Telegraful Roman, 1864 (Anul 12, nr. 1-102)

1864-03-26 / nr. 25

Telegrafulu ése de doua ori pe septemana: rațiunea joi’a si Duminec’a. — Prenumel se face in Sabiu la espeditur’al foiei, pe afara la c. r. poște, cu banii gat’a, prin scrisori francate, adresate i cntra espeditura. Prebim prenumeratiu-1 . nei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. v. a.lear’ pe o jumatate de anu 3.1. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen tru provinciele din Monarhia pe unu anul 8 fl. ora pe o jumătate de anu 4. fl. v. al Pentru princ. silieri străine pe anu i'& I pe *‘/j anu. G fl. v. a. *. Inseratele se platescu pentru j intera ora cu 7. cr. siculu cu litere I mici, pentru a doua ora cu 5’a cr. s. [ pristru a trei’a repetire cu 3 V. cr. v. fa m mvLv in Hahiiu, in 20 Martin 1804. Sinodulu. I Sinodulu diecesanu greco-orientalu din Transsilvani’a , s’au începute fistadi. Domineca in 22 Martin cu rugaciuni de multiumita sî de cereri câtra Acel’a, dela care vine tóte darea eca buna sî totu darulu deseversîlu. La 9 ore dimineti’a membrii Sinodului sî iicerimea pedagogico-clericala formau spaimn dela biserié’a Schimbarei ia falia din cetate pana la resiedințî’a episcopésca, si dupa ce preotîmea cea destinata pentru slujb’a domnedieésca sî imbracata in vestminte Berbatoresci bisericesci s’au dusu la Esccii. Sea, P. S.Acelasi au s’ plecatu la Biserica, trecendu prin sirulu acest’a frumosu alu fiiloru Sei sufletesci. Aculu coiu d’antâiu in decurgerea S. Liturgii, carea se ’icepii fu hirotesirea P. Protosindelu Popasu intru Archimandrite, — unu aciu intempinatu de membrii Sinodului cu vina multumire. S. Liturgia, in a cărei decurgere se hhirotesi P. Administratorii protopopescu Vasiliu Bosiescu intru Protopopu actualii alu Clusiului de josu, sî se mai hirotoni unu Preotu sî unu Diaconu , a decursu in cea mai frumósa ordine sî cu evlavi’asî gravitatea aceea, ce o cercă momentulu celu rarii serbatorescu. Dupa: „Fia numele Domnului !“ P. Episcopu diecesanu citi rogaciunea, archiieresca, prin carea invoca ajutoriulu lui Domnedieu sî daruiu Duhului sântu asupr’a membriloru adunați la Sinodu sî asupra Incruriloruloru. In fine in ordinea dela intrare fu sî esîrea. Eră mare du aspecte , a vede pre veneratulu Archiiereu incungiuratu de florea clerului sî a poporului seu ! O multiumita din sufletu catra Domnedieu trebuia sa inspire pre oricine , care arunca o privire asupr’a acestui cleru, asupr’a acestui poporu, si asemena trecutulu nostru cu presintele nostru. — Siedinti ’ al. din 22 Martiu c. v. 1864. Adunandu-se membrii Sinodului la 11 ‘2 ore in biseric’a din cetate, alesera mai antâiu, la propunerea P. Archimandrite Popasu, o deputatiuie din 12 membrii (P. P. Popasu, Pope’a, Panoviciu , de Crainicu , si Dr. Alduleanu , Maioru Strav’a , Munteanu, Macelariu, Dr. Szabó, Dr. Nemesiu) , ce merse spre invitarea P. Episcopii la Sinodu , Preasăntîtu- Carele la 11* 1 * 3 * S 4 ore sî intra prismitu cu entusiastice. Sa traiesca ! Apoi ocupandu Esc. Sea , P. Episcopu scaunalu presidialu, se făcu linisce profunda, sî Esc. Sea citi urmatoriulu Cuventu architerescu. In numele Tatalui, sî alu fiiului sî alu sântului Dudu. La multiamimu lui Domnedicu, carele ne-au învrednicite de a ne potea adună că Biserica, sî a ne consulta asupr’a obiecteloru nóstre bisericesci, școlari sî fundatîunali. Ne amu adunatu, dîcu , că Biserica“. Sub „Biserica“ intielegemu acele dóue concepte, care in limb’a grecésca se esprime cu „exxpripia sî xigiaxóy^ va sa dîca ; „adunarea sî cas’a Domnului.“ Astă data noi sub cuventulu „Biserica“ intielegemu „Biseric’a legei cei none, pre carea Mantuitoriulu Iisusu Christosu o au întemeiata pe pamentu spre moștenirea imperatiei ceresci, sî pre carea Prooroculu leremi’a Cap. 31. v. 31—34. o au numitu „legatur’a noua de pace sî „asiediamentu de pace. De unde urmeaza, ca noi sub adunarea nóstra inttelegemu o adunare spirituale spre acelu scopu, ca sa ne consultamu asupr’a acelora afaceri, dela care atârna moștenirea imperatiei ceresci. Iar ca avemu lipsa neincungiurabile pentru o asemenea consultare, scie totu insulu dintre noi, sî o marturisesce că pre unu adeverit recunoscuta in deobste. Cine nu scie, ca totu omulu porta in sine unu simiiu innascutu alu dependintiei sale dela fiinti’a cea mai înalta domnediceasca ? Manifestarea acestei siintiu se chiama „Religia“ sî lucra asta de polemicu asupr’a omului, incâtu vatemarea cea mai mica, ce i se face omului in privintt’a simliului seu religiionariu, este pentru eiu superarea cea mai durerósa, caci aceea petrunde până Ia sufletu, până la consciiniia, sî turbura convingerile acelea, care pre eiuau sa-lu faca mosteanu de imperatî’a cerésca. Asta este; problem’« adunarei nóstre este asiediarea trebiloru nóstre bisericesci, care se referéra la Religi’a nóstra» Insa noi asiediarea trebiloru nóstre bisericesci, ce ne sta innainte , nu o intielegemu asta, ca si cum Biseric’a nóstra n’aru posede din vechime organisati’a s’a, ci intielegemu încetarea acelora impregiurari vitrige, care din cause politice impedecau pana acum valorea organisatiwei Bisericei nóstre intielegemu,revocarea șî restabilirea institutiuneloru celor vechi sî primitive bisericesci, sî aducerea loru la valórea, ce li se cuvine. — In decurgerea Sinodului nostru romu tradă sî despre mijlocele culture ,imre[edu.a]e, va sa diea : despre tréb’a școlara; pentru aceea , este. de lipsa^ «^o sa atingu sî acestu obiecții, ca sa vedeam, incât a ’se tiene de sfera actvitatii Sinodului nostru. Precum amu dîsu, ca sub „Biserica'- intțelegemu adunarea poporului credinciosu, sî cas’a de rugăciune spre a moșteni imperalî’a ceresca , asia dîcu mai departe, ca sub „scolau intielegemu adunarea tinerimei credincióse , sî cas’a de Invetiatura de cultură, sî de cîviiî sălin. Biseric’a Christiana porta in sine simburele culturei sî slu civilisatiei prin institute literarie. Temeiulu sî inceputulu acestoru institute de luminare ni-au datu insusi Fundatorulu Bisericei nóstre, Domnulu si Mantuitoriulu nostru Iisusu Christosu, ceea ce lamuritu se vede din tóte invetiaturile lui, sî mai de apropo din acele cuvinte ale lui, cu care demandase Invetia ceiloru sei, sa nu oprésca pre prunci, sa vina la dênsulu. Marcu, Cap. 10 v. 14.— Apoi tramitiendu Christosu pre Apostolii sei in lume, si-au impusu loru , ca mai nainte sa invetie poporele, sî apoi sa le boteze, Mateiu c. 29. v. 19, sî casa scia Apostolii, ca nu este destulu a invetia numai cu cuvinte, precum faceau inveliatorii secteloru evreiesci, ci sî cu fapte, au dîsu loru . Asta sa lumineze lumin’a vóstra innaintea omeniloru, cu vedendu faptele vóstre cele bune, sa prémarésca pre Tatalu nostru celu din corturi. Va duce insa cineva , ca Christosu pomenesce numai de învetiatura , dar nu sî de scóla , prin urmare scól’a nu se tiene de Biserica. Insa cine va poté trage la indoiala, ca unde se face amintire despre invetiatura , acolo totodată nu s’aru intielege de sine sî loculu celu menitu pentru invetiatura, va sa daea : scól’a ? Sa consultamu scrierile Apostolului Pavela in privinti’a acestui obiectu, si vomu aflu, ca acesta Apostolu da lui Timoteiu, ca unui Episcopu, acesta îndreptare despre creștini (.) . Carele nu purta grija de ai sei, sî mai alesu de casnicii sei, acel’a s’au lapedatu de credintia, sî este mai reu, decâtu unu necredincioșii.* I * * * * * * * * * * * * 14 Ore poteva afirmă cineva, ca aci Apostolulu intielege numai îngrijirea cea pentru trupu, dar nu si îngrijirea cea pentru sufletu si minte a copiiloru ? candu acelasiu Apostola curva Efeseni (..) scrie asia : Parintîloru diraniti pre fiii vostri intru invetiatur’a si sfatuirea Domnului.“ Iar in Canonulu 86. apostolescu se da Parintiloru acea îndreptare, ca ei sa invetie pre copiii loru in moralitate după invetiatur’a intieleptului Sirachu. Istori’a bisericesca ne arata, ca comunele cele primitive bisericesci erau forte îngrijite pentru infiintiarea scóleloru . Cine nu scie scala cea vestita din Alessandri’a, pre carea o au intemeiatu Evangelistulu Marcu? Nici genele cele barbare ale Imperalîloru păgâni romani n’au pututu impede că pre ere O I, Timot. Cap. 8.— (..) Efes. Cap. 6. v. 4.