Telegraful Roman, 1862 (Anul 10, nr. 1-103)

1862-11-08 / nr. 89

fuz­­­ ie nici preotimea nu va ghemanea indereptu , si conlucrandu astfeliu fiacare din cei chiamati in sfer­a sa, va esi ghipita­ Ațin celu mai armoniou si afacerile noastre scolarie voru lua in scurtu timpu acelu avantagiu, care va­ fi in stare a dă tineri­­mei noastre o educatiune natiunala si bisericesca, septita de toate momelile cele periculose, la care ea se aluneca atata de usioru. “O informatiune solida, care o va invata asi slimă limb­a cea dulce momesla, asi iubi natiunea, dela a carei trupina se trage, a spnoasse si a apretiui legile Patriei, care­ ilu sip­­tescu de volnicii, a privi in superioritati si regimu si ptitogii si inghietorii legiloru, si astfel iu intrarmata cu taria spiritului, nu numai ca nu, se va misică si de cea mai lina suflare a ven­­tului, ci nici viscolulu celu mai furtunosu nu va [fi in stare ai dă directiune gresita. ——— În privința respunsului Maiestatei Sale de a venitu la representațiunea Universitatei Națiunei săsești din 29 Martie 1862 a slobozitu Universitatea săsească urmă­­toriulu Cercular: Nr. 514 Circular cătră toate jurisdicțiu­­nile cercuale ale pămăntului săsescu. Maiestatea Sa c. r. apostolică sa înduratu pregrațiosu la preamilita representațiune a universitatei națiunei săsești din 29 Martie 1862 Nr. 33 în priviința cestiunei pentru practica esecutare a egalei îndreptățiri naționale în Tran­­silvania pe baza c. r. diplome din 20 Octom. 1860 și a le­­gei fundamentali de statu din 26 Fevruariu 1861, a slobozi următoarea J.. raus cu datu Sunvrun 18 Obct. 1862: În patrioticele cuviinte ale representațiunei sunsepei­­tății naționale săsești din 29 Maprie a. c. recunoscu­­u cu adevărată bucurie o nouă dovadă a credinței și a alipirei loru totdeuna păstrate Mie și casei Mele. Alipirea de constituțiune a imperiului Neu, concesă prin diploma Mea împărătescă din 20 Octombre 1860 și paten­­tulu Meu împărătescu din 26 Fevruariu 1862, ce sa pro­­nuneiatu atăt de hotărâtu: „Ami servește tocmai ama de a­­devărată îndestulire, ca și sinceva declarațiune a întregii poporațiuni din pămăntulu săsescu a gi țara de a­ conlucra în dietă spre edificarea celoru interne relațiuni de dreptu publicu ale marelui Meu principatu Transilvania și a refe­­rințeloru lui cătră întregulu Meu Imperiu. Și fiindu că rugăciunea îndreptată pentru o curăndă conchiemare a unei astfeliu de diete din partea universitatei națiunei săsești corespunde și dorinții Mele cei mai vie, a vedea ordinate afacerile marelui Meu principatu Transi­lvania cătu de curăndu spre indestrirea tutu­ro­ru seminți­­eloru de poporu, ce'l înlocuescu înpruru modu compatibilu cu condițiunele unitatei și posițiunei de putere a totalului Meu imperiu, așteptu grăbirea tuturoru disposiți­­uneloru, ce încă suntu necesarii cu pe conchiemarea dietei transilvane. Cancelaria Mea aulico-transilvană la propunerea altor­­feliu de proiecte, are a supune propunerile și rugămintele des­­voltate în representațiunea universității națiunei săsești după ascultarea regescului gubernu unei noue cumpăniri și apoi a Mile așterne cu părerea ei. Este voința Mea, ca universitatea națiunei săsești să se încunoștiințeze despre aceasta hotărăre a Mea cu aceea adaugere, că Eu îi remănu aplecatu cu grația Mea împă­­rătească.” Plină de simțămintele mulțămirei și ale bucuriei, se grăbește universitatea națională săsească a aduce la cu­­noștiința tuturoru oficiolateloru cercuale și a representa­­țiuneloru loru sunetulu acestei preînalte decisiuni, precumu ca descoperitu cu decretulu înaltului regescu gubernu din 3 ale s. c. Nr. 26154 și a sositu astăzi aicea, convinsă, că solemna manifestare a Preiînaltei voințe, care ce pronun­­d­ă în grab­ă și îndurare căștigătoare de inimi atătu de însemnalmente, va provoca la întreaga populațiune a pă­­măntului săsesc, pretutindinea asemenea simțeminte de cea mai adăncit mulțămitoare indestulire. Este o rădicătoare mășt­iere, a avea certitudinea, că drumulu pe care universitatea națională săsescă în repre­­sentațiunea ca din 29 Martie a. c. a pășitu căndu­ia pătrunsă de necesitatea punerii în lucrarea egalei îndreptățire pen­­tru toate națiunele Ardealului, a recunoscut legile funda­­mentale de statu ale întregului imperiu austriacu cu văr­­toasă hotărâre, și pentru aceea a căpătatu remunerabila recunoștiință a Maiestatei Sale preînălțate a împăra­­tului și principelui țerii într'unu modu pre onorătoriu. A păși ne acestu drumu, Ba­l devisa, care națiunea săsească, totdeuna aducănduși aminte de chiemarea sa isto­­rică „spre scut­rea coroanei” va avea a o ținea neclătită în naintea ochiloru. Năsuința noastrăaa­chen lucra serios de calea constituțională a legislațiunei spre binele și pacea țerii ce unește „în via dorințo a monarhului, a vedea ordinate afacerile marelui Principatu Transil­­vania căgu de curăndu spre îndestulirea tuturoru seminție­­loru de noporu ce'l înlocueecu, întrunu modu compatibilu­­ condițiunele unitatei și posițiunei de putere a­­ lui imperiu austriacu. Dumnezău să țină pre Împăratulu! Acestu circulariu are să se aducă la cunoștiința publică a adunăriloru cetățenești și a comunitățiloru scaunale și districtuale. Sibiiu 12 Noembre 1862. Dela Universitatea națiunei săsești in Smidt. m. Transilvania. n. Art. m. p. „Lloyd. Restann” ce scrie din Viena us dată din 11 Noembre c. p.: Mai deunăzi ți am fostu scris, că ce așteptă o pre în­­naltă resoluțiune, prin care să se organiseză tabla regescă în Transilvania. Aceasta resoluțiune a eșitu de curăndu. Între ponderoasele dispozițiuni se numeră, că activitatea acestei curte jus­ițiar­ă nu are să fie periodică, și perma­­nentă, șiedinte Mai departe sa creatu un postu pentru un vice-pre­­cu salariu de 3000 fl. Lepsile asesorilor ă, cari i­nainte de 1848 mi mi acuma au făcutu 800 a. ce pop rădica pentru cei mai bătrăni aa 2000, pentru cei mai rinepi Aa Despre recerutele pocațiuni nouă, nu se aude încă nimic; în referința aceasta se voru aștepta de bună seamă mai nainte proposițiunele gubernului. „Representațiunele Comitetelor Comitatense au sositu încă nu am pu­­tutu înțelege. Asupra referatei, cu care Cancelaria aulică transilvană a concomitat acestu actu la treptele tronului, se va face poate cond­usii în una din cele mai aproape șe­­dințe a acestei dicasterii centrale, căndu adecă se va re­­întoarce D. Pap. Reichenstein dela călătoria sa din Ardeal. se poate că se va întămpla săptămăna vi­toare.” Apoi zise mai departe, că D. lor­siliariu de Curte,­­ pe lăngă toată defavoarea, ce au făcutu jurnalele germane de aicea, Kb el a venitu și pn anulu acesta, precumu ca obicinuitu mai în toți anii a veni, să vază Ne mumă sa­ a veniti cs es­­ploreză simțemintele dincoaci de Chiralihago, mi ama „pn linia din tăiu să se asecureaze despre sași, carii, ce ține punctulu simburosu al cestiunei sau arătat de un timpu în­coace pre legănători, eară în a doua liniă, ca să se înțelegă cu conducătorii romănilor, și fiindu că tocmai pe timpul, căndu petrecea dumnealui pe aicea, sa întămplatu de a ve­­nitu mi D. Vice-președinte Pop la Sibiiu și unii membrii ai Comitetului asociațiunei noastre la ședința trecută, fire­­ște, că aceasta a­dară fabricatorilor de politică, însă destulă de ași ageri fantasia. Fie însă aceasta cumu va fi, destul că corespondentul lui Loidu zice, că promisiunele ce le va duce D. Bar. Reichenstein la Cancelaria aulico-tran­­silvană, vor juca mare rolă în politica ei, și că aceste voru avea rev­ăluință asupra afaceriloru Ungariei.­­ În fine zice, că faima, cum că gubernul regescu transilvanu ar fi fostu provocatu să așternă proposițiunele sale în pri­­vința conchiemărei diete transilvane, aru fi pănă în vara aceasta netemeinică. În privința înpăciuirei cu Ungaria aduce „Aghesse” ur­­m­ătoarea știre: Aicea au sositu știri secure dela Viena, în urma cărora se pare, că manifestațiunele de înpăciu­­ire ce sau arătatu prin jurnale, deocamdată voru rămânea sterpe. Între ministeriulu de statu și între cancelaria au­­lico-ungurescă Că­escatu o gâlcevire, care a luatu un carac­­teru acutu al unei crize. Precum se zice aci se lucră despre obiecte­, care nu stau în legătură cu cestiunea constituțiu­­nei, a căror hotărâre în înțelesul unguresc o privește în­­să contele Forgac ca o precondițiune necesarie. În 10 Noem. e. n. după amezi ca ținut consiliu ministerialu subtu 1600 za­ dabea aicea, cu sau fără votul guvernului,

Next