Telegraful Roman, 1863 (Anul 11, nr. 1-116)
1863-02-14 / nr. 13
51 credere, iara jurnalistic’» însemna atare purtare a unui jurnalu cu espresiunea de oficiosu. Nu e de mirare clara, déca noi banatienii cu ungurenii, lipsiti Hindu de unu organu in michi locuiu nostru, care se ne esprime far.i sfiala opiniunea publica spre îndreptarea si informarea compatriotiloru nostri si a guvernului, asteptarau cu mare doru aparerea unei foi politice nationale, in carea se avemu încredere deplina si carea se ne servesca totu deodata de indreptatoriu sinceru in timpuri grele. Si ne place a cred’e, ca nu va fi departe timpulu acel’a, se vedemu si dorinti’a acést’a a nóstra împlinita , iara din partea barbatiloru nostrii de încredere, precum si a inteligintiei nóstre speramu, ca voru conlucra cu puteri unite spre realisarea unui atare organu de o necesitate imperativa. Mai multi. Publicaramu articululu de susu, ce ni se trimise dela o mâna de ’ncredere, pentru de a-i da ocasiune „Concordiei“de a audî si a ’ndrepta opiniunea espusa, care speram ca nu va fi opiniunea publica prin Banatu. Red. „Tel. Rom.“ Oraviti’a 17. Februariu 1863. „Telegrafulu Romaim“ intr’o corespondintia a sa sub N-rulu 1. a. c. aduce la cunoscinti’a publicului cititoriu, ca o petitiune subscrisa de toate clasele romaniloru, inpreuna cu oficianții romani s’a substernutu la Majestatea Sa, in caus’a eventualminte denumindului Chef de Comitatu. Nu multu dupa aceea d jurnalulu „Magyar Ország“ publica în colonele sele o corespondintia d’in Lugosia, — reprodusa si in Pester Lloid in foi’a de sera Nr. 30 — despre respunsulu, ce aru fi urmatu la petitiunea amintita, ca in Respunsulu acel’a s’aru fi reprobatu romaniloru totu pasiulu facutu, si mai vîrtosu dirigatoriloru sa se fi luatu in forte mare nume de zeu, pentru ca si ei au subscrisu petitiunea. Noi inse ne aflamu in pusetiunea plăcută, d’in funte autenticu, in interesulu adeverului a pote referi, ca petitiunea dela locurile mai inalte a venitu, si aceast’a pe calea prescrisa g’a înmarnatu petiționarilor cu urmatórea Resolutiune. Disposetiunea despre conducerea Comitatului se va face la tempulu seu in puterea dreptului nedisputaverui a C. R. Maiestatii Sale Apostolice, după cum cu se ne va aduce binele patriei, a Comitatului, si a poporatiunii acestui’a. D’in aceste onoraturu publicu cititoriu va conchide: ca Corespondintele d’in Lugosiu aru fi fostu reu înformatu atunci, candu a trimisu corespondinti’a sa diurnalului Magyari Ország. Noi d’in contra potemu afida, ca acel’a daca si nu dela prim’a, siguru dela man’a tertî’a a fostu pre bine înformatu despre adeverat’a tienare a Resolutiunei emanate; inse acest’a, — care si pana acumu n’a adusu pentru antei’a data scornituri malitióse in contr’a adeverului, — a precalculatu, sî cu intentiune apriata, de a seduce opiniunea publica, si pri’n aceast’a de asî resbuna in contr’a romaniloru, d’in adinsu a bîrfitu mai vîrtosu in contr’a dirigatoriloru romani, calculandu la aceea ca: calumniare audacter semper aliquid adhaeret. Modulu si manier’a aceast’a de calumniare intrebuintiaza corespondintele lui M. Ország cu atat’a mai siguru,fiindcă după masim’a sustatóre a Diurnalisticei Magyare, — care nu primesee, sî nu reproduce in colónele sele articuli de interese romanesei, — se sente sculitu cu apucaturile ale sele, sî n’are neci o frica, ca póte fi demascatu celu pucinu înaintea publicului cititoriu magyaru. — Tiesutulu desu memoratei petitiuni este urmatoriulu : Cesare Regeasca Apostolica Maiestate, Domnule a totu Gratiosissime ! Pe cându Maiestatea Vóstra C. R. Apostolica in anulu 1860 condusu de privintie mai inalte de statu ati binevoitu pregratiosu a enuncia incorporarea Banatului temesianu cu Ungari’a, credincioșii romani din Banatu sentîra o mângâiere, sî o dovada de parintésc’a îngrijire a M. Vóstre intru acea asigurare altissima, carea fu cuprinsa in Rescriptulu preinnariu de reincorporare din 27 Decembre 1860, prin carele se făcu Cancelariului de curte ungurésca de pe atunci, de o deschilinita datorintia , că pentru delaturarea temei a româniloru, cu privire la aperarea limbei si a naționalității, in tienutele acestei tieri de romani deju inde satu locuite se lia aplecați de oficianți publici numai individi apți de acést’a naționalitate. De acest’a gratiosissima concessiune cascigala ne bucurarâmu noi in Comitatulu Carasiu de după îngrijirea si grati’a M.Vestre intr’atat’a, ca in cești doi ani din urma, la culmea administratiunei politice a Comitatului acestui’a fusera chiamati barbati de nationaitatea romana , pentru acést’a gratia a M. Vóstre noi sî cute diamu a aduce a nóstra cea mai adenca multiumire la treptele Tronului M. Vóstre. Dar’ o consternare mare ne cuprinse, pricependu din foile publice , ca cu strămutarea actualului Administratoru a Comitatului Carasiu la Aradu , se va pune in fruntea Comitatului nostru unu barbatu de alta naționalitate. Faim’a aceast’a produsa sentieminte de superare, si de temere in spiritele poporaliunei romane din Comitatulu acest’a. Precum pe de o parte credinciós’a ponoratiune romana a acestui Comitatu este din deplina pătrunsă, sî convinsa despre altissim’a gratia, sî plecarea M. Vós.re, intru asemine din alta parte ei este fundata sî temerea, pentru gustarea cea mai departe a favorului, prin altissimulu Rescriptu de reincorporare din 27 Decembre 1863 atatu de gratiosu concessu romaniloru din Comitatulu acest’a. Dreptu aceea, de si noi cu deplin’a sperantia credemu, ca mandatulu M. Vóstre indreptatu catra Cancelariulu de Curte ungurescu, si cu ocasiunea acést’a nu va remane nerespectatu, totusi din temerea, ce ne apasa animele nóstre constrinsi fiind, cutezamu cu respectulu celu mai afundu a ne apropia de treptele Tronului M. Vóstre cu acea preumilita rogare , ca pentru delaturarea temerii nóstre, desceptata prin faim’a susu atinsa se Ve indurați M. Vóstra de după preinnalta de asiguratiune in loculu actualului, din intêmplare la Aradu stramutândului Administratoru pregratiosu a chiamu de Chef a Comitatului acestui’a pre unu barbatu de naționalitate romana Renoindiu noi sî cu ocasiunea acést’a asigurarea despre neclatit’a credintia, sî alipirea nóstra catra pre-inaltulu Tronu sî santîl’a Persona a M. V. sî pe langa magulitatea sperantia despre incuviintiarea acestei petitiuni, remanemu cu omagial’a supunere. Ai Majestalii Vóstre cei mai aplecați, sî mai supusi. (Urmeza subscrierile.) — H. . . — Bucovin’ a. Siedinti’a a nou’a dietala din 6 Febr. e. n. sub presidiulu ordinari alu Procapitanului Eudoxiu de Hormuzachi, Hindu de fatia siefulu tierei, conf. Amadei. După citirea si verificarea protocolului siedintiei premerse Procapit anuncia, ca au incursu 6 petitiuni, care se citescu estractive sî apoi se predau spre pertractare comiteteloru competinte. Apoi se aduce la cunoscinti’a casei unu proieptu subscrisu de noua membri, cari ceru a se face din partea dietei pașii cuveniți, pentru de ami se ingreuia poporulu cu atatea pedepse pentru delicte de timbru. După acela se trece la ordinea dîlei, la care e mai antâiu pertractare a relatiunei comitetului tierei despre administrate neasca. Propunerea dep. cav. de Tuszanowski, ca pertractarea aceast a sa se amâne, se prihnesce cu majoritate de voturi. — Urme din cele 4 proiecte de legi in privinti’a prefuncturei (Vorspann), a drumului dintre Cernautiu si Storozynetz, a cladirei unei biblioteci provinciale, si a regularei venituriloru naturale ale preotului de miru gr. orientale. Referint. cav. de Simonovicz aduce la cunoscinti’a casei, ca spre scopulu cladirei acestei biblioteci s’au daruitu din partea mai multora patrioti loculu, cara in bani s’au adunatu 13454 fl., cari inse ne ajungendu, sa se inmultiasca prin unu creditu de 50,000 fl. sub garanti’a tierei. Dep. de. Ath. propune, a se predă aceasta causa comitetului de finantie; proieptulu se priimesce. Dep. cav. de Simonovicz aduce si adou’a propositiune in privinti’a impartirei egale a sarcineloru provenitoare din prefuncure, care pre unele tinuturi nu le atingu mai intru nimicu, pre altele fara le apasa prea tare. Dep. br. de A. Petrino substerne a trei’a propositiune a comitetului tierei, ca drumului Gernautiu-Storozynetz sa se cladesca si sustîna din fondurile tierei. Proieptulu se concrede comitetului pentru legea de concurentia la drumuri. A patr’a propositiune, substernut asemenea de dr. A. Petrino , atinge regularea venituriloru naturale ale preotîmei gr. orientale. (Ore cându o vomu