Telegrafulu Romanu, 1866 (Anul 14, nr. 1-103)
1866-06-30 / nr. 51
NTM 51. ANULU XIV telegraful« ese de doue ori pe nepte- i mana , joi’a si Duminec’a. — Prenume-i rațiunea se face in Sabiiu la espeditura I foiei pe afara la c. r. poște, cu bani I gat’a prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiui nei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. v. a. ear’ pe o jumatate de anu 3. fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen Sabiiu , in 30 Iuniu (12 Iuliu) 1866* Inseratele se platescu pentru a inteia ora cu 7. cr. sirulu cu litere [ mici, pentru * dou’a ora cu 5 cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 V. cr. v. a. tru provinciele din Monarchia pe anu anu 8 fl. era pe o jumătate de anu 4 fl. v.a. [Pentru princ. si tieri străine pe anu II [pe ‘4 anu. .6 fl.v. a. 15,962. 1866. Publicațiu ne. In legatura cu proclamatiunea de aci publicata in 27 Iuniu a. c. Nru sub Nru 15,241, se aduce prin acest’a in urm’a emisului înaltului presidiu alu cancelariei transce aulice regesei ddto 1 Iuliu a. c. Nr. 702 la cunoscinti’a publica , cum ca ministeriulu c. r. de resbelu s’a obligatu a presta déca se va pretinde rebonificarea competintieloru de intertentiune (Durchzugs Verpflegsgebühren) pentru totu soldatulu vulneratu sî morbosu care se va primi in îngrijire privata. Dela guvernulu regescu alu tierei. Clusiu in 4 Iuliu 1866. Escelenti’a Sea Preasântîtulu Archiepiscopu sî Metropolitu , Andreiu Bar. de Siagun’a, pleca, după cumu audîmu, astadi spre Mehadea, pentru folosirea bailoru de acolo. Sabiiu 29 Inniu. Scirile cele mai noue de pe câmpul resbelului suntu de natura forte seriosa. Ori ce dinariu vei lua a mâna, ori de ce caloire politica va fi, intru acestea se unescu tóte a-si manifesta mirarea de o intamplare asta neașteptata. Consecinttele acestei intemplari inca nu le putemu sei, pentru ca istori’a ne invatia , ca după asemenea perderi umilitóre au urmata victorii gloriose sî decisive , resbelele au sî ele fatulu loru. Cu tóte aceste va fi de folosit deca nu ne bagamu in soma , celu putîm unele din manifestările presiei celei mari asupr’a consecintieloru politice urmande din evenemintele de pana aci. In arulu nostru din urma amu insemnatu unele date ce se referescu la aceste consecintie, după telegramele sosite dela Vienn’a. Resultatulu trebue asteptatu inca. Elu are sa purceda din iuvaesi sî precumpâniri diplomatice. O alta impregiurare ne mai atrage atentiunea, care e demna de a nu fi trecuta cu vederea. Acest a e manifestarea unora foi chiar sî oficiase. „Ots. Z.“ din Vienn’adîce intre altele: „Ni trebue in Austri’a sî in Germani’a federalismu, federalismu, care sa aplece copiii sei la peptulu libertatiei sî in care fiacare individualitate sanatósa sa afle unu locu scutitoriu sî o fortaretia tare pentru elementele ce au adeverata viétia sî o scutintia tare pentru desvoltarea loru pacinica, liberala sî organica. Federalismulu , in legătură cu libertatea, va învinge in Austri’a nelinis cea interna sî in Germani’a secessiunea prussiana. Presse cea vechia din Vienn’a, ca sa-si remâna consecința (?) persista pre lângă dualismulu celoru doue elemente mai puternice in Austri’a : germani sî magiari. „Pesti Hírnek“ duce ca pana candu inimicii nu suntu dati preste marginile tierei si pacea inca nu e restabilita , pana atunci partidele din launtru sa se domolesca. „Pesti Napló“ crede ca vindecarea durerei causate prin perderea cea însemnata la media nópte a imperiului, aru fi impacarea cu cele dóua adrese ale dietei unguresci si cu punerea in lucrare a celora ce se cuprindu in acele adrese. — Alte foi magiare cauta mântuirea in grabnica convocare a dietei unguresci. Noi nu ne apucamu de judecat’a acestoru consilii emanate din evenementulu din urma sî déca le vomu cualifica pre unele jumetati de mesuri o dîcemu numai pentru aceea, ca din ele vedemu , ca aceste foi pre lângă tóta emininti’a periculului au tempu de a se cugeta la mesuri separatistice , cari sî déca nu aru fi din citatele de mai susu destulu de evidente , de pipăite , se póte cunosce cineva din lamentatiunile pressei slave austriace, care se plânge din tóte portîle , ca popórele slave la tóte prilegiurile sî acum in tempulu din urma se vedu asta de nebăgate in sémn sî despretiuite, incâtu s’aru pare ca nu sî ele contribue cu avere sî cu sânge la spriginirea patriei comune tuturoru popóreloru. Resfoindu mai departe ne aflamu sî noi particic’a nóstra sî o aflamu acést’a in demuntiatiunile presiei vieneze din datele din urma, carea nu lasa sa tréca ocasiune de a ne numi daco-romanisti si in tipulu acest’a de a ne suspiciuna. Noi amu fi trecutu acést’a cu vederea, căci déca N. Fr. Pr. vine sa denunlie, noi scimu de multu ce platesce denuntiarea ei sî avemu totu cuventulu a crede , ca de candu au esîtu pre lume acésta fóra, cine sei din ce motive noteficatóre nu au fostu amic’a romaniloru. Ea sî candu la părerea scrisu in favorea romaniloru nu le-a vrutit binele . Despre acéstea credemu ca se vom fi convinsu chiaru sî cei ce odinióra o adorau ca pre o scriptura sacra. Cea mai mare durere ni o casiuna impregiurarea, ca in momentele aceste canduita care popom prin urmare sî romanii concurau cu avere sî cu sânge, acestia suntu atâtu de nebăgați in semn incâtu nici in ordinulu celu d ntâiu de dî alu armatei de nordu unde se făcu apelu anume la natiunalitatîle representate in armata , de nemți de unguri, de slavi sî de italiani se făcu pomenire nu insa sî de romani. Noi credemu, ca atunci candu entusiastaulu popóreloru trebue radicatu, ca din tóte puterile sa concurgă la spriginirea statului, in tempuri cum suntu cele de fatia, sî press’a sî barbatii de influintia voru face cu multu mai bine déca nu voru amari sacrificiele unui popom intregu cu o ignorare asia de apasatóre sau celu putînu sa nu-lu suspiciuneze tocm’a in momentele, candu elu alerga spre a-si da ce are mai scumpu pe lume, viéti’a, în interesulu patriei comune. De totu bine sî intieleptiesce aru fi candu sî press’a sî inteliginti’a străină aru tinde numai intr’acolo, ca sa se faca dreptate tuturora popóreloru. Sî déca e ca sa se convoce corpurile representative, atunci sa se lucre intr’acolo ca sa se convoce tóté câte suntusistate pentru ca tóté sa-si pota pune votulu in cumpan’a vietiei publice. (A se vedé in privinti’a acést’a cuv. M. S. Imp. Ia even, politice.) Sabiiu 29 Iuniu. Astadi s’a serbatu încheierea cursuriloru clericali si pedagogice in Inslitutulu archidiecesanu teologico-pedagogicu amesuratu programei publicate cu alta ocasiune in colonele acestei foi, după ce in septeman’a trecutu au decursu esamenele însemnate in aceeasi programa. Ceea ce amu mai ave de adausu in privinti’a acestei festivități este, ca corulu clericiloru si pedagogiloru au escelatu astadi cu deosebire in esecutarea pieseloru menite pentru ilustrarea acestei dîse solemne, sî asta implinimu numai o detormtia , candu ne aratamu in modulu acest’a recunoscintia catra dlu profesoru de cantori Dimitriu Gratianu. Sa nu trecemu cu vederea sî cuventurile rostite sî in scurtimea ce ni-o impune tempulu sî alte eveneminte sa amintimu , ca respectivii au corespunsu sarcinei ce si o au luatu asupra-si. Cu deosebire ne-a edificatu cuventulu clericului an. III. Elia Ioanoviciu , carele au vorbitu cu cuvintele scripturei, sî au aretatu in unu modu chiaru care sî ce este chiamarea preotului. Cei ce au fostu de falia la esamenile aceste sî la solemnitatea acést’a din urma, au pututu sa se convingă, ca pre lânga impregiurârile, de care vrendu ne vrendu trebue sa tînemu socotéla, sî in anulu acest’a amu mai pasîtu cu unu pasiu inainte. Nu putemu incheia mai bine aceste scurte reflessiuni decâtu esprimandu-ne dorinti’a , cândieu sa ne tîna inca mulți ani pre înainte stătătorii acestui Institutu, ca prin progresulu celu putemu numi sigura sa ajungemu câta mai curendu la tînt’a aceea care o dorimu cu totii, la o sî mai perfecta înflorire a bisericei sî preste totu a poporului nostru. Provocare. Amesuratu decisionei aduse in siedinti’a Comitetului Asociatiunei tranne române tînuta in 4 Iuliu c. n. a. c. § 48 toti acei P. t. DD. colectori ai Asoc. tranne caror’a in anii trecuti 1864 sî 1865 li s’a tramesu spre vendiare acte de ale Asoc. suntu prin acést’a poftiti cu tóta onorea, ca sa grabesca cu tramiterea pretiului cuvenitu pentru actele vendute, raportandu totu odata sî despre numerulu esemplarieloru ce se voru fi aflandu pre la D-Sele inca nevendute. *) Din ssedinti’a Comitetulu Asociatiunei transilvane române tînuta la Sabiiu in 4 Iuliu 1866. *) Celelalte jurnale române inca suntu rugate a primi in colonele sele acesta provocare.