Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)
1867-11-19 / nr. 93
370 producă fubiu simburulu articulului cu intielesuhi seu celu adever.i*. — Alat’a In genere; se ajungemu acum’a la specialitati. Articululu din nr. 46 începe cu eschiamarea de „mindég csak a regi nota*, adeca lotu not’a cea vechia. Firesce, ca neci nu putemu alta nota , altu cantecu sufla, decatu aceea, ce ne dicta anim’a, carea e cuprinsa de dureri pentru amar’a deceptiune in proclamat’a si prin foile magiare buciumat’a ioat’a procedere fatia cu romanii in privinti’a egalei îndreptățiri. vechia ? Dara „Unio* care nota sufla ? iu lotu cea Noi carti din esperinlia trecutului avemu dreptu a presupune totu ce e mai reu, ne tememu ca si „Unio* i mai place not’a cea vechia antem truala, feudalistica-aristocratica, prin care a respinsi la institutiunele cele din ante de sunt din 1848- Dara se urmarimu obiectulu mai departe. Unio* dice, ca déca amu vorbi despre ori ce objectu, ce nu taie in sfer’a politicei si atinge institutiunele turciloru, noi totusi le amu mestecu cu politica si cu plângerile nóstre asupr’a magiariloru, ia tóte relele din afara, inca si bal’a de vite de acum’ti totu Ioni amu imputa-o. Idea din urma nu are lipsa de comentariu ea trece marginea ratiunei ; plângerile nóstre insa in contr’a magiariloru nu su fara temeiu si acelea nu potu inceta până atunci’a, pana cari du apelarea istorica aristocratica in Transilvania nu va inceta 1 — D. corespundinde si exprima mirarea ca „Tel. Rom.* începe a merge in’acorda cu Gaz. Tr. Se nu scia onorata „Unio*, ca Telegr., sî înainte de acest’a au pretinsu respectarea natiunei sele, numai in termeni mai moderați, sî ore pentru ce ? pentru ca au asteptatu deja loialitatea miliara, ca va realisa egal’a indreptatîrelatia cu noi. Tóte câte se făcură până acum au fostu pre putinu de asta natura, incâtu sa ne dispună la imnu de lauda si de aceea, ceea ce s’a dusu mai nainte in termeni mai rari, noi amu repetit’o in termeni mai aspri. Au nu vede sî „Unio“ sî connatiunam sei ca toti in léte parti se comidiséza in institutiunele cele vechi ? séra ministeriulu nu grabesce cu nemic’a mai vitatu si de unde amu pute sa cunoscemu sî noi vreunu bine din constitutionalismu. In astfelu de irapregiinari ascepta „Unio* sa saltârau de bucuria ? Atuncea n’amu fi demni de destinulu unei națiuni— „Unio* mai departe apera ideile frumóse ale lui „I4r. Zig.* sub titul’a „Natiunalitatîle sî oficiulu de jude“, carea ne-a datu ansa a vorbi mai pe largii in contr’a acelei idei; totusi apoi se corege sî dice, ca aru fi bine sa se tina si sasii si ’n fapta de acelea idei sî se aplice mai multi romani in oficiu— ^Ma’e parte sie^eflectu alesu destui romani , sî deea nu s’au alesu mai multi, apoi numai lipsei inteligentiei avemu de a o imputa ! — Audi colo 1 ca destui români s’au alesu falia cu mic’a nóstra inteliginlia ? Adeca numai pentru aceea nu s’au alesu români mai mulți , pentru ca n’au fostu de unde ? Dara românii cei mulți parte amploiați, parte juriști absoluți , candidați fiendu , insa nealesi sî o parte mare din ei acum’a fara oficiu ? nu su inteleginti’a ? Sau numai aristocrati’au intelegintia ? Numai nobilii suntu chiamasi a fi in oficiu ? Aduceti de aminte ca o mare parte din cei aleși de ai D vostre nu pre suntu in starea purtă oficiu, n’au idea de justiția sî prin acést’a pericliteza esecutarea dreptatiei in asta tiéra; ai nostri insa— sî cu aceea ne patema fali : suntu desî putini, juriști buni , drepți sî apți spre oficiu ! Vomu vedea urmările justiției de acum’a, vomu urmari cu atențiune tóte sentintțele, ca după care calapodu se făcu ! Daca avemu mai putîna inteleg intia, pentru ce nu o aplicați pe aceea in oficiu ? pentru ce nu ia-ti alesu in oficiu in proportiune cu aleșii voștri? pentru aceea ca nu va place egal’a îndreptățire ! Dice mai departe, ea acestu provisoriu nu va avea durabilitate multa, numai sa fima cu rabdare până la organisare prin diet’a facenda ! Dare candu va fi aceea ? ca in locu sa se aduca acum’a la tapetu in dieta, ne anuntia „Unio“ in nr. 47 sub rubric’a „varietati*, ca emanciparea jidaniloru va fi obiectulu primei desbateri in dieta, apoi drumulu de feru etc., de organisare inca departe stamul Firesce emanciparea jidaniloru intereseza tare pre aristocrați, ca aceia aducu mai multe fölose cu noi lom, ce felin de felese inse suntu acelea, voru sei mai bine respunde alții 1 — Dara chiaru déca aru veni organisarea aceea câtu mai curendu, au dara aceea va sei împlini dorinttele nóstre ? pre lângă acelea ce amu esperiatu pana acum’a mai amu motiva de a nu crede asia ceva sî pentru aceea, ca chiaru „Union ne o spune in retrangerea sea din nr. 46 printre sare, ca nu pete pricepe sî nici nu i-o spunnmu, ca cum s’aru putea infiintiă teritorii nationale falia cu pretensiunilr istorice ale magiariloru, adeca scaunele sasesci sî secuiesci sî comitatele magiare— ca noi românii afara de districtulu Fagarasiului sî a Naseudului nu avemu nimic’a. Pre lângă prospecte de aceste se inttelege ca sî viitoriulu inca na ni lu impeneza „Unic* asia frumosu precum sa asepta câte odata sî asia rabdarea incepe a se preface in nerăbdare. Se uimesce mai departe, ca cum amu pututu aminti de majoritatea româniloru prin magiari in comitate , da nu crede, ca sunteam majoritati ? Sa nu mergu mai departe, sî sa spuna ca din câți membri sta comitetulu comitatului Clusiului. Acestea constă din 300 magiari, sî patru dieci români, populatiunea comitatului insa stă din 110.000 rumâni sî 3350 magiari, din acesti’a adeca au fo_11 inși câte unu representantu, românii insa 25—2700 au unu representante ! Acést’a e proportiunea frantesca ? acést’a e constitutiune liberala ! Acest’a e o ironia, carea sta departe de egal’a indreptatire, sî totuși ve mirați inca de lamentarea nóstra sî ne imputați inca neloialitate ? Noi cari platimu promptii darea, noi cari ne-amu versata pentru tronu la ori sî care ocasiune sângele, amu meritaiu o atare neconsiderare.— Dara cine ne asculta ? cine ne vindeca ranele ? voi ? voi nu vreau sa ne împliniți justele pretensiuni , nu remane aU’a, decâtu sa ne plângemu prin foile publice înaintea lumei, ca sa scie , cari suntu referintiele in cari trairau. Nu speramu multu dupa câtu vederau din împrejurările actuale neci pentru aceea, caci se incepe a se scutură câte unu provisoriu amploiații românii apti spre oficiu, prin simpla Abfertigung de 5 luni plata ; are ce scopu are prin aceea ? că sa nu mai puta românii intră in oficiu la organisarea fitare ? Spune-ne „Unior acum’a, ca deca pe amploiații cei multi romani parte iaru abfertigaliii-veghi eleșettes- parte i voru pensiunâ, atuncea are la oficierile noue finantiale, (dela care se voru departa străinii) urbariale, de cârti funduarie, de cambie ce romanii voru intră in oficiuri ? Cei aleși din comitate ? apoi n’aru remanea la comitate romani amploiați ! Asta dara vomu putea caută cu lamp’a lui Piogene amploiații romani la organisarea venitóre, fara de aceea ne emigreza o gramada de tineri, juriști, in tier’a romanésca, pentruca aici nu potu capelă oficiuri, asemenea voru fi silite sî alte familie oneste despoiate de plat’a loru a le urmă acolo ! Tristu venitoru pentru beat’a Transilvania! triste prospecte pentru națiunea nóstra, inse pentru aceea nu va desperă ! Mai in urma inca ceva, cd se afla c na va ideia despre alegerile decurse ale amploiatîloru, din Comitate, apoi eata statistic’a . Din astea cifre, care nu se póte negă neci dubie— s’a „Unió”, se póte vedea lamurilu, ca ce dragoste, ce fratietate sciu magiarii profesă fatia cu noi a Romani Magiari 1. In comit. Cetatei de balta 8 15 2. In comit. Solnoculu interiore 7 26 B. In comit. Ciusiulai 16 36 4. la comit. Alb’a superiore 2 24 5. In comit. Hunedorei 18 26 6. In comit. Turdei 7 40 7. In comit. Alb’a de josu 11 33 8. In comit. Dobac’a 6 27 Summ’a 75 rom. 227 mag. FOISIGRAL I’ester’a negra... nuvela originaria O nópte de lacrimi. (Urmare.) Amu fosta vediuta ca sî betrânsesara la jocu sa privesca cum i-si petrece junimea. Numai doi betrâni lipseau de acolo. Seriositatea pre multi omenii cuprinde in mesura asta de mare, incatu in petreceri asta sburatarite, cum le-amudice, nu mai afla nici o multiumire. Linistea, in care sa se puta face repriviri plăcute asupra trecutului si a ostenelelorului, acést’a e obstesca petrecere a natureloru celoru adeverate betranesci, séu déca sciu carte, apoi sî cetirea unor cârti mai alesu a câroru cuprinsu sa fia înrudita cu ideele loru colo. Numai doi betrâni amu dîsu, ca lipseau de a Ei erau părinții lui Ionutiu. O curte spatiósa in carea de o parte sta o casa zidita frumosu la fondulu carei eră unu peru mare betrânu , ce umbrea cas’a sî ce cu umbr’a sea impedecă arsîti’a sórelor iu tempulu de vera. De alta parte eră o camera clădită anume pentru pestrarea de bucate si alte trebuintie. Inapoi’a acestei’a eră o fântâna cu cumpena, a carei traca se întindea spre a dou’a curte sau grădina a cladiriloru economice, in fundulu caror’a se vede o usia, carea trebuea sa duca in o grădina de pomi sî de legumi. Unele corfe de inele Îngrădite, cari erau asiediate sub larg’a stresîna a camerei ne intarescu in legumaritulu din gradina sî totu odata in negotiulu buniloru noștri locuitori ai acestei curți cu legumi in orasiulu mai de aprópe. Siur’a in carea era unu caru bunu ferecatu, grajdulu spatiosu ce eră dea drept’a siurei , sî carele avea sub scutulu stresînilorusele dóue pluguri desciocolate sî astediate in rendu , precum sî impartîtorea, carea ascepta secerisiulu spre a se umplea, dovedeau, ca preste tóte acestea stapanesce unu omu harnica. Din tind’a casei, carea eră totu odata sî bucătăria, pasi betranulu Petru cu o carte sub suóra sî cu ochelarii pre naști. Lelea Nastasia siedea pre unu scaunu la umbr’a perului sî privea cu deamenuntulu la unu puiu de gaina ce lutînu-se acum mai de multe dîle in sinu, spre a se insa netosiă de ran’a ce o capetase dela un’a din ciocele din curte, sosit intre ceilalți. Acum se pleca tocm’a sa lu puna Elu bietulu de sî eră asta bine grijitu umbla veselu, liberu pintre ceilalți pui. — Sa-ti cetescu ceva Nastasia din cartea acest’a. Multu e minunata, dice Petru, sî se asiedia sî elu pre scaunu. — Andi tu ce minuni se spunu aici, ca faceau străbunii noștri cai vechi, câtu erau ei de maestri in tóté. Se vede ca atunci nu le eră rușine a lucră la meserii. Petru avea istoria cetea despre podulu celu mareliu sî inseratu intre minunele lumei, despre podulu lui Traianu preste dunăre, despre batâile romaniloru celoru vechi cu dacii sî se miră de modesti’a sîumanitatea lui Traianu, carele si rupse vestmintele spre a legă ranele vuloeratiloru. In dîu’a de astadi nu mai vedi tu domnii cei mari sa fia asia , adaugea Petru. Apoi veni cu vorb’a la bataile cu Bunaparte, unde sî romanii militari luara parte sî istorisea de strapatiele sî necasurile resbeleloru, la cari din urma se vedé a fi luatu sî elu parte. Nastasi’a ascultă sî caută după pui siorulu e cum se mesteca intre ceilalți, dara cu gandulu se pare a cugetă sî mai departe. Ea eră neliniscita. — Domne Petre tu-mi spui din cartea ast’a lucruri asta de frumóse, pre cari eu abia le potu cuprinde sî apoi sî din bataile in cari ai umblatu , dara eu amu visatu asta de reu pre Ionutiu asta nópte. Pare ca neci odata n’amu fostu asia ingrijita de elu. Elu si-a facutu de lucru cu Floric’a lui Todoranu sî atâtea se vorbescu in satu despre Saft’a. En cugutati se dice ca ea umbla pre la Stanciulu capitanulu prin padure. Acestea tóte nu suntu lucruri bune.... .. . «• Ic*t .*• 2 f*t«Ic , 4l • t — Dar taci pentru Odieu ! ei suntu amendo doi tenori nevinovați, ce te iai după visuri sî după spusele umeniloru ? Puiulu ajunsese in dreptulu grajdului sî dintr’o data o grapa se desface de câtva părete sî cade pre bietulu puiu, care se văietă reu. Nastasia alergă— puiulu eră mai mortu. — Nu-i semnu bunu nici acest’a Petre ! — Taci cu credintiele tale desierte. — Ti-amu spusu Petre ca ostadi nu se implinesce bine. Petru jumetate necăjita pre usioratatea muierei sele,— caci asta privesce elu superstitiunile plecă sa duca cartea sî ochelarii in casa. Se ca si turburase sî nu mai pute ceti. Dara mai târzi