Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)
1867-01-29 / nr. 9
Telegrafulu ese de doue ori pe septemana : joi’a si Duminec’a. — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espeditura foiei pe afara la c. r. pește , cu bani gata prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. v. a. ear’ pe o jumetate de anu 3. fl. 50. Penru celelalte parti ale Transilvaniei si pen Sabiiu, ir 29 Ianuariu (10 Febr.) 1867. Itru provinciele din Monarchia pe anu anu 18 fl. era pe o jumătate de anu 4 fl. v.a. I Pentru princ. si tieri străine pe anu 12 pe a anu si fl v. a. Inseratele se platescu pentru I inteia ora cu 7. cr. sirulu , pentru a dou’a ora cu a'1', cr. si pentru a treia repetire cu 3V. cr. v. a. NTM 9. AMI A XV. La petitiune. Sabiiu 27 Ianuariu. In mai multi ani ai „Tel. Rom.“ s’a desfasiuratu din destulu treb’a petitiunei, acum ca prin o atingere magica, devenita si „memoriala“. Ea petitionen, acum după ce amu scrisu atât’a despre dens’a , nu amu mai ave lipsa a ne reintorce la ea , ceea ce ne face insa sa mai revenimu la acestu objectu, este perseveranti’a cea cinica a adoratori,loru acelui „memoriamu“ intru a pune totu in miscare spre a legitima inca sî form’a după care s’au facutu. Cuventulu cu carele voru a face o atare legitimatiune este de negarea conferintiei dela Alb’a Iuli’a, asupr’a cărei conferintie in nr. 5 alui Gaz. Trans.“ se arunca o a trei’a „mărturia“, înaintea Caiafei inca cetizau ca se aducea feliu de feliu de „mărturii“, ca sa marturisésca vre urna de asta, incâtu sa fia o causa de a aduce sentintia de morte. Asta sî acum. Numai necasulu e, ca prelânga tote incercarile de a mărturisi ceva defavorabilu, lucrulu ese altfelu sî tóte marturisescu de memorialu, sî ca Metropolitulu gr. or. a fostu contielesu cu memorialulu sî chiaru sî cu ducerea lui la Majestate, ba unu corespundinte din Blasiu alu Gazetei Dr. B. ne presentéza in nr. 5 alu Gazetei sî unu protocolu alu conferintiei. Se intie— lege, ca pentru a scote la lumina aceea ce voiesce coresp. apoi trebuie lucrulu ilustratu sî cu scornituri. Cine scie insa alege adeverulu din mestecatur’a tendentiosa, de securu ajunge la resultatulu contrariu, de care sî dlu Dr. B. su doresce cu publicarea protocolului seu. „Dela seriosu până la ridiculu se dice ca nu e decâtu unu pasu“. Coresp. Dr. B. ca sa dea sî mai mare pandu lucrului insîra cum am dîsu o gramada de scornituri, petrecute, după cum dîce densulu, in conferintia , insîrandu tóte câte au pututu iscodi cu fantasi’a cea minunata a densului, cu carea a mai debutatu sî cu alta ocasiune in Gazeta din a. tr. Ce e insa sî mai curiosu, e, ca densulu dela cele din mulu 1 alu Telegrafului, unde i se arelâ simplu, ca eră multiamilu cu decurgerea lucruriloru atâtu din conferintia, câtu si mai nainte cu votulu româniloru dela Clusiu, iea ans’a, ce nu i s’a datu,— schimosindu sî ceea ce e tiparitu in Tei. Rom. negru pre albu, — de a-si aduce inainte tóte meritele pe câmpulu politica, de candu a inceputu densulu „activitatea sea politica“, imbracandu-se solu odata in vestmêntulu modestiei sî dîcendu ca densulu „este amume insemnatu“ , prin urmare póte vorbi ce-i place si cum i vine la socotela. N’avemu nimic’a in contr’acestora din urma. Scimu sî noi ca asta este; mai era lipsa sa recunosca in publicu si impregiurarea, ca densulu nici pentru conferintie nu e inca destoinicu. Pentru ce dhemu noi acest’a? Sa nu respundemu noi, ci sa lasamu sa vorbésca cuvintele dlui Baritiu in asta privinta, cari pentru cașuri de aceste suntu forte instructive. Bata ce scriea mentionatulu domnu in nr. 77 alu Gaz. Tr. din 1865 : „Se pare ca românii in trebile loru private „voru fi mai tacuti, pe terenulu politicu insa s’au „purtatu g’ mai de curendu tocm’a iu intielesulu „opusu. Déca la unguri séu la sasi aru fi publi„catu cine-va d. e, o scrisóre privata, câ cea a „Metropolitului Sinlutiu (seu cu protocolulu confe„rintieloru mai adaugemu noi), credu ca publicaro„mulu mnai múltu nu am calea su confe„rintie private. Si ce se intempla . . . ? Românii nici odata nu afla nimic’a din condusele „sasesci, din contra sasii . . . tocm’a si care in ce „intielesu au vorbitu. „Nu Domnitoru ! Românii transilvani nu sciu „pacii in politica nici unu secretu, ci ei mai au sa „invetie in acesta privintia forte multa dela boierii „unguri, dela boierii moldo-romani sî mai vertosu „dela patricii sasiloru.“ Precum vedemu dara insusi făptuitorii memoratei întreprinderi surpa mereu pedestalulu , a cărui moralitate se combate cu insusi cuvintele loru. Unu altu spriginu este denegarea comitetului permanentu sî de negarea continuitatiei congresseloru natiunali. Aici séra nu mai lasa contraducerea nimie’a de doritu. In nr. 1 alu Gazetei comitetulu sî congresele se aduce până la asurditate. In nr. 5 alu Gazetei unu coresp. atrage atentiunea dlui Baritiu sa cetesca mai bine protocolulu dela 1861 p. 12 ca acolo se afla ca„barbatii permanenți“ suntu dați lângă Arhierei numai „până candu națiunea româna 8î va câștigă dreptulu seu de națiune politica“. *) Sî apoi de aci deduce, va se duca asta dara „anticipative“ este comitetulu denaturatu. In „Concordi a“ nr. 5 sî Gazet’a nr. 7 voru ómenii iéra congresu. Intrebamu acum , ca déca națiunea si-a castigatu totu ce-i trebuie, la ce a procesu cu capulu ruptu cu suplici pre la Vien’a sî ce intelesu aru mai avé congressulu, sî déca celu dela 1861 sî 1863 au fostu numai toleratu, la ce acum altulu de nou iéra in form’a acést’a tolerata, acum candu slamu sa plesnimu de multele drepturi ? Ori ca s’a cerutu in petitiune unulu „netoleratu“ ?— In fine de cete temi nu te trece. Suplic’a era gat’a sa sososca inaintea deputatului acasa, asia incatu in 17 Ianuariu c. n. a sî fostu luata sa pertractare in siedinti’a nu. Guvernu. Gazet’a prin unu corespundinte alu ei se grabesce a-si finisci publiculu cu aceea, ca suplic’a au catrânitu pre unii (cine voru fi acei’a) cu dóue dîle mai inainte , va sedîca până du au vediut’a. După ce au venitu insa in siedintia nu s’a mai cătrănită nimenea, caci coresp.lace apoi in privinti’a acest’a. Ne mângâie insa cu aceea, ca a fostu spriginita de unu consiliariu de români, carele si-a facut’o de a sea in fota form’a. In interesulu adeverului trebuie insa sa negamu afirmatiunea acest’a din urma , pentru ca noi scimu ca numai petitulu fu spriginitu iara form’a condamnatu, sî acést’a o a facutu acelu laudatu domnu consiliariu desiguru , pentru ca acelu petitu era depusu in o forma mai buna, mai chiaru sî reclîmata pre legi sî acte politice Datiunale de mai inainte, in votulu româniloru dela diet’a din 1865 pre carele insusi s’a fostu subscrisu , ceea ce asta dara atât’a insemneza , ca nu a spriginitu suplic’a sî in privinti’a formei. Seili ce Cioru ! Aru fi tempulu ca déca nu asta sa stamu sa meditamu asupr’a viitoriului sî de aceea a-si face bine sa ve siliti a nu sprigini pașii gresiti prin alte inconveniente, sa fiti pre unu momenta conscientiosi,sa cautati pre cararea-ve înapoi, sa vedeti cum a-ti mersu ! Aduceti-ve aminte ca a-ti stropilu cu lina capii aleși in congrese de națiune; a-ti dîsu sa se dea in laturi , apoi le—ati cerutu sa ve adune congresu, atunci candu vedeati ca nu se póte a fi decisu resistintia passiva ; in fine candu eraui in passivitatea cea mai buna ve tredeti activi sî că acei ce „nu iubiți intunereculu“, inca pre sub ascunsu, sî acum in urm’a urmeloru după ce faceți si congresu sî comitetu absurde acum’a ve tredîti séra pentru unu congresu ! — Unu poetu germanu ne spune, ca unu invatiecelu in magia (vrăjitoria) a vediutu pre maestrulu seu cum provoca feliu de feliu de lucruri. Intr’o da candu nu era maestrulu a casa, cerca sî invatiacelulu sa provoce puterea ne vediuta a magiei, sa aduca ap’a de lipsa in casa. Elu sciu sa o provoce, dara nu sciu sî cum sa o reguleze sî se faca sa încete puterea pusa odata crareasca candu nu mai eră in miscarea, desii lalipsa de ea, si asta pe’a umplu cas’a, incâtu era lese inundate, innecate si supuse stricaciunei. <9 Cu aceasta ocasiune face corespundintele atentu pre dlu Baritiu, ca gresiesce deaca presupune ca in tómn’a trecutu au esistatu unu comitetu in Blasiu, că candu dlu Baritiu au sositu acum din Americ’a sî iu a sclutu ce s’a intemplatu prin Blasiu. Unii cuventu pentru cei dela tiéra Déca este dreptu ca intre arme făcu musele, apoi, după informatiunile din mai multe parti, nu este dreptu, ca intre zgomotele politice tăcu sau mai bine inceta mincritatile. Déca nu le audemu apoi de siguru ca vocea loru nu e destulu de puternica sa strabala până la urechile unui publicu mai mare, sau ca publiculu acest’a mare in preocupatiunea sea, le trece cu auditilu. Aru fi fórte de lipsa, ca acei ce petrecu la tiéra, baremu in asta privintia sa nu arete indiferentismu sî sa caute după relele ce se intempla, ca déca pre alta cale nu suntu de a se vindecă sa le arete celu putînu publicitatiei, caci ori sî cum acest’a inca ajuta sî déca nn alta, arata altor’a unele rele, pre cari in asemenea imapregiurari, le potu incungiura. Se inttelege de sine, ca in atari lucruri de o natura asta de delicata se recere o strictissima sinceritate si spiritu energicu, adeca in asemenea lucruri sa nu urmedie cineva nici cu superficialitate, nici din isbanda asupr’a cutarei sî cutarei persane sî fara de aceea sa para fi respundatoriu de adeverulu pre carele vrea sa lu emită in publicu. Audîmu, insa numai audîmu, ca in multe comune de. dreptulu de crâsmarilu, atâtu alu comuneloru câtu si altoru societati sau corporatiuni se nimicesce, aruncandu-se dea valm’a cu celu alu proprietariloru celoru mari, déca suntu de ace, i’a, séu in altu modu. Acum déca cine-va p&ti mindu de acestu zeu, dar nedesfasiurandu lucrulu ca sa fia chiaru cum sta si cum au fostu, pata da baremu unu sfat in asta privin'ta ? cine sa Sî mai putîm pute ajuta cineva candu nimenea nu vrea