Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)
1868-06-30 / nr. 52
tia la festivitatea desvelirei monumentului. Acolo s’au intalnitu si representantii unor reuniuni protestantice. Cuventurile si toastele ce se rostira la asasiunea acestei festivitati trateza cestiuili de cultura si libertate. Se vorbesce despre o întâlnirea a imperatului rusescu si francesa la Berlina cu regele prussismu. Foile parisiane deminuiescu energicu scriea acest’a. Regin’a Angliei va calatori , după amanarea siedintieloru parlamentari, incognito, la Parisu si de acolo la Lucern’a in Elveti’a. In Belgradu arestările se continua. Regenti’a promite a fi liberala. Activitatea ei si a ministriloru arata ca in adeveru voru corespunde promissiunei. In Romani’a se voru face alegerile pentru senatu in 19. 20 sî 23 Iuliu n. — Dieta Ungariei In cas’a magnatiloru, tinenduse si edintia in 2 Iuliu se afla puse la ordinea dilei proiectele de legie in privinti’a tabacului, lotariei, in prvinti’a contributiunei pentru bere, zaharii si spirtu, in fine proiectulu de lege in privinti’a contributiunei pentru carne si vinit. După cetirea raportului comissiunei de finantie se primesce proiectulu ce privesce monopolulu tabacului fără desbatere. La proiectulu pentru loterii observa cont. Cziraky, ca aru fi bine déca loteriile se aru puie delatura din consideratiuni de moralitate, si din acelu motiva, pentru ca susținerea loteriiloru vine in contraducere cu legile ce oprescu jocurile hazarduose. Ministrulu de finantie Lonyai observa, ca déca s’aru delatura dincóce loteriele cu numeri si dincolo de Laitanu, alunei joculu totu nu s’aru sterpi. De alta parte descopere casei, ca după datele ce le are, populatiunea ungurésca nu pune, seu déca sî pune apoi forte putinu, in loteria. Legea ce primesce fara a se desbate mai departe. Notariulu casei deputatiloru aduce legea penpentru timbru. După aceea se primescu fara multa desbatere celelalte proiecte puse la ordinea dilei. In ssedinti’a dela 2 Iuliu in cas’a deputatiloru protestară alegatorii Cincibisericilorn, (Pécs) din partid’a lui Madarasz in contr’a alegerei ce s’a facutu acolo acum de curendu iéra cetatea Neoplant’a declara, ca depunerea unui comissariu regescu provediutu cu plenipotentia e vatematória. Carolu Gabody interpeleza pre ministeriu, ca are de cugetu a desdauna pre orasiele privelegiate înainte de 1848, pre basea §lui 9 din art. XII arii legiloru din 1848 ? După aceea se pertracteza mai multe petitiuni. In ssedintia casei deputatiloru dela 4 Iuliu D. Dozsa a demis sinnéza de mandatulu seu cu deputatu, fiindu denumitu asessoru la tabl. regia. Se cetesee respunsulu regimului serbescu la harti’a de condolentia din partea dietei Ungariei. Bar. Banffy așterne o petitiune a comitetului Crasnei, in carea se plânge ca e strimtorita in dreptulu seu de alegere. Simonyi interpeleza, ca judecătorii, cari au sa judece cetatieni pentru nota infidelitatis, se denumescu pre langa contrasemnatura ministrului respectivu ? După acest’a trece cas’a la desbaterea dârei fondarie si pentru case. Beniczky propune amenarea desbaterei acestei legi pana la pertractarea bugetului. Trefort doresce ca regimulii sa nu mai aiba lipsa de indemnităti spre veritoriu si de aceea i pare bine ca legislativa a ajunsu ca sa pota regula afacerile tierei. Arata insa ca iicairi darea fondaria nu e in proportiune asta mare ca in Ungaria, pentru ca ea ataca si capitalulu. Legislativ’a dara, sa caute unu modu ca se póta micsiora acesta dare sî sa intregesca venitalu din alta parte. Acest’a s’aru pute face după pererea densului prin introducerea unei contributiuni după orice venitu curatu. Fiindca acesta reforma cere tempu pnia a se pute pune in lucrare, primesce acumu proiectulu regimului. Sig. Papu propune reducerea pensiuniloru, parte stergenduse cu tolulu, parte imputinânduse la unu maximum de 300 fl. iera salariele amploiatiloru ministeriali sa se reducă la jumetate sî după titulaturi sa platesca dare acei ce le porta. Reclucatiunea contributiunei sa se incepa numai decâtu fiti pana la terminarea aceleia sa se scota aruncăturile de dare numai din locurile unde este sî consumau. Conte F. Riehy face mai multe observări dar a se alatura lângă proiectulu regimului. Ignatiu Nagy propune reducliunea armatei si a procenteloru datoriei statului. Pulszky respinge aceste propuneri din motivu ca compromisionarea tierei. Imputa lui Beniczky ca elu a trecutu la opositiune după ce a votatu mai de multe ori pentru afacerile comune. Voteza pentru proiectu. Beniczky declara afirmatiunea lui Pulsky de o minciuna. Acestu cuvenlu neparlamentariu a provocata unu zgomotu cl9re. Presiedintele indreptă pre vorbitorii la ordine sî acest’a ’si modificd obsevarea cu cuvinte mai moderate. După ce mai multi vorbescu pro sî contra, se primesce proiectulu dreptu base la desbaterea speciala. Comitatulu Uniadórei. (propaganda confessiunala.) In „Fedentiunea nr. 88 părintele vice-archidiaconu Beniamino Densusianu subinsemnatu cu lit. Z. va sadica zelosulu, — i-si vérsa veni nosu asupr’a par. Prot. Sabinu Piso sî intrebuintieza cu multu studiu nisce fictiuni malitióse , numai ca se faca pre cei ce nu sciu , a crede , ca domni’a lui sufere mare nedreptate, ba ce e mai multu, ca fondurile bisericesci sî scolare suntu amenintiate sî ca nu e sperantia de progresu. In adeveru ca nu e nici o sperantia de progresu in propaganda confessionala care par. v. arch. Beniamino Densusianu o continua sî astadi cu unu fanatismu demnu de tota lauda (?) superioriioru sei. Durere insa, ca a trecutu tempulu prin vilegieloru confessionale sî asla nici succesulu părintelui Densusianu in propaganda domniei sele — nu e cehi doritu. Abiă cu multe machinalieni a pututu face in coronn’a Rengeto, la trei familii de confessiunea gr. catolica, o biserica, firesce cu spesele comunei intregi, ca din fundulu religiunariu catolico de asta data in capelara ajutoriu — sî bieții Rengeteni s’au simtiiu forte asupriti, vedendu ca trebuie se faci inca o biserica in satulu loru, pentru trei familii de alta confessiune, cându ei au lipsa de scela si invetiatoriu. Dara ce nu póte amulu face déca are minte si invetiatura si putere in mâna. Fostul« vicecomite Ladislau Olteanu, meritatoru dara acum’a pentru abusuri de oficiu suspendatulu barbatu alu dorintialoru părintelui vice-archidiaconu — a vrutu se sia sî s’a faculu, dara nu din voi’a buna a Rengeteniloru, ci cu forli’a — Numitulu D. vice-comite a trimisu gendarmi in stu, si mai multi creștini a trebuitu se iésa Duminec’a din biserica, ca se plece cu carele după materialu pentru biseric’a ce era sa se zidésca la trei familii de alta confessiune, — mai reu ca pre tempulu iobagiei negre. Acum insa venindu altulu in loculu D. vicecomite Olteanu, propaganda părintelui Densusianu stagneza, fiindu ca nu mai are de cine se fia sprijinita, nu mai are cine esecula idei fine sî planuri seci sî stricacióse Româniloru , fara de aceea părintele prof. Sabina Piso, tînendu-se de principiul« „Ce tie nu-ti place altui’a nu face“, cu totu dreptulu a pututu dîce par. Densusianu , ca nu e nici o sperantia de progresu — in propaganda confessiunala. In astfeliu de impregiurari, ce e de facutu ? Nu ia remasu par. v. archidiaconu allu ceva, decâtu se ia refugiulu sub mantau’a nationalitatei, sî de acolo se stinge cu gur’a mare, plina de calumnii asupr’a altor’a, ca sufere caus’a natinnala, ca suntu periclitate fondurile bisericesci sî scolare care in comun a Rengelu nu Ie-a avutu nici odata — sî ca nu e sperantia de progresu. Firesce asta ceva se póte face numai cu ajutoriului Concordiei“ ca in a. 1865 sî acum cu a „Federaiiunei“ cu cele mai apte de a publica espectoratiuni nedemne de credinmentu sî care producu numai ura si desbinare intre frații de același sângef certe confessionale, de care aru trebui sa ne rasînamu, necum sa le publicamu la lume! In zadaru bagi insa pisica insacu ca ea totusi arata unghiile — respectivele redactiuni au avutu si au nisce sfetnici din launtru, devotati aspiratiuniloru semi-nationale. Acesti’a aru si in starea publică pentru plăcerea părintelui varchidiaconu Densusi«nu sî nisce istorióre frumóse, care i-aru caracterisa principiele sî conceptule domniei sele despre conscientiositate $i moralitate. Maniera sî singularitatile Domniei sele sescimu toti care-lu cunoscemu mai de aprópe, pentru aceea nu ne mirâmu, ca se văietă cu unu fariseu cându nu póte reesî cu planuri egoistice, sî ilussiuni vane, —• dara ne miramu, ca cetimu in foi române care porta numele „Concordia“ sî „Federaliunea“ — certe confessionale, care a creatu cela mai mare zeu pentru România Sî apoi deca s’aru convinge ori cine despre adeverulu causei presente, aru trebui sa se mire , cum a pututu ave corespundintele din „Federatiune“ atât’a maliția atât’a astuzia ca se dea la publica astfeliu de neadeveruri, aru trebui se afle cu ce intentiune a complicata unu lucru forte simplu. In comuna Rengelu, mai in anii trecuti, a trecutu vre-o trei familii la confessiunea gr. catolica, in senitu tempu s’a sî facutu nuniu preotu ce de altmintre era soldații. La acesti’a le trebuiu acum sî biserica, dara fiindu putini de totu nu aveau cu ce se o faca, până cându a venitu pomenitulu Domnu Ladislau Olteanu in cerculu Giugiului eu jude procesnanu, acest’a s’a pusu s’ a luații unu protocolu cu membrii comunei, pre bas’a carui’a interesele imprumutului de statu se fia menite pentru biserica sî scola in proportiunea membrloru fiescecarei confessiuni. Apoi cum a scosu domnulu Olteanu cu părintele Densusianu acea proportiune, ca cu interesele împrumutului de stătu, ce veneau la trei familii de confessiunea gr. catolica — se póta face in scurtu tempu o biserica, judece oricine, •— atâtia e fapta, ca d Olleanu, care inca e de confessiunea gr. catolica, a lualu bunii toti la sine si a manipulații cu ei după plăcere dinpreuna cu părintele Densusianu asta de bine, incâtu au facutu biserica. Vechendu părintele Protopopu Sabinu Piso insie laciuirea acesta a protestatu in contr’a asloru feliu de volnicii cu banii poporeniloru de confessiunea gr. orientala ; acestu protestu isu numesce părintele Densusianu in an. 1865 in „Concordia“ de intolerantismu religiunariu, atunci insa amu lîenulu de nedemnnu a combate frase góle sî espressiuni după manier’a unui sî fâra de aceea amu cugetatu ca a trecutu tempulu certelru confesgiunale intre români sî ca dara părintele varch. Densusianu vnca va mai inaintă cu tempulu sî se va lasa de propaganda confessiunale, cându nime nu se mai ocupa cu asta ceva. Vedemuirsa ca tăcerea nósttra a fostu in zadaru, ca părintele Densusianu din nou a inceputu acum in „Federations“ a-si versa veninulu in espressiuni vatematore, sî a da causei o fatia după combinatiunile d-sele sî nu după adeveru, din nou a inceputu a aruncă intolerantismu religionariu pentru ca Rengetenii nu voru sa-si mai lase banii de prada altor’a de alta confessiune. Nu suntu amenintiate funduri bisericesci sî școlare, dara e emenintiata propaganda d-sile. Nu e nici unu intolerantismu cându nu dai altui a ce e alu seu. Intolerantismu religiunariu se póte numi cu totu dreptulu ce a faculu părintele vicariu gr. catolicu Petru Popu din Slatiegu, ca a scrisu la locuri mai inalte sî au alarmatu comitatulu intregu , ca aru fi venitu nisce pentru ca intr’o comuna missionari din Horaani’a, —de catva granitia a voitu vre-o câtiva ómeni se treea la confessiunea greco orientala, bieții omeni fura aruncați in temniti’a din Hatiegu, fara nici o cercetare, pana candu apoi abia s’au purificatu, ca nu suntu missiunari din Romani’a nici ca au avutu atingere cu astfeliu de missiunari, frumósa apucatura a D. Vicariu, semnui de natiunalistu bunu 1 Frumóse sperantia de progresu. Totu părintele Densusianu, in nr. 47 a „Federatiunei“ face imputări intelegintiei române din acestu comitatu, ca nu apara interesele natiunale si face alusiuni pre departe, — se faca lume , deci nu amu sci undelu dóre, cându imputa Domnulua vice-comite Georgiu Ciaclanu „ca a uitatu de beneficiele Blasiului“ va seduca, ca fiindu sî domnulu vice-comite Georgia Ciacianu de confessiunea gr. catolica , pentru ce nu face sî domni’a lui cum au facutu Ladislau Olteanu ? se intrebuintieze ori sî ce mijloce numai ca se póta inainta propaganda confessiunala. In D. Ciacianu insa nu si-a aflatu omulu, deore-ce domni’a lui uresce din inima de chinurile intre români, uresce din inima inentiunile părintelui Densusianu, care purcedu din egoismu sî Untescu la proselitismu. E fórte tristu lucru ea anca si in seclulu ala 19, mai vinu înainte certe confessiunale intre ro-