Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)
1867-03-26 / nr. 25
Noi cunoscemu ma!umite ordinatiuni de ale regimului, atâtu din er’a absolutismului câta din ceea a asia numitului constitutionalismu, prin care regimul« insusi decliiara, ca du caus’a scóleloru o privescu de o causa comuna a statului sî a bisericei. Sî nu scriu sa fia esîtu până acum nici o ordinatiune dela guvernu, prin care sa se fia suspendatu principiulu acest’a Totu regimulu a fostu, carele au recunoscutu principiulu confesiunalismului sî carele, amesuratu acestui principiu, a lasatu fiacarei biserici din patria dreptulu sî netorintia de a organisă, după ceriniiele scivnliei sî după impregiurârile actuale, invetiamentulu din scólele populare , de a priveghia asupr’a disciplinei, de a ingrigi pentru calificarea invetiatoriloru, de a-i intâri in posturi pre aceei’a sî de a purta grigia ca ei implinésca oficiulu amesuratu chiamarei loru, sa si De alta parte regimulu a impusu amploiatiloru politici, ca ei, impreuna cu preotîmea, sa staruiasca cu tóta autoritatea loru pre lângă popor , indemnandu-lu sî silindu-su chiaru sa si faca scóle , sa le tîna in stare buna, sa se intretîra din partea copiiloru obligati de a umbla la scóla o frecventia regulata , sî in fine sa se scota regulatu si lér’a invetiatoriloru, ce li s’au acordatu prin contractu din partea comuneloru scolastice. In fino regimulu, pentru de o are cunoscintia nemijlocita despre starea scóleloru , si-au instituitu consiliari scolastici pentru fiacare confessiune, cari sa-i faca raporturi despre scóle , dar in cele din urma totu regimulu a fostu, carele a desfiintiatu institutulu de consiliari scolastici, lasandu in Transilvania in functiune numai pre cei doi consiliari pentru confessiunile române, s’ accst’a la espres’a cerere a ordinariateloru respective. Avemu inapoi’a nostra unu tempu mai lungu de 16 ani, de candu principiele amintite , proclamate de regimu, s’au practicatu , binereu cum s’a pututu, la noi ca sî la celelalte popore ale Austriei, sî totuși sa se mai dîca, ca problem’a organisarei sculeloru nu s’au deslegatu, pentru ca au diferitu opiniunile, ca aceea înaintea cărui foru sa se deslege, înaintea forului constitutionalu (?) sau bisericescu ! — Dar d corespundinte nici in punctulu acest’a nu e tocm’a consecințe , caci după ce arata indoiel’a amintita, vine indat,a sî spune, ca scólele nóstre stau mai eschisiv minte sub ingrijirea bisericei, sî apoi deduce de aci, ca pentru aceea ele se afla „in statu deplorabilu.“ In nunlu viitoru vomu cerca a descoperi sî caus’a zeului acestui’a. Faimele despre incorporarea cetatiei Fiume la Ungari’a se demintieseu pre cale oficiósa. Cancelari’a croata nu scie de astă ceva nimic’a. In politic’a din afara face zgomotulu celu mai mare cestiunea Luxemburgului. Scirile santu asia de opuse unele altor’a incatu din ele nu se póte alege adeverat’a stare a lucrului. In parlamentulu germanu de nordu, unu deputatu Benningsen a facutu interpelatiune despre starea in care se afla afacerea acest’a. Respunsulu celu da de Bismark se cuprinde cam in urmatórele : Dece adeca, ca prin disolverea fostei federatîuni nemtiesci, fiacare statu deveni in deplin’a sea suveranitate. Asia si Luxemburg-uiu , carele, si dupa ce celelalte state au intratu in federatiunea cea noua, a preferilu a remane departe de federatiune, ba s’a incunosciintiatu (Bismark) ca acolo domnesc e a determinata aversiune catra federatiunea nemtiesca , pana in clasele cele mai de josu ale poporului. Nu afla nici regimulu de bine a constringe pre cineva sa intre in federatiune mai alesu fiindu principele acestei tieri afara de periferie a federatiunei. Regimulu trebuie sa tratedie tier’a acost’a din caus’a referintieloru geografice sî etnografice cu mai multa prudentia. Politic’a prussiana va crutia incatu nu se vateraa onarea Prussiei se mtabilitatea natiunei francese. Nu crede ca e decisa deja sortea ducatului si spereza, ca 1 dreptuluneraliescu se va servă pre cale de pace sî va succede susținerea referintieloru celoru bune fatia cu estemulu (Franci’a).— Cugetamu ca celelate sciri nu privinti’a acest’a suntu de prisosu. Eveneminte politice. Sab iIu 25 Martin Scirile despre convocarea dietei Croației se repenescu sî inca câtu mai curendu, pentru ca acést’a sa pota trimite deputați la incoronare. Demissiunari si denumiri. După douariulu oficiala din Pest’a , s’au demissiunatu din oficiu Ioanu Piposcu Comite supremu alu Zarandului 5 Stefanu Ambrosiu Administratoru alu Comitatului Crasieiu , sî Ioanu Ciordanu Capitanulu supremu alu Chiarei; s’au denumitu de Comite Supremu alu Zarandului Dimitriu Ioanescu; de Comite Supremu alu Crasieului Ioanu Fauru; de Capitanu supremu alu Chiarei Nicolau Ujfalusi. Despre poesia româna. („Convorbiri literarie“) . Conditiunea materiala a poesiei. Poesi’a, ca tóle artele, este chlamata a esprima frumosulu, in distingere de solintia, care se ocupa de adeveru. Cea d’antâiu si cea mai mare diferintia intre adeveru si frumosu este : ca adeverulu cuprinde numai idei, pe candu frumosulu cuprinde idei manifestate in materia sensibila. Este clar o conditiune elementara a fia carui opu de arte, de a ave unu materialu, in care seu prin care sa-si realiseze obiectulu. Astfelu sculptur’a si taie ide’a in lemnu seu in petra , pictur’a si-o esprima prin colori, musica prin tonuri, sî acést’a constitue ceea ce s’a numitu mechanismulu arteloru. Numai poesi’a (sî aci vedemu prim’a ei destingere de celelalte arte) nu afla in lumea fisica unu materialu gata pentru scopurile ei. Caci cuvintele audite nu suntu materialu, ci numai organu de comunicare. Cine aude silabele unei poesîi sanscrite fara a inttelege limb’a sanscrita , de sî pote primi o idea vaga de ritmulu sî de cufoni’a cuvinteloru, totuși n’are impressiunea propria a opului de arte, nici partea lui sensibila, nici cea ideala ; fiindcă, sonulu litereloru nu are sa ne impresioneze cu tonu musicalu, ci mai antâiu de tóte cá unu vehicula pentru a desceptă imaginele sî noțiunile corespondietóre cuvinteloru , cî unde acest’a desceptare lipsesce, lipsesce possibilitatea percepti—unei poesiei. Din contra cine vede o pictura ludica, sî fara a inttelege ideia străină ce a incorporate póte artistulu prin colori d. e. detaiuilu unui cultu necunoscutu alu anticitatiei, are totusi pe deplinu partea sensibila a opului de arte si este in stare a o apretitii. Colorile picturei suntu dar unu adeveratu materialu, asemene tonurile musicei, pétr’a sculpturei; insa cuvintele poesiei suntu de regula numai unu mijlocu de comunicare intre poetu si auditoriu. Unde este atunci materialulu sensibilu alu poetului, fara care nu se póte produce unu opu de arte ? Materialulu poetului nu esista in lumea din afara; elu se cuprinde numai in consecinti’a nóstra sî se compune din imaginele reproduse ce ni le descoipta audirea cuvinteloru poetice. Candu cetimu d. e. la Bolintinenu : Intr’o sala ’ntinsa pintre căpitani Sta pe tronul Mircea incarcatu de ani. Astfelu pintre trestii tinere ’nverdete Unu stejaru întinde bratie vestejite. Astfelu după dealuri verdi sî numai florita betranulu munte albitu de ninsori, partea materiala din ceea ce este frumosu in acesta poesia, suntu imaginile provocate din fantasi’a nóstra prin cuvintele poetului „Mircea incarcatu de ani , cu unu stejaru ce-si intinde bratie reflectîte pintre trestii, cu unu munte albitu de ninsori după dealuri verde“ etc. Prim’a conditiune dar, o conditiune materiala sau mechanica, pentru că sa esiste o poesia in genere, fia epica, fia lirica , fia dramatica, este , că Din Pest’a. Siedinti’a casei deputatiloru din 28 Marte au atrasu o multime de ascultători mai cu sema pentru ca se scia, ca Deák are sa vorbesca in acea siedintia. Pe banc’a ministriloru se aflau toti miniștrii. După cele obicinuite si după trimiterea unoru incurse la comissiunile respective vorbesce Geduly pentru sî C. Ács contr’a votului majoritatiei. După acesti’a se pronuncia numele Deák. Cas’a intrega, cu lege si galerii impreuna, parea ca nici resulsa. Mai antâiu arunca vorbitoriulu o privire asupr’a influintiei celei mari , ce o are resultatulu desbateriloru presente asupr’a sortîloru Ungariei. Obiectulu in cestiune e deja de multu cunoscutu tuturoru , elu oratorulu, au cugetatu multu asupr’a lui sî a sositu la convingerea ca elaboratulu majoritatei pentru impregiururile de acum e celu mai acomodatu. Cu tote aceste, nu vrea sa prejudece pareriloru nimenui. Se simte motivatu a-si da părerile sele înaintea casei sî ’naintea tierei. Recunosce ca elaboratulu nu e perfectu, ci aru unele scăderi, ba póte inca multe. Decâtu nimic’a nu se póte face faza de scădere, cu atâtu mai vertosu unu lucru asta insemnatu cum e elaboratulu , la care tempulu va trebui sa vina intru ajutoriu, spre a areta si apoi a delatura scăderile. Spirituiu terapului aru fi spelatu constitutiunea, déca tiér’a nu consimtiea cu prefacerea dela 1848. Aristocrati’a ungurésca a consimtîlu la 1848 sa faca partasiu la constitutîune sî pre celalaltu poporu sî prin acest’a asternitu compătimirea tumei divili sale falia cu Ungari’a in anii suferintieloru ci. Asecura oratorulu esistinti’a constituiîunei celei liberale dela 48 până candu va domni spirituiu acel’a care a pus’o in lucrare. Afacerile comune erau depuse in spirituiu acelei constitutiuni , dovéda e adres’a diesala din 18 Marte 1848. Acestu opu era sa se continue in diet’a aceluiași anu, dara străinii, acei’a cari invinue nedeslegarea acestei cestiuni a fostu impedecatorii ei. In vre-o câteva cuvinte trece oratorulu presto cele intemplate până la 1861. Amintesce despre retacirile regimeloru urmate sî despre starea cea miserabila, in carea fu adusa monarci’a prin acele si despre adresele dietei din 1861, in care s’a depusu remediere vindecatóre de reulu ce era intratu dpj’a asia afundu. Starea, după urmatulu provisoriu, a devenitu sî mai precaria sî acum eră posibila vindecarea numai prin radicalismulu armeloru, cu scu fara așteptarea de tempuri favoritórie, sau prin convingerea monarcului, ca monarchic nu palimesce nimic’a prin restituirea constitutiunei Ungariei. Densulu (oratorulu) nu e pentru revolutiune sî evenemintele favoritare din afara nu stau la dispusetîunea Ungariei. Ele potu veni atunci candu póte e prea târzîu. S’a alesu dara calea cea din urma sî M. S. Regele, respingêndu teori’a de prescriptiune, a convocatu diet’a si a recunoscutu sanctiunea pragmatica de temeiulu legaturei comune. Trebuiea Ungari’a sa dea o doveda, ca basea acest’a póte stă lângă esistinti’a monarchies Bata dara drumulu, pre carele a sositu Ungari’a la afacerile comune. Defectele (scăderile) de cari a facutu pomenire nu impedeca scopulu de a ajunge la incungiurarea oricarui provisoriu a cârui urmări nu se potu vede innainte. Nu desconsidera părerile opuse, simte datori’a de patriotu a atrage atențiunea asupr’a periculiloru ce potu deveni in urm’a unei prescrieri. E dreptu ca in sancțiunea pragmatica se vorbesce de uniune sa se descepte prin cuvintele ei imagini sensibile in fantasi’a auditorului, sî tocmai prin acesta poesia se deosebesce de prosa că unu genu aparte cu propri’a sea rațiune de a fi. Cuventulu prosaiu este chiamalu a-mi da noțiuni chiare, insa aceste noțiuni suntu abstracte, logice, desmaterializate, sî potu constitui astfelu unu opu frumosu. Frumosulu nu este o idea teoretica , ci o idea învelita sî incorporata in forma sensibila , sî de aceea curentulu poeticu trebue sa-mi reproducă acesta forma. Notiunea abstracta „cin’a cea de taina“ póte fi adeverata, daca ei cunoscu relatiunile esențiale din istoria, insa pentru acest’a nu este inca frumósa; voescu sa făcu din ea unu opu de arte, trebue sa o incorporezu intr’o materia sensibila, sa mi o depinga cu colori intr’unu tablou (Leonardo da Vinci) sau sa o descriu cu cuvinte cari sa-mi descepte imagini de sensibilitate adecuate cu obiectulu ei (Klopstock „Messias“). Prin urmare unu siru de cuvinte, care nu cuprindă alta decâtu noțiuni reci, abstracte, fara imaginatiune sensibila, fia ele ori câtu de bine rimate sî impartîte in silabe ritmice sî in strofe, totuși nu suntu sî nu potu fi poesia , ci remânu prosa — o prosa rimata. Pentru a demonstră cu rimore acestu adeveru — demonstratiune cu atâtu mai importanta, cu câtu din ignorarea lui multe din poesiele nóstre nici nu intra in categori’a opuriloru de arte, ci suntu prosa stricata prin rime — vomu intra in cate-va detaiuri ale productiuniloru adeveratu poetice sî vomu aretâ, cum o suma de particularități esențiale ale poesieloruceloru mai frumóse se explica numai pe basea acelui adevĕru*