Telegraful Roman, 1865 (Anul 13, nr. 1-102)

1865-05-23 / nr. 40

Inseratele se plates­c pentru I inteia ora cu 7. cr. siculu cu litere I mici, pentru a dou’a ora cu 5 '4 cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 l a cr. v. a. Telegrafulu ese de doua ori pe septe­man. joi’a si Duminec’a. —• Prenume­­­rațiunea se face in Sabiiu la espeditul’al I­orei pe afara la c. r. poște, cu bani I gat’a prin scrisori francate, adresate­­catra espeditura. Pretiulu prenumeratiu­[ nei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. v. a.l ear’ pe o jumetate de anu 3. fl. 50. Pen­­­­tru celelalte parti ale Transilvaniei si pen­ MTM 40. AMUPLU XIII. Sabiiu , in 23 Maiu (4 iuniu) 1865. f tin provinciele din Monarchia pe anu anu 1­8 fl. era pe o jumatate de anu 4 fl. v.a. k Pentru princ. si tieri străine pe anu 12 I pe V, anu. 6 fl.v. a. După unu telegramu alu „Herrn. Zig etc.“ dto 1 luniu c. n. Gazet­a oficiasa „Wiener Zig“, din 31 Maiu aduce unu rescriptu imperatescu dto 24 Maiu, care pentru cea mai de aprope dieta croata incuviintieza ordinea electiva din 1861, cu acea decisiune espressiva, ca dintr’acést’a nu vinu a se deduce pentru venitoriu nici unu felu­l de cond­eiuri, ce aru restringe drepturile coronei. Altu rescriptu imperatescu conchiama diet’a cre­ata pe 17 Iuliu la Zagrabi’a. Representantii granitiei militare, ce se voru conchiama, voru lua parte numai la des­­baterea cestiuniloru, cari privescu la dreptulu de statu. Caletori’a Imperatului la Ungari’a. Jurnalistic’a austriaca este preocupata astazi de caleto­ri’a, ce Maiestatea Sea Imperatulu are de cugetu a o face pe la ’nceputulu lui luniu la Ungari’a, spre a participă la alergă­turile de cai îndatinate la Pest’a de aristocrati’a ungara. Mag­giarii, cari totdeun’a iubescu a deosebi person’a domnitoriului de principiele domnitóre in politic­a interna, se pare ca acce­­pta munti de auru dela acesta calotoria, crediendul, ca regele Ungariei, aflandu-se in sinulu poporului magiam sî avendu o­­casiune a cunosce din intuitiune propria păsurile lui, se va slobodî la concessiuni in favorea legiloru din 1848, la concessiuni, cari sa ajute a se complană in fine după patru ani de l"j»te «Mine ?' pr­ubitóre dissentîunile intre Ungari’a sî imperiulu austriacu intr’unu modu precum triumfatoriu pentru Ungari’a. Dîuariele mai moderate insa, cari sî ele cauta la acesta calatoria ca la o afacere vesela sî plina de sperantia, dar to­tusi fara sanguinitatea magiara, tempereza acele aspiratîuni pripte, aducendu aminte Magiariloru, ca regele Ungariei nu este numai rege alu Ungariei, ci sî imperatu alu Austriei , sî că atare insusi a datu actele de constitutiune din 20 Octobre 1860 sî din 26 Februariu 1861, care nu se va vatema in î­n­v­o­r­e­a nimenui, sî ca intr’unu statu constitutîunalu con­­cessiunile ducu unu ralu forte subordinatu. In statuia con­stitutîunalu adeca poterea principala, darea legiloru (legislatî­­unea), este impartita intre domnitoru si popor, adeca repre­­sentantii cei aleși ai poporului, astfelu, incâtu nici unulu nici altulu din acești doi factori s­i­n­g­u­r­u numai, asia decendu de capulu seu, nu póte face concessiuni , de­orece poterea este impartita in dóue mâni. Dar fiindcă acesta representantia a poporului, adeca diet’a tierei, pe tempulu presintiei Maiestatei Sele nu este adunata, sî astfelu dar lipsesce chiaru sî facto­­rulu acel’a unuiu, carui’a din partea celuialaltu s’aru pote face concessiuni , pentru aceea ele spunu apoi Magiariloru, ca la concessiuni in intielesulu loru specifico­ magiaru nici sa cu­gete. Finiti’a de fatia a monarh­ului in mijloculu poporului ungaru, in capital’a tierei, pore sa contribuie moralicesce la apropieri in idei si la complanarea multor contraste, dar mai departe activitatea Imperatului nu se va extinde. Ba chiaru sî jurnale germane, care-si dau multu aerulu de a fi „liberale“ mai cu sema fatia cu Ungari’a, sustinu cu taria tocmai aceea, ce Ungurii ma­­giari numescu punte sî conditiune de ’mpaciuire , sî aici nu­­meramu nainte de tóte parlamentulu centralu austriaca , care Magiarii nu voru sa­ lu conceda odata cu capulu, dupace chiaru sî Deák sî partid’a, ce stă la spatele lui, se ’nvoiesce numai la deputatîrii , cari sa se compună „d­i­n casu in casu“ din dietele tieriloru de dincolo sî de dincole de Lait’a , sî cari sa delibere asupr’a afaceriloru comune ale imperatiei. De unde vedemu, ca tocmai intr’unulu din punctele principale ale constitutîunei nóstre nu s’a facutu pân’acum nici unu pasu mai insemnatu de apropiare intre imperiu si Ungari’a. Dar chiaru si la casulu celu mai favoritoriu , candu a­­deca Maiestatea mea din plenitudinea poterei Sele­aru propera (grăbi) deslegarea causei ungare pendinte prin ore cari con­cessiuni, Ungurenii voru face bine, déca nu-si voru uita , ca concessiuni dintr’o parte pretindu concessiuni si de ceealalta parte; déca nu-si voru uită, că de­siguru imperiulu n’are mai mare lipsa de Ungari’a, decâtu Ungari’a de imperiu. Sabiiu. Dupa cum aude „Hermn. Zig.“ de aici, oficia­­liloru guberniali li s’au asemnatu despăgubire pentru mobile , — semnu, ca au de a remane pe mai multu tempu in Sabiiu.— Din mai multe parti se scrie despre focuri infricosiate , puse in adinsu (niciunarii). Unu esemplu din cele mai triste sa fia foculu, ce se puse la gimnasiulu reformatu din Orastia, care, dupa o corespundintia a acestui donariu , erupse tocmai in momentele , candu la ospetiulu festivitatii de inaugurare cur­geau toastele pentru fericit’a ajungere la scopu. Pe podulu zidirei sa se fia alialu ascunsu după unu urloiu unu june românu ca de 18 ani, a carui sfarticare in bucati o-aru fi pututu im­­piedeca numai gendarmii.­­Déca e adeveratu , atunci e pa­guba, ca au intrevenitu gendarmii; *câci, după noi , taciunari­a este un’a din cele mai afurisite si damnabile crime, ce se póte sevarsî o inima corupta omenesca.) B­r­a­s­iovu 18/30 Maiu 1865. In nr. 36 alu „Tele­grafului Românu“ cu datulu Brasiovu 1/13 Maiu 1865 se pu­blica unu articulu atingatoriu de porțiunea canonica la Poro­­rochii de religiunea gr. or. de aici, ca tandem aliquando (după d. corespundinte) veni la esecutiune.— Ne miram­ de d. corespundinte, ca ese in publicu cu sciri neintemeiate, au­cine seie dela cine, fara ca sa se informeze bine despre adeverulu lucrului. D. corespundinte sa afle cum sta cu por­tiunea ca­nonica dela noi sî sa fia liniscitu, ca biseric’a Sântu­lui Nicolau n’a priimitu sî nici va priimi sub nume de ma­iera, cu eschiderea celoralalte biserici de religiunea gr. orient, de aici, acele 15 holde, cu cari ne imbita comun’a ca cu o porțiune canonica, ear de celelalte biserici sa véda cine va vede, cum i place Dlui coresp. a se esprima. DD. Protopopi si Parochi ai respectivei biserici a Sân­tului Nicolau relusara in an. 1862 de a priimi acele 15 holde , atâtu pentruca de o parte, Hindu 3 Parochi la numit’a biserica, ele nu corespundu cuantitativa­­ avendu comun’a pam­enturi de ajunsu, dupa­ cum s’a facutu aretare la locurile competinte), ear cualitativu sî mai putîm­, dupa ce comun’a făcu schimbu cu cele mai bune holde, priimindu in locu-ie altele mai slabe — caci de ce sa dea preotîloru noștri sî nu acestu putîm­ ce­va bunu­l—câtu sî pentru ca de alta parte biserici matere suntu si celelalte, déca comun’a voiesce a cunosce de matera numai pre biseric’a Sântului Nicolau.— In an. 1864 refusu representanti’a bisericei­ S. Nicolau de a priimi acele 15 hol­de totu din motivele de mai susu, cu tóte ca Magistraturu lo­cale fu pute de idea, ca adressandu-se catra acést’a din urma, va succede mai usioru, decâtu cu DD. Protopopi sî Parochi , de a face cu 15 holde destulu decisiuniloru mai inalte in privinti’a portîunei canonice.— In Martin 1865 alegendu-se d. curatoru I. A. Navrea din mijloculu subscrisei representatiuni pentru infatî si are la comissiunea insarcinata cu caus’a portîu­nei canonice, acest’a repetîndu din nou dechiaratîunile făcute de’DD. Protopopi in 1862 sî de representantia in 1864­, s’a esprimatu intr’acolo, ca déca pe bas’a dechiaratîuniloru mai susu amintite se invoiesce on. Comuna sî Inel. Magistratu a dota pre toti Parochii nostri din Brasiovu si a incepe cu dota­rea dela biseric­a S. Nicolau; atunci in instrumentulu de trans­­pusetiune (Widmungs-Urkunde) , "care lu­areto, si anume la punctu 2, in locu de: „Diese Grundstücke“ (11. Joch Acker, 4 Joch Wiesen) bilden die canonische Portion zur besseren Doth­ung des jeweiligen an der genannten Mutter-Eclesie an­­gestellten Pfarrers etc. ;sa se duca : „Diese Grundstücke bilden einstweilen einen Theil der gebüh­renden canonischen Portion zur besseren Dothrung der jeweiligen an der genannten S. N­i­c­o­l­a­u­s-K­i­r­che angestellten Pfarrer etc.— Propunerea acest’a nu se prii­mi­si prin urmare biseric’a Sântului Nicolau până acum’a e

Next