Telegraful Roman, 1862 (Anul 10, nr. 1-103)

1862-09-16 / nr. 74

BEB ese de doă ori pe septe­­mănă: Joia și Dumineca.­­ Prenume­­rațiunea se face în Sibiiu an espeditura Telegraful voiei; ne asfară la c. r. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, fadresate către sepeditură. Prețiul prenumerației pentru Sibiiu este pe an 7. fl. B.a. car­­e o jumătate de an 3. ea. 50. cr. Pentru celelalte părți ale Transilvaniei și pentru provin­ ROMA ANULUH. 10 Septemvrie. 1802. aitepe 74. ciele din Monarhiă de sn an 8.cl.. car­ne o jumătate de anu 4. fl. s.a. Pentru prunc. și țeri străine pe an 12. f. pe 7 an. ca. v. a. luă­miii. Inseratele ce plătescu pen­­tru întâiea oară cu 7. cr. șirul pentru a doua oară cu 6% cr. mi pentru a treia repetire cu 37% cr. s.a. Opiniunea publicului de­spre espozițiunea ro­­mănească din Brașovu. (Încheere.) Încătu pentru modelele de monu­mente economice așezate în sala Nro. și de alte instru­ 1, apoi la privirea acelora se lupta în pepturu romănului bucuria cu întrista­­rea, bucuria pentru aceea ce vedea, eară întristarea pen­­tru căte na fostu romănului ertatu a învăța în trecutu. Din toate acestea încheemu, cumu că romănu­ a trasu din espusețiune unu învederatu căștigu moralu. Să vedemu acumu, care poate fi încă și căștigulu ma­­terialu, pe care ce e dreptu, cei mai mulți oameni îlu cau­­tă mai­­ nainte de toate. Căștigulu materialu, care a resultatu din esposițiune se luă astădată numai la alu doilea locu și numai ca pe în­­tâmplate, pentru că din capulu locului nu și-a propusu ni­­mini a în casa din esposițiune nu sciu ce capitaluri colosale, ci scopulu principalu fusese acelu dedusu mai susu adică cel moralu, carele precumu văzurămu, sa și ajunsu pe deplinu. Cu toate acestea nu e nici o îndoeală, cumu că unu fo­­losu materialu încă se arată, eară același este de două feliuri. Unulu este relative unicu, adică acela ce va re­­sulta din vânzarea obiecteloru dăruite pentru fondulu Aso­­ciațiunii, care însă suntu mai puține de cătu se crezuse mai nainte de regulata improtocolare a tuturoru obiecteloru; al­­tulu însă foarte mare consistă în acea semință mănoasă ce se aruncă între poporu, în acelu stremuru (boldu, su­­­șului) mape­le ce­deze industriei naționale, în acea riva­­litate ce nu e îndoeală cumu că mai curându ori mai tărziu pă strebate p'între poporu, pentru că ce meargă intrecân­­duse elu cu sine și însuși întru descoperirea și cultivarea tuturoru, arte, meserii și ramuri ale economiei, cu ajuto­­riulu cărora să'și poată îmbunătăți modulu viețuirii și asi­­gura viitoriulu familiiloru. Oare vinurile cele minunate ve­­nite din celariile mitropolitane dela Blașiu, din a­le D-loru Alesandru Gavra de la Aradu, Acsente Severu de la Alba- Iulia, cumu și din alta parte, de la Cricara, care toate potu sta la concurință sigură cu renumitele vinuri de la Reni, se nu stă în stare de a da îndemnu puteresu tuturoru proprie­­tariloru de vii, pentru ca pe viitoriu se șiie cultive după unu metodu oare­care raționalu și asigurătoriu de unu că­­știgu neasemănatu mai bunu de cătu îlu avuseră pănă a­­cumu? Oare soiurile de grău trămise de Nicolae Molnaru de la Clujiu și de paroculu proprietariulu Popoviciu de la Uzon ș. a. se nu înduplece pe cei mai mulți agricultori înțelepți a-și schimba seminția grăneloru pe care le au din strămoși, însă cu totulu degenerate, merunte în gră­­unțe, puține în spicu, mici în paiu? Eară strălucita pro­­bă dată de D. Protopopu Ioane Petricu, de D. Molnaru ju­­nele și de alți mai mulți, cumu că cultura de mătase nu­ te 'nainta foarte bine în patria noastră, se nu impintene pe toți căți voru fi avăndu căte o bucățică de grădină, ca îndată din viitoarea primăveră se și înceapă a sădi la fra­­gari, pentru ca în doi trei ani se stă în stare a scoate din frunzele loru 50 -60 -1000 punți metase seau celu pu­­ținu gogoși de metase, din alu căroru venitu ce'mi întim­­pine o parte însemnătoare a speseloru casei sale? Eară aceia carii venindu la Brașovu au văzutu cumu dealurile ce­­le pădurețe și zăpezișe suntu prefăcute de multu în gră­­dini de poame, din alu căroru venitu se ținu peste una su- 73 familii, ce nu vrea a propaga în ținuturile loru cu to­­tă puterea cuvăntului cultivarea grădineloru și a pometu­­lui? Altu folosu materialu ce se mai trage din esposițiune ,­ și acela, că oamenii neadăpați în cclințe mai nalte, carii în cele zece luni trecute nici de cumu­ni putea pri­­cepe, de ve ct ce înscrie dânșii ca membrii mi să plătes­­că pe fie­care anu căte 5 fl. la fondulu unei societăți de­­spre care-și închipuia că este numai pentru cărturarii cei mari și pentru șehiițele loru cele înțelese totu numai de ei, acumu văzându că îngrijirea Asociațiunii este tocma pe atătu de mare pentru pavitarea binelui loru materialu, pe cătu este și pentru cultivarea seiințeloru înalte și a ar­­teloru, au și începutu a se convinge, cumcă ei nu mai potu remăne aa o parte, dacă nu voru ce fiă arătați cu dege­­tulu, di­nb interesulu propriu mi onoarea pi constrânge, ba "ce concurgă și ei ne fiă­care anu cu bagatela de 5 an. aa fondulu asociațiunii. Lucru prea cirescu acesta. Ori ne poporu așteaptă resultate practice și pipăite dela con­­ducătorii sei. Mulțimea ce convinge odată din cele aszire mi de zece ori din cele văzute. Verba movent, ehemila zga­­hunt. Grau ist die Agahis, grau die Tneoghie.­­ Sciți că mai mulți însă au râsu de noi, pentru ce ce le cereau la es­­posițiune pănă mi grăne, păpușioiu, fasole, mazăre, linte șci. Unii ca aceia nu avură nici o idee de aceea ce se zice reformă în agricultură și grădinărie. Încă o singură es­­posițiune de producte de ale agriculturei, care astădată fu prea puținu representată, și cei carii au râsu estimați de „noi, voru cunoasce atunci, că ei numai invățăcei. De apă esista în secululi postru c­rii anticiloru romani, ereziți și de ei dela Samniți, apoi sciu că aceia ne aru învăța pe toți ce înseamnă a cultiva pământulu și a ținea coarnele aratrului și ne ar face să sacrificămu cu totulu alte sume în favoarea agriculturei și a montanisticei, eară nu numai cinci fiorinași de hărtiă subți­­rică mai ca și cea de sugare. Într'aceea noi punemu temeiu mare pe judecata cea să­­nătoasă a poporului, carele suntemu încredințați, că în cursu de cățiva ani va recunoasce scopulu curatu și voința conducătoriloru sei de a lucra și osteni numai pentru pros­­peritatea și fericirez lui. Cu atăta ne încheemu raportulu nostru alu doilea privi­­toriu la esposețiunea naționale, cară în dejudecări și mai amenunte ale obiecteloru nu ne lăsămu, din causă că nici a­­cuma nu voimu a preveni pe censorii ocupați cu acestea lu­­crări. (Gazeta Transilvaniei.) Sibiiu 15 Sep. Despre starea cestiunei Ardealului scrie „Ung Racht­” că apă fi auzitu dintr'o competentă parte ore căteva detaiuri. Cancelariulu cancelariei aulice tran­­silvane Contele Nadajdi ține străniu de programul său. Pe baza nouei organisațiuni comitatense se voru ținea congre­­gațiunele Comitatense și în aceste se va lucra pentru un favoritoriu resultatu de alegere pentru o dietă, ce ne stă înainte. De ce atinge de modul alegerii, cu privire la înpregiu­­rarea, că institutulu regaliștiloru nu mai apare a măsuratu timpului, și că vechia ordine de alegere încă este ne­esecu­­t averă, se va lucra alta nouă, la care se va ținea în vedere o numai cu putință asemenea representațiune a celoru trei domnitoare naționalități: a celei maghiare, sase, mi­romă­­ne, de­și și aci nu va fi a se pondera străinu deacă cu un votu mai multu va cădea unei sau alteia din aceste naționa­­lități. Noulu modu electivu se va ochrva. Precătu se lu­­cră de seriosu la aceasta, pre atăta stă și aceea vărtosu că dieta Ardealului nu ce va conchiema în anul acesta.,­­ „Sieb. Vol.” aduce știrea din Cluju, că cu ocasiunea a­­lergării cailoru acolo, sau adunatu Comiții și juzii regești supremi, carii au eșitu din posturi, la Com. Ioan Betlen­cu­­­­ în agricultură suntu mcă

Next