Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)
1868-08-01 / nr. 61
242 apoi încheia : „In fondu totulu se reduce la cestiunea de dreptu internationalu, nu are dreptulu de a face contra Are Franci’a sau Prussiei ce Prussi’a a facutu contra Franciei ? None aceea, ni se pare ca respunsulu nu va fi dubitativu. Pune la indoiala insa planulu de o uniune vamala sî intreba ca se afla ein altu undeva decâtu in imaginatiunea unui ce scrie povesti, aici la serbatórea acest’a, nu si—au castigatu o idea chiara despre Austri’a. Nici Vien’a nu o cunoscu bine. Străinii credu ca au atlatu o Austria renăscută, precându o Austria intrega (Gesammtoesterreich) nici ca mai esista,séra in libertatea, cu care se face atât’a sgomotu in Vien’a, privescu popórele ne nemtiescei o apesare. Partid’a domnitória din Vien’a si-a jucatu cartea cea din urma, fara de a fi castigatu vre-unu jocu politicu , cu tote ca legă multe sperantie de evenementulu acest’a. Partid’a si-a magulitu siesi si fratiloru nemți pré multu si prin acést’a a va temalu pre popórele nenemiresci, ba a escitalu temeri si in sinulu maagiariloru. Partid’a (domnitória) nu a castigatu nimic’a in afara si in launtru a ingreunatu lucru. Dela frații din afara nu póte astepta nimic’a si deca nu se va împacă prin o egalitate cu cei din launtru, va trebui sa se duca dela putere. — Cestiunea reuniunei vamale intre Franci’a, Belgia si Oland’a, despre care a mai amintiseramulî noi la alte ocasiuni, dice „Curieriulu de orientu“ ca amenintia de a ocupa locu intre prejiudentele Europei, care locuia ocupala in anii din urma. Gestiunea Luxemburgului. Rumorile belicase (resboiase) respinse de vreo câteva luni incace prin rumorile cele pacifice recâștiga inca odata terenu. In regiunile de regula bine informate, mergu pana adice ca o campani’a de tomna pre malurile Renului e resoluta la Parisu ; se citeza insesi unele pasagier numite din o epistola particularia a principelui Meternich, ambasadorului austriacu in Franci’a, care aru fi de natura de a intari acesta opiniune. Curiemeriulu inca sî pune mai ia vale insusi întrebarea, ca ce e adeveratu din aceste supositiuni alarmânde. Respunsulu e ca nu scie ce sa dîca. Cu tote ca aru sei, ca verosimilulu nu e totadeun’a adeveratu, se vede ispititu, neconsderându de câtu situatiunea generala, a crede in elactitudinea aceloru sciri. Dara de atâtea ori deja au vediutu trecându li nu pre orizonu punctele cele negre, fara de a se opri in loco, de atâtea ori s’au vediutu Gestiunile cele mai complicate sî mai putinu înclinate pentru unu arangementu, desnodânduse prin o transactiune sau intindienduse pana la uitate, de unde urméza apoi câte unu provisoriu pre tempu indelungu ; de atâtea ori au vechiutu noutati grave afirmate in cercuri înalte sî apoi demintite, incâtu numai ar face o nebunia, déca aru totu inregistra la densele, lasându că venitoriulu sa le intarésca sau sa le destrueze. Face apoi curieri alu o revista de mai multe intempluri in Tuilierii, in corpulu legilativu francesu, citeza mai multe vorbiri de barbati însemnati francesi sî opiniuni din pres’a prussiana sî IVot’a lui Usedom. Impartasîmu urmatoriulu actu memorabilu pentru istori’a , carele a premerse resbelului din 1866 ; de altmintrea se amintise pre scurtu intre evenemintele politice in unului din anii nostri de mai inainte. Fu cetitu in camera italiana de curendu. Fiorenti ’a in 17 Iuniu 1866. Escelentiei Sale Generalului Lamarmora, pressedinte Ministerial la Pioventi’a. Subscrisulu, legalu estra ordinariu, si pienipotentialulu Majest. Sale regelui Prussiei are onore a face Escelsele Generarului Lamarmora presiedinte alu consiliului si ministru de esterne urmatórele descoperiri : In scurtu tempu voruluâ Itali’a sî Prussi’a armele in contra Austriei, pentru deciderea trebei loru comune. Guvernulu regelui, a serenissimului meu domnu, afla de aci inainte in urma acestora de forte necesariu cea mai stricta consonantiaperatiunile cele mai efective intre ambele si cordisposition militare. Fiindu ca la inceputu spatiulu se denega o actiune comuna pre acelasi câmpu de batalia, asta se vor ufili a suplini acest’a prin lovituri comune in unulu sî acelasî tempu. Astfel in atacata va trebui se-si imparta Austri’a puterile sî nu se va putea folosi, nici de cumu de un’a sî aceasi reserva contra unei sî ceilalte partide. Si in fine loviturile acestea le va simti nu numai mor mentanu pre campulu de batalia, ci acelea voru fi de mare importantia pentru viitoriu. — Mai antâiu regimulu regelui este convinsu c’a incependuse odata ostilitatile in Germani’a, acestor’a are sa urmeze numai decâtu declar area de resbelu si din partea Italiei. Prussi’a cunosce cu multu mai bine simti amintele cele loiale, de cari este petrunsu regimulu regelui Victoru Emanuelu, decâtu sa se póte indoi de densele. Solidaritatea sî simultaneitatea acest’a insa trebue dupa opiniunea regimului prussiana continuate sî repetite, pre câtura dura campani’a Ambe aceste puteri au insa ca aliate bune a-si inainta operațiunile loru reciproce, tendintta acest’a precumu speradia Prussi’a va fi din partea regimului italianu aprobata sî acceptata. Sistemulu celu propune Prussi’a Italiei pentru resbelulu viitoriu , e unu resbelu pana la cele din urm’a. Deci déca sórba va fifla inceputu armeloru favorabila, atunci nici o impedecare nu va putea reliene pre ambi aliați, ei se voru nesui a reseptó pre iuimi cu pana la celu mai de pre urm’a locu de refugiu, pana ce i voru seca tóte sucursele. Ei nu se voru îndestuli, după o victoria a ocupa unu teritoriu, care se aru pute de sî o pace favorabila. Din contra, fara privire la fiitórea configuratiune teritoriala, se voru strădui, înainte de tote, a face victori’a definitiva, completa sî nerevocabila. O atare dauna causata inimicului prin unirea puteriloru aru aduce fiecărui in sfer’a sea unu castigu forte mare, atâtu moralu câtu si politicu, pre langa resplat’a materiala, ce trebue se resulte pentru ambi de aicea in modu egalu. In moduli acest’a nu trebuie sa se cugete Prussi’a la pedecile, cari i le-am opune arta seu natura, dela Lintiu pana la Cracovi’a, ci va pute sa înainteze spre Vien’a cu succesu, care nu va sî pute ajunge. Ce se atinge de operațiunile analoge ale Italiei, nu póte cineva cugeta la asiediarea patrulateriului, ci va preferi alu sparge, sau alu incungiura, pentru ca asta se póta lovi pre inimicii in câmpu l iberii. Mai nu este îndoiala, ca Itali’a conformii proportiuniloru numerice se va afla in scurtu timpu in posessiunea provinției Venetiane, cu esceptiunea Veneției, Veronei si Mantuei a cârora garnisone vom fi tînute in sineu prin numerose corpuri însemnate de observatiune. Genralii italieni vom judecă fara îndoiala mai bine operațiunile, despre cari se tracteza cu tóte acestea nu se va îndestuli Itali’a , pasîndu in consonantia cu Prussi’a , a inainta numai pana la marginea nordica a Venetiei, ci trebue sa-si deschidă drumulu catva dunăre, spre a putea conveni cu Prussi’a in centrulu monarchiei imperiale, cu unu cuventu, trebue sa-si îndrepte pașii catva Vien’a. Spre a-si câștigă o posessiune durabila asupra Veneției trebue puterea Austriei inainte de tóte lovita in anim’a ei. Itali’a Ce urmari aru avea impregiurarea aceea cându aru voi a-si margini acțiunile sele militarie pana l a Udine sau Belluno, intarziindu-se apoi la întărirea positiuniloru de fortiatiuni ? Desiguru ar fi totu resbelulu impedecatu, câci astufeliu aru concede armatei austriace, a se retrage siniscitu catra Nordu, spre a intari trupele imperiale contra Prussiei. Cu ajutoriujj Bavariei aru putea impedea ca puterile acestea unite, ofenstiva prussiana, gtraformandu-o in o defensiva. Intimidatu prin resultatele acestea, aru putea cugeta cineva la o pace, care insa n’aru cores*punde atâtu pentru Prussi’a câtu si pentru Itali’a , V4M816RA. PREAMBLARI ^reprod, din „Convorbiri literarie“ (Urmare:) XL Ce voru fi vorbitu, nu sciu. Vedeamu numai ca in fiecare momentu rîdea cându unulu, cându altu, cându amendoi împreuna. După v’o jumetate de ore, Edgar ei dedea bratiulu. Apoi oprinduse amendoi, ne spuseră ca au pusu unu ramasingu cine-a fugi mai iute până la unu copacu ce se vedea in depărtare sî ne îndemnare sa mergemu inainte la copacu ca se simu judecători. La unu semnu ce facuremu cu basmaca, amundoi pornire sî sosire si acel’asi minutu. Louise pretindea ca ea ar fi 'u iunsu antei, Edgar sustinea contrarulu. Eram numai doi judecători si fiindu ca eu me pronuntai in favorea Louisei sî Armand in favorea lui Edgar, ramasingulu nu se putu hotărî. Ajungêndu la Martigny, Armand sî Louise tragere la otelulu nostru. Tata dupa o petrecuremu împreuna si dobandiremu o asta amicie unii pentru altii, incâtu luaremuotarîrea sa calatorimu de acumu împreuna. Chiaru de a doua dî voiamu sa intreprindemu partita pre La Piere avoir. Cându ser’a târdia ne retraseremu in camerele Hesire, Edgar multa vreme nu se mai departa de la feresta, ci rezemându-si capulu pre bratiu se uita la luna. — Se vede ca lun’a îsi pare astadî mai interesanta, decâtu alte ori, întrebai pro Edgar zimbindu: „Bu nu, dar nu sciu pentru ce nu niLesomnu, raspunse du distrasu. Gata sa nu perdî somnu lu cu totulu Edgar ! „0! N’aibi nici o grija, dîse Edgar zimbindu. ludata insa zimbetulu redisparu, prefacendu-se intr'unu suspinu. Vediendu asta, am lasatu pre Edgar sa pric* viasea lun’a, câtu i-a fi dorulu sî m’am culcata. Când me desceptai a doua di dimineti’a, nu vediui pre Edgar. Mai matinala decâtu mine elu se sculase sî esise de multu. Coborîndu me josu in gradinatia otelului, ilu găsi la o mesa cu Armand si Louise, asceptându-me trustrei cu dejunulu. — Bravo! Bravo! Bine iti siede sa fi asta de lenesiu si sa ne faci sa te asceptamu, L-rai striga Louise, viindu-mi inainte sî dându-mi mân’a. „E vin’a lui Edgar, amu respunsu eu. Trebuie sa scrti ca amiculu nostru e fórte egoistu. N’a voitu sa imparta si escu cu densulu multiumirea de a fi o óra mai multu in societatea D-vóstre. — O nu, respunse Edgar, dar te vedeamu dormindu asta de bine, incatu îmi parca a fi o crima de a te trezi. „Bab !u era mai multu sau mai putinu .... Dar D-ta cum ai dormiții ? — Bine, respinse Edgar cu voce mai slaba sî plecându ochii la pamentu. Sfirsîndu dejunulu, es premu tras patru. La pórla otelului ne astepta unu calauzu cu doi catâri. Eră ear sa mergemu schimbândune cându pre josu, cându calare. Pre uu catâru se urca Louise, pre alu doile eramu sa me suiu eu, cându Edgar me ruga sa lu lasu anleiii pre densulu. I-amu gacitu planulu sî i-amu cedatu loculu meu bucurosu. Louise, Edgar sî calauzulu plecare inainte. Armand si cu mine remaseremu mai in urma. Planautu lui Edgar de a calatori pre lângă. Louise nu isbuti insa, caci zadarnicu îndemna catârulu seu sa pasiasca pro tanga catârulu Lottóei, deprinși a merge umflu după altuia catârii nu voiau nici de cumva merge alaturea. Acest’a insa nu impedeca conversatiunea, celu putîmu vedeamu ca Louise care mergea inainte se uita neincetatu înapoi spre Edgar. In vremea acest’a Armand i-mi spuse ca nici elu nici sora sa nu părăsise Franci’a ; elu fusese in câteva rânduri la Parisu in afaceri comerciale, dar Louise nu cunoscea alta orasiu decâtu Lile. Louisei i venise intâia ideea sa faca asta primblare prin Svitiera la care părinții cari erau betrâni, consimțire numai după multe saptemâni de insistenti’a. Armand îmi vorbia cu are si care îngrijire de viitorulu seu. Tata-sen voia numai decâtu sa se retragă in viati’a privata sî sa lase tóta greutatea comerciului loru, care era forte intinsu, asupra sa jelu nu se simtia inca aptu de a conduce o casa comerciala asta de cunoscuta sî ar fi voitu sa gasesca unu asociatu. Elu fusese destinat a deveni advocatu, insa fratele seu mai mare care era sa urmeze comercialu parintescu, murise cu doi ani inainte sî astfel iu Armand se vediuse silitu a parasi studiele si a intră in comerciu , cariera pentru care nu avuse mare plecare la inceputu, dar cu care incepea acum a se deprinde. Vorbindu noi astfel iu de o parte, Edgar si Louise desiguru despre altele de alta parte, ne suiamu incetu in susu. Drumulu era frumosu; elu mergea pre malurile unui riu prin sate sî livedi. Dupa v’o doua ore de marsiu, vreme in care ne schimbasemu in mai multe renduri cu tovaresii nostri, drumulu devine angustu sî repede sî cu totii, afara de Louise, incepeamu a fi obosiți. Acum drumultu ne ducea printr’o pădure de brad, la piciorele cărora zaceau alocuri petresî stânci. Mai susu locuiutie umane se vedu numai din vreme in vreme si crrce de munte curgu in tóte părțile. In cureudu bradî devinu din ce in ce mai mici, casr’