celoru ce în cursele vecineloru gente tare întru apărarea patriei decimației răniți cu aceea condi țiune: „Uta terra Varus usque. Boralt, cum teg „ra Sebus et tera Dagape,,constitțant cum virsis Valachis et Bissenis unum et epndem „populum, et comunem cum Valachis et Vise„misusum capiantex silvis et aquis terrarum „illarum Valachorum et Visenogum. Yenoare arăta mai chiaru decătu diploma lui Andreiu Regelui Ungariei din anulu 1224, că sașii în Ardealu nu potu avea ale drepturi istorice, și alte privilegiuri, decătu cari ne au și pmănii Rromtnii din timpulu acela în apărarea paginei, din gloria sau nefericirea armeloru în bătălii asupra inimiciloru patriei și a invasiunei barbariloru cu frații și soții sei mageari, totudeauna frățește sau împărtășitu. Să ve întrebu eu pe voi stimațiloru frați mageari, spupețimi, punăndu măna- ne inima voastră cea nod, care bătălie morioasă aui dovândiu voi care nu cu însoțitele cu voi arme și a Romănilor, și încă în proporțiunea copiosului loru pumeru să 3 seau Principii Transilvaniei, o fi vez vez Din care nenorouire și perire ce a ajunsu căndva pre și iubita noastră patrie, nu au luatu partea cea mai mare după proporțiunea numerului și a puteriloru ei, națiunea noastră romănă? Care cămpu de bătălie poate nobila națiune mageară arăta din istoria patriei, unde săngele romănului să nu fi cursă ca apa din preună cu a magearului, și să nu se fi înfrățitu mi închiegaturaolaltă și acolo pe acelea cămpuri jelnice. Din timpulu acela națiunile acestea două mageara și romăna avăndu comună toate, așia binele cătu și reulu, drepturile și beneficiile politice, cătu și greutățile patriei, întru atăta sau fostu unitu la olaltă, cătu acumu sau fostu legatu nu numai celea mai fruntaște familii, ba și domnitorii și dinastiile ambeloru acestora națiuni mageara și romăna prin legăturile celea mai tari și mai sfinte a săngelui și a afinităței. Și ca să nu pomenescu de nenumerate casuri de acestea pn Berime întămplate, voiu pomeni numai despre sora memorabilelui Rege alu Ungariei Bela alu IV-a, carele a fostu măritatu după romănulu Ioanu Assanu, Împăratulu Romaniloru mi alu bulgariloru, care cu multă glorie domnea au muntelehemu. 1) Muerea Regelui Ungariei Ștefan V. și mama lui Ladislau IV. regelui Ungariei Elisaveta, au fostu fata Principelui romănu Cuteni. 2) Nu remăne dară nici o îndoială, că în timpurile acelea, căndu în modulu mai susu espusu, romănii s'au împărtășitu cu magearii patria mi toate beneficiurile și drepturile sale, ei au abuzu în patrie din națiunea sa aristocrație înnaltă, poternică și înavuțită cu pământuri și posesiuni întinse înzestrate, precumu au fostu tocmai și pe timpurile Regelui Ungariei Ludovicu celui mare voivodulu romănescu Dragoșin, care întemeă Principatulu Moldaviei, care nice Ludovicu, nice alții lui următori regi ai Ungariei nulu pogură surpa mai multu, s'au cu poterea armeloru de totulu alu supune. 3) Și precumu au fostu voivozii romănești ai Făgărașiului și alții. Au avutu naționalitatea și limba sa administrativă, și ca națiune au avutu toate drepturile politice și civile ca mi frații mi acuma soții cei maț mani. Unde săntu acuma toate acele? Cum leau putut romănii pierde? Doară au conjuratu căndva asupra patriei? Seau sau resculatu cu arme asupra domnitoriloru sei, și cu asemenea crime mari politice săși qi meritatu de înderea de toată libertatea și esistența sa politică naționale ? Ferească Dumnezeu! nice una dintru acestea crime nu au făcutu nici odată,precumu ne a lăsatu istoria însemnatu despre alte colăcuitoare națiuni „ că în toată istoria și legislațiunea Ungariei și a Transilvaniei, nice cea mai mică urmă nu se vede despre astfeliu de fapte, cari dacă s'aru ei întămplatu, cu bună seamă nice de cătui nici în istorie, nici în legile Ungariei sau a Transilvaniei, neînsemnate cu litere mari și negre nu apă oi lipsitu;ui toată nenorocirea, vina și crima națiunei romăne au fostu numai aceea, că iu tocmai în timpurile acelea fatale (căndu după desbinarea bisericei orientale de cea occidentală, aceasta ne fii bisericei cei din juru, adecă orientale, cari locuiau sau în provințiile regiloru și Principiloru catolici, seau înalte precumu ziceau sismatice Principate vecine, cu toate mijloacele și poterile se silea ai reduce la unire și la ascultare de biserica Romei, și căndu autoritatea pontificiloru romani la acela gradu și culme de potere ajunsese, că tu ei tocmai dela Dumnezeu se țineau împuterniciți a potea împărți după placu corone regești, regațiuni și provinții regiloru pământeni), cu totu sufletulu și trupulu, și cu toate sacrificiurile, însuși și cu perderea libertăței naționale și a tuturoru drepturiloru sale politice și civile, se alipea de biserica orientală și de ritului ei. Sciu că mulți și această aserțiune a mea o voru aduceora cea mai mare îndoită, și o vor socoti fără fundament și lipsită de tot adevărului istoricu, mi me voru pune întru acea neplăcută puseciune, ca și preste voia mea să atingu o coardă și mie și altora prea durerosusținătoare, și să pomenescu niște fapte păstrate istorice ca acelea. . 1) Vezi Prag Analium Part. I-ae, pag. 218. - abd Sincai Sagop. ad Annum 1238. 2) Cronica lui Șincai tipărită în Iași, în anulu 1253, ad annum 1285,pag. 281 și 287. 3) Ibidem ad annum 4359. 1) Sarite 2760 2) Anonimus Velae Regis Notarius Sarite 51.