Telegraful Roman, 1864 (Anul 12, nr. 1-102)

1864-10-25 / nr. 84

M« 84. A­l­ LU XII. Telegraful» esc de doua ori pe septe­man: joi’a si Dum­inec’a. — Prenume­» rațiunea se sace in Sabiiu la espeditur’a 'o­ei pe afara la c. r. poște, cu bani gat’a prin sc­risori francate , adresate catra espeditura. Pretinsu prenumeratiu­­nei pentru Sabiiu este pe anu 7. N­. v. a. eara pe o jumatate de anu 3. II. 50. Pen­tru celelalte parti ale Transilvaniei si pen­ Habimn, in 25 fei. 6 Xov. 1804. tru provinciile din Motinrrl­ia­ne anu anu 1­8 II. ora pe o jumatate de an­u 4 fl. v. a. Pentru princ. si tieri străine pe anu la pe V. anu. 6 NI. v. a. Inseratele se platescu pentru sinteia dra cu 7. fcr. siruîu cu litere [ mici, pentru a doua ora cu 5 cr. si­­ pentru a trei’a topclire cu 3V. cr. v. a. Diet‘a transsilvana. S­i­e­d­i­n­t­i ’a din 15/27 Septem­bre 1864. După citirea protocolului in limb’a româna , se a­­ducu la cunoscintia mai multe petitiuni. B­i­e­r­t­a­n­u 1­i se ruga a capela dreptulu de a trimite unu deputatu die­­talu ; se da comitetului pentru legea dietala. — Coman’i Maga se roga a fi transpusa la Belgradu , comun’E Hosmanu la Sabiiu , déca nu s’aru infiintia o espo­­situra la Nocrichiu ; ambe petitiunile se predau comitetului pentru impartirea tierei. Representanti’a Fa­garasi­ului se ruga pentru licenti’a de a infiintia in Fagarasiu si a dou’a apoteca , se da comitetului de petitîuni. Comun’a Scări­­i i­a­r’a intr’o petitîune de vr’o 5 care se plânge asuprea mai multoru abusuri, mai cu sema in privinti’a folosirei lem­­neloru de lucru, prin care-si castiga densii pânea cea de tóte dîlele; se da comitetului de petitîuni. Comunele P­e­t­e­r­e­a­sî­r­g­h­i­s­i­u 1­u de susu si de josu se ruga a fi transpuse la municipiulu Sabiiului ; se dau comitetului pentru impartîrea tierei. V.­Pr­e­s. A­r­d­u­r­e­a­n­u da spre citire respunsulu Esc. Sele com­issarului reg. dietalu la interpelatîunea lui Obert sî consotii: ca adica memorandulu pentru o retiea de drumuri de feru austriace, lucrata la însărcinarea m­inisteriala» a» c­o­­merciu, s’a datu Gubernului regiu transsilvanu spre cercetare sî darea parerei. V.­P­res. Alduleanu impartasiesce dietei propu­nerea independinte a lui Gavriilu Manu sî consotii pentru șter­gerea contributîunei capului sî pentru micsiorarea contributîu­­nei directe. (Notariulu Dr. Maior citesce propunerea , carea noi o voma comunică la tempulu en­.) G. Manu propune , a se tracta obiectulu că arginte. Dl. Teutsch: a se tracta cu obiectu ordinariu după § 44 alu regulamentului , adica a se tipări, impartî sî aduce la tempulu seu la ordinea dîlei. Pro­punerea lui Teutsch se sprijinesce sî la votare se sî priimesce. La ordinea dîlei e desbaterea speciala asupr’a represen­­tatîriei câtra Mai­ Sea , privitóre la unele puncte din legea pentru întregirea astei. T­i­tl­u­l­u cu o corectura stilistica făcută de Fabini s­e priimesce. *) Br. Bedeus ia cuventulu, sî in vorbire lunga, bine motivata sî illustrata prin numeróse esemple arata necesitatea armateloru stabile, precum si istori’a loru dela Ludovicu XIV din Franci’a de pe la an. 1690 până in dîu’a de astadi; arata acésta necesitate cu deosebire sî pentru Austri’a; demustra , ca staturile Transsilvaniei singure s’au invoitu, ba parte au sî cerutu, a se schimba sistem’a de mai nainte a recrutarei cu cea de acum , sî astfelu recomanda spre priimire punctilio­r alu representatîu nci, care apoi sĕ sî priimesce. Asemenea pct. 2 sî 3, aici apoi propune C. Schmidt, ca sa se prii­­mesca en bloc tóta introducerea până la punctulu 1, sî prii­­mindu-se acesta propunere, se priimesce totdeodată sî intro­ducerea intrega. Urmandu apoi in specialii pct. 1, Haupt cere cuventu, sî arata atâtu relele câtu sî bunele, ce provinu din darea re­­crutîloru după comunități sî după cercuri. Densulu, dice, mai nainte inca a fostu de părere, ca e mai bine a se da recru­ții după comune , dar praci’a mai îndelungata l’au adusu la alte convicțiuni. Gaci déca o comuna seraca n’aru ave destui feciori apți pentru miliția, inse cu tóte acestea aru trebui sa plinésca numerulu prin bani, atunci ca prin acést’a s’aru scraci de tolu , ba aru ajunge la sépa de lemnu , pe candu altmintrea o ajuta comunele vecine. De aceea densulu déca aru avè a alege intre­barea recrutîloru după comune sî intre­barea recrutîloru după cercuri, de­siguru s’aru decide pentru cercuri. De altmintrea crede , ca modulu celu mai bunu aru fi acel’a, candu s’aru combină darea fecio­riloru după co­­munitati cu darea fecioriloru după cercuri, candu adica , ne­­ajungendu intr’o comuna recruții din tóte 5 classele, aru ajută comunele vecine, sî numai candu nici ele n’aru pote da nume­rulu recerutu de recruți, atunci aru trebui sa se ajute comun’a respectiva cu bani sau intr’altu felu. De aceea propune, că aline’a 1 sa sune astfelu : „Aru fi sa se impartiasca contin­gentele de recruți in adeverii după comune; insa atunci, candu care­ va comuna nu aru avé numerulu, cu care sa se acoperă numerulu contin­gentelui cadiutu asupra eii , la intemplarea acést’a lips’a sa se acopere din class’a I. sî II. a tineriloru din celelalte comune, sî numai la casulu acel’a , candu nici a3ia nu s’aru împlini contingentele , atunci sa fia oblegate comu­nele singuratice, a se rescumpera cu bani. E sprijinita. Estel după esperiinti’a ce o a facutu, inca e de pă­rerea lui Haupt, dar de pre ce se póte, ca­mn cutare casu nici cortiun’a, nici cerculu sa nu pota da numerulu rece­rutu de recruți, sî atunci apoi totu amu veni la aceea, ce dice legea pentru întregirea astei, ca adica repartitiunea sa se f..no r’o­titVa inimr ai dp. »neea propune simplu a se sterge aline’a intrega. Mog’a. Datorinti’a de a m­ilita este o datorintia personala si nu este detorintia care s’aru pute rescumpera prin sila. De este iertata rescumperarea prin bani adeca prin 1200 f. v. a., a­­cest’a este pentru acei’a, cari suntu in stare sî au­ voia a se rescumpera; nu este insa astă o datorintia, că regimnlu sa po­ta sili personele noapte de a milita, sa-si rescumpere con­­tingentulu seu prin o suma de bani. (Forte bine !) Din a­­cestu punctu de vedere nu póte părtini propunerea lui Haupt, ca comunele, care nu potu întregi contingentulu prin perso­­nele loru, sa fia silite a­ si le rescumpera prin bani. Intor­­cendu-se la aceea ce a propus’o comissiunea in privinti’a re­crutarei după cercuri intre­gitóre trebuie sa dica , ca densulu inca s’a ocupatu cu servitiele acestea peste doi ani la inaltu în reg. Guberniu. S’au facutu din partea Gubernului multe cer­cări spre acelu scopu, că contingentele cu cea mai mare asiii­­retate sa se póta întregi. S’au facutu in anulu 1862, aceea , ca sa reclamatîunile ce se făcu din partea obligatîloru de a mi­­lita sa fia omeni de încredere din cerculu intregu, pentru a­­ceea ca acolo sa nu vina insielaciuni, sî in premiulu Guber­nului sî in specie la propunerea dlui dep. Haupt, care atunci că presiedinte la comissariatulu provinciale in anulu 1862, ca sa se intemple recrutarea nu după cercuri, ci după co­mune. Gubernulu n’au pututu sa incuviint­eze acelu pasu, nu pentru ca insusi dep. Haupt au adusu înainte, ca déca s’aru fi facutu repartire după comune atuncea s’aru fi intemplatu lesne, ca in unele comune nu s’aru fi aflatu ómeni, cari am­ fi fostu apti a-si împlini datorinti’a de a milită, sî asla déca aru fi fostu siliti sa platesca cu bani , inse datorinti’a de a milita este o detorintia personala, sî nu este datorintia in totu respectulu sa fia cine­va indatoratu a o rescumpera cu bani. Din acestu punctu de vedere Gubernulu in an. 1862. si 1863 au fostu silitu a priimi chei’a aceea, cu contingentulu, ce au venitu pe Transsilvani’a cu 5028­ de barbati sa­ lu dee dupa cercuri, sî nu după comune. Din acestu punctu de vedere da­­tar ca este cunoscutu, ca in unele comune mai bine aru po­té prevedé in privinti’a abusuriloru acelor’a, care trebuie sa marturisésca cu durere ca se făcu sî se vom­ face sî de aci in colo, privitóre la scutirea dela miliția, dacu, ca prin reparti­­rea după comune abusurile acestea s’aru poté evită. După ce in intielesulu ordinatî unei sta­tute­­, ba si după intțele­­sulu legei pentru întregirea armatei socotescu, ca nu este ier­t *) A se vede representatiunea in nr. 83 ain „Tel. Horn.“ Red.)

Next