Telegraful Roman, 1863 (Anul 11, nr. 1-116)
1863-08-01 / nr. 66
305 ati tu de departe taietoriu in viitoriulu tierei nóstre, se explica mai bine din istoria aceloru tempuri percurse de 23 ani innainte, in care ori si ce alte s’au pututu face, numai cu lucrările unei legislatiuni linistite cu paciuie nu se potea cineva ocupă. Considerandu deci aceste temeiuri, pentru care diplom’a leopold, trebuie sa treca prin schimbări adâncu taietare , nu aflu cuvinte destule, pentru de a multi anii Monarhului, pentru ca mi-a datu ocasiunea atâtu de dorita, spre a ne preface sî schimbă după trebuinti’a comuna a tierei si după spiritulu tempului bun’a invoiéla,intre noi, pentrucă astă sa se implinesca cuvintele Monarhului nostru, care nu spune, ca câta trebuintta avemu de a trai unii cu alții in buna invoiéla sî de a ne suferi unii pre alții, sî ceea ce cutezu a mai adauge sî eu, de *a invetsă un’a din cele mai scumpe virtuti civile, adeca competuiu, stapanirea de sine ori domni’a despre sine, sfarmarea oricărora cugete sî simtieminte asupritore si egoistice; rumperea — mai in scurtu cu trecutulu celu dorerosu, imbratîstarea numai a trecutului acelui’a, carea a assiguratu acésta mosia sau proprietate a conlocuitoriloru eii. Deci déca vin, casa legislativa va binevoi a luă la cercetare mai de aprópe proieptulu adressei, me rogu din parte-mi, că unele momente că acestea, pentru care comissiunea a socotitu a se pune pa terenulu istoricu, sa binevoiésca a le lua in bagaje de semn. (Bravo!) Dicta transsilvana. Siedinti ’ a X, t înut a Marti in 30 Iuliu (11 Augustu) 1863. Siedinti’a se ’ncepe la 10‘2 ore dimineti’a. La citirea protocolului dep. Trauschenfels pune întrebarea, n’aru ni vre maica scopu că pentru castigarea timpului sa nu se citesca protocalele, ci sa stea espuse trei dîse pe mas’a dietei ? După o scurta discussiune, la carea iau parte Mitrop. Conte Liu 1ntiu, Cornițele nat. sas. C. Schmidt si Cons. de curte Zimmermann se enuncia, ca protocalele sî de aci acolo se vom citi in siedintiele publice. Pressedintele deschide desbaterea generala asupr’a adressei. Dep. Brennerberg dice, ca va sa vorbesca in contr’a adressei, dar crediendu ca e numai singura cu principii diferite, că sa nu dea ansa la desbateri seci, mai bine tace, depunendu totdeodată sî mandatulu seu. (Ese din sala) Reg. Zimmermann respunde in cuvinte sî tonu fórte energice, ca fi a cărui membru dietalu ii e iertatu a vorbi libera fără nici o reserva, sî ca acésta libertate e unulu din cele mai frumóse mărgăritare ale dieteloru transsilvane inca din vechime, ca pe cându intr’alte tieri inca nu se scia de vietia constitutionala, in dietele din Transsilvani’a liberia vorbire eră unu dreptu comunu. Brennerberg are dreptu, dece, a vorbi ori a esi, déca are motivele sele, dar incontr’a presupunem, ca diet’a aru fi facutu vreo pressiune asupr’a cuiva sî nu l’aru fi lasatu sa vorbésca, protesteza cu tóta resoluteti’a. (Bravo lungu) Rosenfeld trece la ordinea dîlei, adica la desbaterea generala asupr’a proieptului de adressa. Lauda constitutiunea imperiala, ce cuprinde sî tier’a nóstra, unde pe temeiulu acestei’a s’au facutu s’ au a se face inca reforme adunci, care apoi, că sa fia legi valide, n’au lipsa decâtu de sancțiunea Maiestatii Sele. Apoi trecendu la specialu, sî deducendu, ca veneratiunea sî multiamit’a, cu carea priimi diet’a rescriptulu imperatescu, au produsu comitetulu pentru facerea unei adresse că respunsu la cuventulu tronului, ca comitetulu au adoptatu principiele din rescriptu, ca a priimitu sî pasagiulu proieptatu de densulu pentru esprimarea parerei de zeu pentru nevenirea unei pârli însemnate a membriloru, — recomanda in fine priimirea in principiu a proieptului. i * Dep. Pușcariu. înalta Dieta 1 Se apropie acum la 1000 de ani, de cându Românii *ün Ardelu că națiune politica au țînutu cu ungurii la olalta cea maii d’antâiu dieta pe cămpulu Esculeului, unde ei „propria voluntate dexteram dantes dominum sibi eligere Tuhutum.“ — La anula 1291 națiunea româna inca se bucură de primitivulu seu dreptu de a crede in comittele patriei alaturea cu nobilii, secuii si sasii, si in acesta legătură politica a curentă falia in fatia cu principele despre trebile tierei, — dupacum acest’a apriatu ne atesteaza Andreiu III regele Ungariei cându scrie : Cum nos universis nobilibus, Saxonibus, Siculis et Olahis in partibus Transsilvaniae apud Albam Iul ® pro reformatione status eorandem congregalionem cum iis fecissemus, ab essdem Nobilibus, Saxonibus, Siculis et Olahis diligenter inquiri fecissemus ele. Data dela anulu 1437,—cându in urmă a unora diferintie feudale încercările de pacificare inter nobiles ab una parte, vere ab altera inter providos viros — per universitatem regnicolarum tar Hungarorum, quam Valachorum ad infrascripta effectus deducenda effectos etc . ... . nu numai nu avura resultatulu doritu, dara mai vertosu provocara după sine acea liga deplorabila in contr’a nóstra, carea mi-a periclitatu esistinti’a politica pentru mai multi seculi durere că de atuncea nu ne-amu mai intalnitu la olalta pe cămpulu constitutîunale, si națiunea româna fu pana acuma impedecata de a tradă iu principele seu că factoru alu legislatiunei. Eu nu voiu sa analisezu acele triste cause — de altu feliu istoricului patrioticu destulu de cunoscute , pentru ce adeca atât’a amaru de tempu am fostueschisi dela eserciarea unui dreptu astă de essentialu ? Nu ! pentru ca nu vreu aturnă nice o picatura de amazasiune in paharuln comuniunei patriotice, a amorei frantesci, si a unei duratóre re’npaciuiri, la carea ne conduce prea bunulu nostru principe. — Nu! pentru ca nu vreu sa conturbu aceasta solenitate cu provocare la doreri trecute, — ci dupa ce acum’a preinaltulu Imperatu Mare principe alu Trenssilvaniei Franciscu Iosifu I ne-a restasîbiliții pe rotagiulu vechiului nostru dreptu de a ne putea adresă câlva corona pe calea constituționala, mi-ieu numai licenția, după 400 de ani a-mi deschide gur’a că membru alu natîriei române, sî că representante alu tierei a grai la obieptulu dîlei — purcediendu din invettatur’a evangelica: „Dafi ce e a lui Ddien lui Ddien, eara ceea ce e a imperatului imperatului" — sî cu aplicatiune la positiunea nóstra de fatia, adice sî mai incolo . Dați ce e a imperatului, imperatului, eara ce e a patriei patriei! — (bravo).ț Sî intru adeveru! cu ce cuvinte mai demne decâtu acestea potemu noi intimpină cuventulu de tronu asu pre bunului nostru principe, cu care Elu s’au adresata catva representantii acestei tieri intrunu modu gratiosu sî cu o melodia armoniósa, căreia asemenea anevoia ne mai arata paginele din istori’a nóstra! Cu cuvinte evangelice — ale credintiei, dragostei sî bunei sperantie sa reincepemu comunicatiunea acesoru oratori moderni, ce credu a fi bine de a o face acést’a purcediedu cu reincriminarea periodului de 12 ani — care de aitu feliu a fostu o scala — de si pre aspra, dara plina de esperiintia, suferinda? Caci ce suntu 12 ani — pe lângă 4 secun de (bravo) ! Lî noi amu poté eschiamă: „Nu este durere cu durerea mea.ti Dar’ eu bucurosu tragu velulu uitarei preste acele suferinde, pentru ca cuventulu de tronu alu Maiestatei Sele cuprinde in sine acelu balsamu vindecătorui, ce rădică nu numai balele celoru 12 ani, dar sîranele cele învechite de 4 secuii. Cuventulu de tronu e acea medicina esculapica, care denatura mai intâiu tóte eterogenitalile organismului societății, restitue elementele constitutive ale statului in naturalele loru funcțiuni, eara corpului policii intregu ii inspira aceea putere de viatia, ce sustine sistematica circulatiune intre Inima sî estremele lui membre. Pe scurtu cuventulu de tronu susține ce e a principelui pentru principele, sî da patriei de e a patriei . Acestea sunt adeveruri, ce numai unu antagonistu le póte trage la indoiala. Fora de nici unu temeiu sunt astă data acele învinuiri ce se audu ici colea extra muros, cum ca curentulu de tronu aru fi părăsita terenulu legatu sî ara stirbitu drepturile fundamentale ale tierei prin ștergerea charfi ter magnae transsilvana cuprinsa in diploma Leopoldina si prin introducerea diplomei de 20 Octombre 1860 si a patentei de 26 Fauru 1861 pe calea ochroarei etc. Aceste imputation, ce si-au cercatu intrarea sî intr’aceasta casa, si de aceea nu se potu ignoră cu totulu, trebuie sa le respingemu cu tóta demnitatea innaintea lui Ddicu si a ómeniloru (bravo !) si ast’a cu atât’a mai vertosu, cu, câtu din cuventulu de tronu alu Maiestatei Sele se vede limpede si curatu, ca Maiestatea Sea numai sî numai de aceea nu vrea sî nu póte preocupă cu securatoriulu pe diplom’a Leopoldina in testulu primitivu alu acesteia, câci prin astufeliu de pasu s’ar di obligă prin juramentu de a nimici tóte acele institutiuni organice,ce le-a creatu progresi-