Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)

1867-03-26 / nr. 25

Noi cunoscemu ma!­um­ite ordinatiuni de ale regimului, atâtu din er’a absolutismului câta din ceea a asia numitului constitutionalismu, prin care regimul« insusi decliiara, ca d­u caus’a scóleloru o privescu de o causa comuna a statului sî a biseri­­cei. Sî nu scriu sa fia esîtu până acum nici o ordinatiune dela guvernu, prin care sa se fia sus­­pendatu principiulu acest’a­ Totu regimulu a fostu, carele au recunoscutu­ principiulu confesiunalismului sî carele, amesuratu acestui principiu, a lasatu fia­­carei biserici din patria dreptulu sî n­etorinti­a de a organisă, după ceriniiele scivnliei sî după impregiu­­rârile actuale, invetiamentulu din scólele populare , de a priveghia asupr’a disciplinei, de a ingrigi pen­­tru calificarea invetiatoriloru, de a-i intâri in pos­turi pre aceei’a sî de a purta grigia ca ei implinésca oficiulu amesuratu chiamarei loru, sa­ si De alta parte regimulu a impusu amploiatiloru politici, ca ei, impreuna cu preotîmea, sa staruiasca cu tóta autoritatea loru pre lângă popor , indemnandu-lu sî silindu-su chiaru sa si faca scóle , sa le tîna in stare buna, sa se intretîr­a din partea copiiloru o­­bligati de a umbla la scóla o frecventia regulata , sî in fine sa se scota regulatu si lér’a invetiatori­­loru, ce li s’au acordatu prin contractu din partea comuneloru scolastice. In fino regimulu, pentru de o are cunoscintia nemijlocita despre starea scóle­­loru , si-au instituitu consiliari scolastici pentru fia­care confessiune, cari sa-i faca raporturi despre scóle , dar in cele din urma totu regimulu a fostu, carele a desfiintiatu institutulu de consiliari scolas­tici, lasandu in Transilvania in functiune numai pre cei doi consiliari pentru confessiunile române, s’ a­­ccst’a la espres’a cerere a ordinariateloru respective. Avemu inapoi’a nostra unu tempu mai lungu de 16 ani, de candu principiele amintite , procla­mate de regimu, s’au practicatu , bine­reu cum s’a pututu, la noi ca sî la celelalte popore ale Austriei, sî totuși sa se mai dîca, ca problem’a organisarei scu­leloru nu s’au deslegatu, pentru ca au diferitu opi­­niunile, ca aceea înaintea cărui foru sa se deslege, înaintea forului constitutionalu (?) sau bisericescu ! — Dar d­ corespundinte nici in punctulu acest’a nu e tocm’a consecințe , caci după ce arata indoiel’a amintita, vine indat,a sî spune, ca scólele nóstre stau mai eschisiv minte sub ingrijirea bisericei, sî apoi deduce de aci, ca pentru aceea ele se afla „in statu deplorabilu.“ In nunlu viitoru vomu cerca a descoperi sî caus’a zeului acestui’a. Faimele despre incorporarea cetatiei Fiume la Ungari’a se demintieseu pre cale oficiósa. Cance­­lari’a croata nu scie de astă ce­va nimic’a. In politic’a din afara face zgomotulu celu mai mare cestiunea Luxemburgului. Scirile santu asia de opuse unele altor’a incatu din ele nu se póte a­­lege adeverat’a stare a lucrului. In parlamentulu germanu de nordu, unu depu­­tatu Benningsen a facutu interpelatiune despre sta­rea in care se afla afacerea acest’a. Respunsulu ce­lu da de Bismark se cuprinde cam in urmatóre­­le : Dece adeca, ca prin disolverea fostei federa­­tîuni nemtiesci, fia­care statu deveni in deplin’a sea suveranitate. Asia si Luxemburg-uiu , carele, si dupa­ ce celelalte state au intratu in federatiunea cea noua, a preferilu a remane departe de federatiune, ba s’a incunosciintiatu (Bismark) ca acolo domnesc e a de­terminata aversiune catra federatiunea nemtiesca , pana in clasele cele mai de josu ale poporului. Nu afla nici regimulu de bine a constringe pre cine­va sa intre in federatiune mai alesu fiindu principele acestei tieri afara de periferie a federatiunei. Regi­mulu trebuie sa tratedie tier’a acost’a din caus’a referintieloru geografice sî etnografice cu mai multa prudentia. Politic’a prussiana va c­r­u­t­i­a incatu nu se vateraa onarea Prussiei s­e m­t­a­b­i­l­i­t­a­­tea natiunei francese. Nu crede ca e decisa deja sortea ducatului si s­p­e­r­e­z­a, ca 1 dreptulu­neraliescu se va servă pre cale de pace sî va succede susținerea referintieloru celoru bune fa­­tia cu estemulu (Franci’a).— Cugetamu ca celelate sciri nu privinti’a acest’a suntu de prisosu. Eveneminte politice. Sab iIu 25 Martin Scirile despre convocarea dietei Croației se re­­pen­escu sî inca câtu mai curendu, pentru ca acé­­st’a sa pota trimite deputați la incoronare. Dem­issiunari si denumiri. După douariulu oficiala din Pest’a , s’au demissiunatu din oficiu Ioanu Piposcu Comite supremu alu Zarandului 5 Stefanu Ambrosiu Administratoru alu Comitatului Crasieiu , sî Ioanu Ciordanu Capitanulu supremu alu Chiarei; s’au denumitu de Comite Supremu alu Za­randului Dimitriu Ioanescu; de Comite Supremu alu Crasieului Ioanu Fauru; de Capitanu supremu alu Chiarei Nicolau Ujfalusi. Despre poesi­a româna. („Convorbiri literarie“) . Conditiunea materiala a poesiei. Poesi’a, ca tóle artele, este chlamata a espri­­ma frumosulu, in distingere de solintia, care se o­­cupa de adeveru. Cea d’antâiu si cea mai mare diferintia intre adeveru si frumosu este : ca adeve­­rulu cuprinde numai idei, pe candu frumosulu cu­prinde idei manifestate in materia sensibila. Este clar o conditiune elementara a fia­ carui opu de arte, de a ave unu materialu, in care seu prin care sa-si realiseze obiectulu. Astfelu sculp­­tur’a si taie ide’a in lemnu seu in petra , pictur’a si-o esprima prin colori, musica prin tonuri, sî a­­cést’a constitue ceea­ ce s’a numitu mechanismulu arteloru. Numai poesi’a (sî aci vedemu prim’a ei destingere de celelalte arte) nu afla in lumea fisica unu materialu gata pentru scopurile ei. Caci cu­vintele audite nu suntu materialu, ci numai organu de comunicare. Cine aude silabele unei poesîi sanscrite fara a inttelege limb’a sanscrita , de sî pote primi o idea vaga de ritmulu sî de cufoni’a cu­­vinteloru, totuși n’are impressiunea propria a opului de arte, nici partea lui sensibila, nici cea ideala ; fiindcă, sonulu litereloru nu are sa ne impresione­ze cu tonu musicalu, ci mai antâiu de tóte cá unu vehicula pentru a desceptă imaginele sî noți­unile corespondietóre cuvinteloru , cî unde acest’a desceptare lipsesce, lipsesce possibilitatea percepti—­unei poesiei. Din contra cine vede o pictura ludica, sî fara a inttelege ideia străină ce a incor­porate póte artistulu prin colori d. e. detaiuilu u­­nui cultu necunoscutu alu anticitatiei, are totusi pe deplinu partea sensibila a opului de arte si este in stare a o apretitii. Colorile picturei suntu dar unu adeveratu materialu, asemene tonurile musicei, pé­­tr’a sculpturei; insa cuvintele poesiei suntu de re­gula numai unu mijlocu de comunicare intre poetu si auditoriu. Unde este atunci m­aterialulu sensibilu alu po­etului, fara care nu se póte produce unu opu de arte ? Materialulu poetului nu esista in lumea din afara; elu se cuprinde numai in consecinti’a nóstra sî se compune din imaginele reproduse ce ni le descoipta audirea cuvinteloru poetice. Candu cetimu d. e. la Bolintinenu : Intr’o sala ’ntinsa pintre căpitani Sta pe tronu­l Mircea incarcatu de ani. Astfelu pintre trestii tinere ’nverdete Unu stejaru întinde bratie vestejite. Astfelu după dealuri verdi sî numai flori­­ta betranulu munte albitu de ninsori, partea materiala din ceea­ ce este frumosu in acesta poesia, suntu imaginile provocate din fantasi’a nó­stra prin cuvintele poetului „Mircea incarcatu de ani , cu unu stejaru ce-si intinde bratie reflectîte pintre trestii, cu unu munte albitu de ninsori după dealuri verde“ etc. Prim’a conditiune dar, o conditiune materiala sau mechanica, pentru că sa esiste o poesia in ge­nere, fia epica, fia lirica , fia dramatica, este , că Din Pest’a. Siedinti’a casei deputatiloru din 28 Marte au atrasu o multime de ascultători mai cu sema pen­­tru ca se scia, ca Deák are sa vorbesca in acea sie­­dintia. Pe banc’a ministriloru se aflau toti mini­ștrii. După cele obicinuite si după trimiterea u­­noru incurse la comissiunile respective vorbesce Geduly pentru sî C. Ács contr’a votului majoritatiei. După acesti’a se pronuncia numele Deák. Cas’a intrega, cu lege si galerii impreuna, parea ca nici resulsa. Mai antâiu arunca vorbitoriulu o privire asupr’a influintiei celei mari , ce o are resultatulu desbateriloru presente asupr’a sortîloru Ungariei. Obiectulu in cestiune e deja de multu cunoscutu tuturoru , elu­ oratorulu, au cugetatu multu asu­pr’a lui sî a sositu la convingerea ca elaboratulu majoritatei pentru impregiururile de acum e celu mai acomodatu. Cu tote aceste, nu vrea sa prejudece pareriloru nimenui. Se simte motivatu a-si da pă­rerile sele înaintea casei sî ’naintea tierei. Recu­­nosce ca elaboratulu nu e perfectu, ci aru unele scăderi, ba póte inca multe. Decâtu nimic’a nu se póte face faza de scădere, cu atâtu mai vertosu unu lucru asta insemnatu cum e elaboratulu , la care tempulu va trebui sa vina intru ajutoriu, spre a a­­reta si apoi a delatura scăderile. Spirituiu tera­­pului aru fi spelatu constitutiunea, déca tiér’a nu consimtiea cu prefacerea dela 1848. Aristocrati’a ungurésca a consimtîlu la 1848 sa faca partasiu la con­­stitutîune sî pre celalaltu poporu sî prin acest’a aster­­nitu compătimirea tumei divili sale falia cu Ungari’a in anii suferintieloru ci. Asecura oratorulu esistinti’a con­­stituiîunei celei liberale dela 48 până candu va domni spirituiu acel’a care a pus’o in lucrare. Afacerile co­mune erau depuse in spirituiu acelei constitutiuni , dovéda e adres’a diesala din 18 Marte 1848. A­­cestu opu era sa se continue in diet’a aceluiași anu, dara străinii, acei’a cari invinue nedeslegarea acestei cestiuni a fostu impedecatorii ei. In vre-o câte­va cuvinte trece oratorulu presto cele intem­­­plate până la 1861. Amintesce despre retacirile regimeloru urmate sî despre starea cea miserabila, in carea fu adusa monarc­­i’a prin acele si despre adresele dietei din 1861, in care s’a depusu reme­­diere vindecatóre de reulu ce era intratu dpj’a asia afundu. Starea, după urmatulu provisoriu, a deve­­nitu sî mai precaria sî acum eră posibila vindeca­rea numai prin radicalismulu armeloru, cu scu fara așteptarea de tempuri favoritórie, sau prin convin­gerea monarc­ului, ca monarchic nu palimesce ni­mic’a prin restituirea constitutiunei Ungariei. Den­­sulu (oratorulu) nu e pentru revolutiune sî evene­­mintele favoritare din afara nu stau la dispusetîu­­nea Ungariei. Ele potu veni atunci candu póte e prea târzîu. S’a alesu dara calea cea din urma sî M. S. Regele, respingêndu teori’a de prescriptiune, a convocatu diet’a si a recunoscutu sanctiunea prag­matica de temeiulu legaturei comune. Trebuiea Un­gari’a sa dea o doveda, ca basea acest’a póte stă lângă esistinti’a monarchies Bata dara drum­ulu, pre carele a sositu Ungari’a la afacerile comune. De­fectele (scăderile) de cari a facutu pomenire nu impedeca scopulu de a ajunge la incungiurarea ori­carui provisoriu a cârui urmări nu se potu vede innainte. Nu desconsidera părerile opuse, simte datori’a de patriotu a atrage atențiunea asupr’a periculiloru ce potu deveni in urm’a unei prescrieri. E dreptu ca in sancțiunea pragmatica se vorbesce de uniune sa se descepte prin cuvintele ei imagini sensibile in fantasi’a auditorului, sî tocmai prin acesta poesia se deosebesce de prosa că unu genu aparte cu pro­­pri’a sea rațiune de a fi. Cuventulu prosai­u este chiamalu a-mi da noțiuni chiare, insa aceste noți­uni suntu abstracte, logice, desmaterializate, sî potu constitui astfelu unu opu frumosu. Frumosulu nu este o idea teoretica , ci o idea învelita sî incor­porata in forma sensibila , sî de aceea curentulu poeticu trebue sa-mi reproducă acesta forma. Noti­unea abstracta „cin’a cea de taina“ póte fi adeve­­rata, daca ei cunoscu relatiunile esențiale din isto­ria, insa pentru acest’a nu este inca frumósa; vo­­escu sa făcu din ea unu opu de arte, trebue sa o in­­corporezu intr’o materia sensibila, sa mi o depinga cu colori intr’unu tablou (Leonardo da Vinci) sau sa o descriu cu cuvinte cari sa-mi descepte ima­gini de sensibilitate adecuate cu obiectulu ei (Klop­­stock „Messias“). Prin urmare unu siru de cuvinte, care nu cu­prindă alta decâtu noțiuni reci, abstracte, fara ima­­ginatiune sensibila, fia ele ori câtu de bine rimate sî impartîte in silabe ritmice sî in strofe, totuși nu suntu sî nu potu fi poesia , ci remânu prosa — o prosa rimata. Pentru a demonstră cu rimore acestu adeveru — demonstratiune cu atâtu mai importanta, cu câtu din ignorarea lui multe din poesiele nóstre nici nu intra in categori’a opuriloru de arte, ci suntu prosa stricata prin rime — vomu intra in cate-va deta­­iuri ale productiuniloru adeveratu poetice sî vomu aretâ, cum o suma de particularități esențiale ale poesieloru­celoru mai frumóse se explica numai pe basea acelui adevĕru*

Next