Telegraful Roman, 1865 (Anul 13, nr. 1-102)

1865-07-15 / nr. 55

21? amploiați români. Daca acestea s’au pututu «supera, apoi ei potura spera sî efeptuirea punctului alu II. In alegerea mijloceloru spre ajungerea scopului, ei nu trebuiia sa fia pre­tenscientiosi, nici de a se tine de o lo­gica mai strinsa. Ei in dieta, precum si in alte adunări publice, aci apelau la dreptulu ratiunei, aci la dreptulu istoricu. Astadi faceau din constitutiunea tierei tabula rasa,­mane se provocau fara la constitetiunea avitica. Acum luau curentu pentru drepturi nationali, curendu după aceea pentru egalita­tea individuala. Ei zugrăveau starea cea apasata a poporului cu colori sî mai negre, numai ca cu atât­a mai bine sa-si a­­copere nelegiuirile. Ei se numeau amicii pacei sî ordinei publice, sî totusi nu se rușinau a rescula poporulu prin ideile loru cele comunistice. Int­e argumentele mai desti usuate, dara sî cele mai gre­­tióse ale demagogiloru români erau mai cu séma acelea, ca legile l­erei, prin urmare sî cele din 1848 , cari li-au datu libertatea, pentru ei de aceea nu suntu de oblegatóre, pentru­­ca s’au adusu fiara conlucrarea loru. Asta aserțiune a loru e cu atât’a mai vatamatóre, cu câtu elu— dîce— a arelatu mai susu,— ca sî nobilii români se representau in tiera sî in le­­gislatiune, sî ca petotindenea legile cele noue se aducu in con­tinuitate constitutionale, altmintrelea reformele in statu ori n’aru fi posibili, ori aru trebui e luptate pe cale revolutionaria. In fine pamfletistulu nostru include cu Romanii, ca si cu Sașii, cu o filipica finala, condemnandu-le tóte lucrările loru po­litice reasumte dela 20 Oct. 1860 incece, se frânge bâtiulu osindei inca odata asupra cond­useloru congressuali, asupra a­­dressei nóstre catra tronu, asupra ovatiuniloru ce a intempi­­natu depulatiunea Româna in Vienn’a, până sî asupra priimirei celei pre gratiase. Pe urma mai trage sî o paralela intre na­țiunea s’asa sî româna, cari in interesele sele suntu un’a altei’a antipode, sî se mira, cum totuși aceste dóue națiuni eterogene au pututu merge asia mâna’n mâna spre stricarea connatiuni­­loru magiara sî secuia. Apoi crede a fi aflatu caus’a naturale in burocratismulu ambeloru aceloru națiuni. — In cap. VII. continua Doftorulu nostru de a anatemisa sî proce­dur’a regimului fatia cu Sașii s­î Ro­mâni­i. Elu ierta regimului ori ce slăbiciune omenésca, dara trebuie sa condamne acele mesuri ale acestui’a, ce nu se potu justifiea nici prin resultate, nici prin intieleptiunea politica. Ce se atinge de Sasi, elu nu se póte impaca cu a­­ceea, ca regimulu a umplutu tier’a cu amploiați sasi, ca a introdusu limb­a germana prin tóte oficiele, ca a concentratu tóte dicasteriele la Sabiiu, ca a concesu Sasiloru sa priimésca iara legile austriace etc. etc. Ii­ara cu privire la Români repetîndu din nou calumiiele de susu, dîce, ca regimulu a deschisu o parta larga pentru toti buchiarii români cei setosi de slujbe, sî ca a aplicatu pe lotu graniceriulu, ce putea macara numai ceva ceva ceti sî scria gem­anesce, ca cu astfelu de amploiati a Introdusu o administratiune sî justitia nelegale, stupida, partisana, etc. sî ca a ingaduitu Româniloru a-si form­a organe proprie, adeca con­­gresse, comitete, deputatiuni etc. ce conturba legea sî consti­­tutiunea. Elu — legislatorulu din brosiur’a nóstra — nu denega ca legile din 1848 a intarciîatu dea regula sî libertatea natîunale a Româniloru (sa nu uitamu ca mai susu ducea ca numai cea in­dividuala se compete.), dar elu e de părere, ca aceste tote s’aru fi pututu regula mai bine (pentru elu) pe calea legisla­tiva constitutionale, decâtu pe calea octroismului. Regimulu nu s’a indestulitu numai de a calcă legalitatea, dara elu totu deodata a latulu sî câmpulu usuarei de drepturi politice pentru națiunea româna peste marginile dreptului si a cuviintit. In fruntea posturiloru celora mai însemnate a pusu regi­­multi mai multi individi români, cari nu poseda nice destula cultura spirituale, nice trebuin lipsele facultati morali. Regimulu apoi a în­găduiții, că sub scutulu astorufelu de amploiați români, poporulu celu selbaticu sa comită cele mai grosolane escese sî conturbari in posessiune, fara de nice o frica de pedépsa. Adeveratu—dîce elu —, ca sî la alte naționalități se intempla escese, dara ideile cele comunistice nice la unu poporu nu a prinsu asia de afunde rădăcini ca la Români, incependu dela celu de pre urma bord­ei­u, pâna in burourile ce­loru mai inalti functiunari. — Regimulu potu deoblega pe burocratii sasi sî pe de­magogii români numai cu aceea , ca le promise pe consulu statului sî pe daun’a celoralalte dóue națiuni (magiaro-secuie) concessiuni exagerate, sî stirnira un­ei astfelu de dorintie si pretensiuni , pe care nu le va poté împlini nice odata, astfelu de procesura a regimului o dec­lara intieleptulu nostru autoru , nunumai de gresita, dara sî periculosa, pentru ca nu le-a măr­ginite, sî stim­itu astfelu de apetite sî la alte nationalitati din monarchia, de es. ln Italieni in Tirolu, ln Slavoni in Litorale, la Poloni in Galiti’a, Slovaci in Moravi’a etc. etc.— esem­plu tra­­hunt. — Déca regimulu aru fi cumpanitu tóte aceste momente cu sânge rece, aluncea elu n’aru fi imbarbatatu poftele Români­­loru din Ungari’a sî Ardélu, sî n’aru fi pusu la cosea cele mai momentóse interesse de statu pentru ru­sce felôse momentane. In cap, urinalóre trece dascalulu nostru la trebile dietale ardelenesci, pe care eu nu unulu din numerii viitori le voia in­­facisia publicului românu, asta după cum elu le-a vediulu prin oechialarii sei cei minunați. — £ 0 După unu telegramu a „Herm­. Zig.“ de eri s’au cetitu Marti hârthi’a privitóre la inch­eiarea sessiunei presente a se­natului imp. sî in cas’a magnatîloru. „Wiener Zeitung“ de Marti aduce sî biletulu de mâna im­paratescu, atingatoriu de primit’a dimissiune a Inaltiei Sele Archid. Rainer de catra Maiestatea Sea c. r. a post. încheierea solemna a senatului imperialu se va intemplă astazi prin Inaltia Sea Archiducele Ludovicu Victoru. In ,7­5­1­ c. P. Protopresbiteru alu Brasiovului, Archiman­­dritulu loanu Popasu au fostu priimitu de Maiestatea Sea c. r. apostolica, spre a-si esprimă multiumit’a pentru denumi­rea sea de Episcopu românu gr. or. alu Caransebesiulu. Nou de­­numitulu Episcopu inca in dîu’a aceea au fostu priimitu de mini­­stri. de cancelariulu Ungariei de Mailătu si de vice-cancelariulu Ardeiului dar. de Reichenstein. Maiest.­­ea c. r. apostolica s’au induratu prea gratiosu a emite urmatoriulu p. n. biletu catra contele Mauritiu Pálffy loc. de mares, campestru sî locutiitoriu alu regatului Ungariei. Iubite conte Pálffy ! Dispendiendu-te cu gratia de postulu de locutiitoriu alu Meu în regatulu Ungari’a sî retienendu-Mi reaplica­­rea Dtale in armat’a, Me aflu îndemnații, ca nou semnu alu depli­nei Mele multiumiri de bunele servitie,documenta­e cu râvn’a, câtu ai fostu inacelu posturati dâ, fara taxa, crucea cea mare a ordine­­lui Meu Leopoldinu cu decoratîunea militară a crucei cavaleresc­. Laxenburg 18. iuliu 1865. Franciscu Iosifu m. p. După unu telegramu a lui „Hei­m. Zig.“ etc.de Marti afiamu ca Lunea trecuta după ce s’a terminatu ordinea dîlei in cas’a ablegatîloru senatului imperialu, presiedintele ceresce o hârt­ia a presidiului ministerialui, prin carea comunica casei, ca Joi in 27/15 1. c. va urma incheiarea solemna a sessiunei după tote moda­litățile, ca sî in trecutu. Cas’a decide a nu mai t­ine siedintie. Protobevera multiamesce pressedintelui casei , de Hasner m­ul­­tiamesce casei pentru spriginulu ce s’au manifestatu, face o re­­privire asupr’a lucruriloru din sessiunea acést’a, sî-si esprimă dorinti’a, ca constitutiunea sub scutulu providentialu sî impera­­tescu sa se desvalte­sî mai departe. După aceea unu vivat în­treita Impe­ratului­­ _ _________ S­o­b­i­t­u in 14 iuliu 1865. Dupa cum­ audîmu, sî după sciri, ce ne vinu dea dreptulu, s’au intemplatu mai multe nenorociri causate prin focu. Asia la Zizinu unde s’a causatu din o pu­­scatura nesocotita ; la Sacadate din fulgeru; iara la Oprea sî Strez’a Cartisiór’a,de unde avenusîo trista corespundintia facendu copii focu in o siura. Spatiul unu ne iarta de astadata a pu­blica corespundinti’a in estinderea ei sî asta spunemu numai ca fla­­cânle au mistuitu vre-o 170 de case sî 200 de siuri. Miseri’a bietîloru nenorociti e mare si ajutoriulu grabnicu de lipsa! Csern­egyház lângă Timisiór’a in 29 Iuniu 1865. Dlu Prot. Districtualu Meletie Dragiciu făcu o provocare oficiósa preotîmei parochiale, ca sa faca consemnare despre poporulu socotitu serbescu din comun’a nóstra, in urm­a carei ca sa para an. Consistoriu a re’npartî spesele Congressului serbescu din Carlovetiu. Insa poporulu neinvoindu-se a luă parte la con­semnare, preotîmea locala au luatu protocolu sî in 6 Iuniu a. c. l’au sî substernulu on. Consistoriu. Deci ca on. publicu cititoriu sa póta mai bine judeca, cum ierarchi’a serbesca de unu seculu sî jumetate intieleptiesce (?Red.)s’au nevoitu prin su­­premati’a bisericésca a impune limb’a serbesca in scóle sî bise­rici (din secuii au calculate sî au sciutu, ca va sa fia odaia to­tala despărțire de ierarhhi’a serbésca­; cum pre toti acei’a, ca­­ror’a li s’au impusu limb’a serbésca in scala sî biserica vo­­iesce a-i trage catra națiunea serbéscaí sî in Congressulu ser­bescu ai socoti de Serbi , insa cum de alta parte poporulu fi­­indu luminatu prin inteliginti’a sea româna, tocm’a acum’a candu aru fi mai de lipsa ierarchiei serbesci de densulu, el respunde cu „nu ve cunoscemu“, ne vedemu constrinsi a dă publicitatiei mai josu aretat’a relația si protocolu. N. M. Nr. 39. Onoratu Consistoriu­­ 241. La ’nntelesulu ordinaciunei consistoriale din 1 Maiu Nr. precum si a provocarei V. Protopr. district. Meletie

Next