Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)

1868-11-21 / nr. 95

D­i i­ ­a 1744, totodean’a a sustata asemene lagatura , ca si intre dinami’a si Ungari’a . Considerându, ca după unitatea de interesu in­tre tierile surori Ungari’a si Transilvani’a nu nu­mai pentru presinte, ci si in viitoriu este de lipsa si de dorita o uniune mai strinsa decâtn cea personale, basata pre sancțiunea pragmatica . Considerându, ca art. I. de lege alu dietei din Clusiu dela anulu 1848 , si déi*a elu n’ar fi a­­tacabile nici din puncti de vedere formale nici ma­teriale, nu este decisiunea unui corpu representa­­tivu alu poporului, ci a unui corpu­ feudale. , Considerându, ca idei’s fundamentale a unei mai strinse uniuni intre aceste doue fieri sorori nu pote se faca in decisiunea unui corpu feudale , ci numai in­ conditiunile unei mai eficaci desvol­­tatiuni materiali sî spirituali ale popóreloru locui­­torie intr’aceste fieri. Considerându, ca astfelu de uniune numai a­­tunci pate se fie salutaria si duratoria , déca la regularea ei definitiva se va trene socotela de in­teresele poporaliunei nu numai a uneia, ci sî a ce­­leia­lalte . Considerându, ca acést’a numai aste este cu putintia, déca nu numai un’a, ci sî ceea­lalta tiera va ave corpulu seu representativu ; Considerându, ca capacitatea de o deslegare fericita a acestei cessiuni nu póte compete eschi­­siv minte representantiei poporului neci uneia , neci altei tieri de sine singure, ci numai ambeloru in­tre sine, de o potriva . Considerându, ca Transilvani’a nici la 1848 n’a avutu, nici asladi nu are representantia a po­porului . Considerându, ca o lege electorale necesaria pentru infiintiarea unui corpu representativu , pri­vi­n­d­u referintiele de dreptu publicu ale Transil­vaniei după 1848, este posibile numai pre calea unei resolutiuni maiestatice. Considerându, ca o resolutiune maiestatica de astfel o, a cârei­a îndreptățire se motiveza prin ne­­incongiurabilitatea ei, nu numai nu sta in contrasts cu principiile dreptului naturale ale constitutiona­ lismului, ci este chiar conditiunea prealabile a a­­­cestui’a, sî ca atare cu atât’a mai multu este jus­tificata, cu câtu mai multu cuprinde ea in sine materialmmrite recerintiele constitu­tionalismului. Considerându, ca astazi acestora recerintie ar respunde mai vertoru spiritulu artiolului V de lege din anulu 1848 dela Posionu . Considerându , ca chiamarea legelationei nu póte fi, a sta cu manile legale prin decisiunile tim­pului trecuta sî a subordina legii interesulu po­porului, prin urmarea trecutului viitoriulu, scopulu medilocului, ci chiamarea ba chiar desorinti’a ei este: a aduce legi in favorea poporului. Dupa tote acestea considerandu ca proiectulu de lege de pre tapetu sta in dreptu contrasta ca cele inserate, — Cas­a sa se pronuncia prin R­e­s­o­l­u­t­i­u­n­e . Ca ea intre impregiurarile constatante, nu se apuca de desbaterea proiectului de lege propusu de ministeriu in clus’a uniunei intre Transilvani’a, si Ungari’a. Cu o cale cas’a sî deshiara dorinli’a ca regimulu respundiatoriu, cu incuviintiarea Maie­­statei Seli, sa miilocésca câtu mai cureu du­c­o­n­­chiamarea unei diete none in T­r­a­n­s­i­l­v­a­n­i ’a pre temeiulu unei legi elec­torale compuse după principiele artiolului de lege V din Poston­ de la anulu 1848, si contreiegerea am­­beloru diete se faca posibile regularea definitiva a acestei cessiuni. Datu din Pest’a in anulu 1868. (V urm­éza 19 subscrieri.) După acest’a aduce Fr. D­e­á­k in cestiunea natu­malitatilor si unu proiectu speciale. Elu­dice: Proiectulu ce­lu depunu eu pre­mes’a casei in cestiunea nationalitatiloru, consuna in multe puncte cu celu alu comissiunei centrale, cu acést’a in privinti’a economica. Nu consuna insa Mai departe in privinti’a logica sî in fine in mai multe puncte , după cari eu amu o opiniune, ce diferesce de cea a comissiunei. A­siu pute sa-mi aducu părerile mele la des­baterea speciale a ce­loru singuratici din proiec­­tulu comissiunei ; insa Hindu ca eu chiaru sî tes­­tulu proiectului de lege l’asiu schimbă in unele privintie, punendu unele din cele ce le dice comis­­siunea la inceputu, la finea profetului, nu-mi re­­mâne alt’a decâtu sa iéu acum cuventuiu înainte de desbaterea speciale. Tempu­lu e scurții. Ca oratiuni lungi nu voiu sa petrecu tempulu acestu scurții. Simplu voiu sa spunu ca convingerea mea e, ca in Ungari­a nu­mai o națiune politica exista, u­­nitamia, nedespărțită, «ea ungu ésca. — Si toti ce­­tatienii statului unguri suntu egalu îndreptatiti. Ce­­l’a-laltu principiu, pre carele­ Iu confesezu e acel’a ca egala îndreptățire in privinti’a limbilor« unuate in tfera, numai intr’alâla póte fi supusa unei re­guli deosebite, pre câm­ acest’a se va recere de u­­nitatea imperiului , de regimu sî administratiune , precum sî de unu cursu repede alu justitiei. D'c­i mai departe, ca ceea ce are sa se intemple in numele statului in consecuintia cu unitatea tie­­rei, nu póte sa se intemple decâtu in un­a limba a statului, asta dara in limba migiara. Prin urmare eu decilara, ca lim­b­a discursiu­niloru in legislatiunea Ungariei si preste torii a in­­tregei activitati parlamentarie trebuie sa fia cea un­­guresca. Legile trebuie sa se desbata sî compună in limb’a ungurésca, dara pre lângă acest’a sa se edea legile sî pentru n&linialitatile singuratice ce locuiescu in tiéra sî in limbile loru, limb­a regimu­lui trebuie sa fia in tóte ramurile cea ungurésca , precum e acum Cu tóte aceste nu­me spuriiu déca in municipie, comune si biserici se va aplica lim­­ba a fia­carei nationalitati, asemenea la justitia, fara de a vede unu periculu pentru principiala stato­­rita de mine indata la începutulu­e spuseziunei mele. Nu vom sa-mi intarescu aserțiunea mai de aprópe, pentru ca daca amii fi de­­­psa, voiu face acest’a la încheierea desbaterei, unde sî asi’a amu cuventulu din urma. Numai o observare mai amu de facutu in privinl­’a procederei la justiti’a de instanti’a prima. Eu a­stu fi gat­a sî a­siu dori, că unde suntu mai multe limbi protoco­aice, sa se desbata in limb’a prolorolului ,­­pentru ca in acést’a nu vedu urmări periculóse pen­tru princi­piu Iu susu amintiru sî dicu ca e convinge­rea mea, ca noi acést’a trebuie sa o fi­cem­u ne­incnngiu­ratu, déca voimu sa introducemu in Ungari’a instilu­tulu jurisoru, pledarea verbale si publicitatea. Ideea, ca acolo unde locuitorii nu suntu unguri procesulu sa curgă in limb­ a ungurésca , nu aflu nici dece nu sa fia in interesulu natiunei unguresci, ba nici ca se póte pune in lucrare. Da altmintrea, fiinduca mie mi e tare de unu, resultatu, lasa parerea comissiunei in valóre, ca a­­cum sa se sustiena­usura de până aci, pana cându se va fi pusu in lucrare principiulu verbalitatiei sî alu publicitatiei. Avendu convingerea , ca "indata ce se va fi pusu in lucrare, publicitatea sî verbali­­­tatea, procederea in limb­a natiunale va resu­lta ca o consecuintia necesaria si cas’a va trebui sa con­­ceda atunci sî form’a de lege. In fine a­stu voi sa făcu o paralela cu pri­vire la logic’a intre propunerea comissiunei si pro­punerea mea. Propunerea comissiunei pune fruntea definitioniloru sele principiulu, ca naționali­in­tățile suntu egalu îndreptățite; sî mai departe totu ce e in privinti’a aplicarei limbeloru singuratice ese cu esceptiun­e. In definitiunile aceste ce ur­­meza mai de­parte nu se dice ca limb’a parlamen­­taria sa fia cea ungurésca sî asia in consecuintia aru­orma din logic’a propunem comissiunei, ca fia­care deputatu póte in dieta vorbi in limb’a lui , ceea ce de­siguru nu a fostu intentiunea comis­siunei. Firesce ca din spiritulu propunerei întregi s’aru putu deduce interpretatiunea cea adeverata , insa su­re sa nu primimu indata o decisiune ch­ia­­ra in lege, careu sa nu fia supusa nici unei îndo­ieli ? Dara nu voiu merge mai departe in a in­­tari propunerea mea, cu atâta mai putiemu, cu câtu aceea in cea mai mare parte consuna cu propune­rea comissiunei. Rem­âne­ra inalt’a­casa se decidă , daca pro­punerea mea e de a se desbate numai decâtu sau mai întâia sa se dea in tipariu. Se decide a se da in tipariu sî sa deschide desbaterea generale asupr’a proiectului recomandatu de comitetulu centrale. Dr. Alesandru M­o­c­i­o­n i­­e cuventulu : *­ Df ór’a ce mi-am luatu indrasnela se așternu o contra-propunere. Onoral’a Casa se-mi permită a o sî motiva in contr­a testului de la comissiunea centrala. Mi pare reu ca desfassurarea pareriloru mele nu póte fi asta de scurta, ca­ si a antevorbitoriului, a binemeritatului deputatu din cerculu centrale a o­­rasiului Pest’a , — de aceea ceru stima l’a atentiune casei. Până a nu intră in materia, nu potu reface­ a­­cea dorintta sincera ca, pre câtu de cu bucuria am inceputu dîu’a de astadi, totu asie de cu bucuria si spre multiumire comuna se sî finim­u — cu aju­­toriulu lui Odicu — desbaterea acestui obiectu. Marturisescu, On. Casa­ ca voindu sa moti­­vezu contrapropunerea mea, nu făcu acést’a­fara de cresi­care ingrijire, caci dupa desbaterile in sec­țiuni potu sa se in deja cumca prin acestu pasu alu meu facu opusetiune barbatiloru de slalu atâtu de emininti si de espersi ; — du potu face acést’a fara de cresi­care ingrijire, cându iéu in socolintta a­­cea desproportiune, ce esiste intre greutatea pro­blemei si intre slabele mele facultati. (Se au­­demu!) Cestiunea e seriosa, seriosa sî de multa im­­portantia, iara consecinttele ei nu se potu prevede. Importantiei acesteia i este egala acea respon­­sabilitate mare , c­irea cu tota greutatea apésa astadi pre fie­ care deputatu­­ —• sî este consciinti’a viu a a acestei responsabilitati, care- mi face de detorm­tie asternerea unei contra propuneri. 0. Casa! Se voru fi gasindu sî de aceia — nu vreu sa dîcu ca in asta casa, ci in tiera — cali de a dreptulu sî neconditionata nega ca ar esiste o cesti­me de nationalitate si cum ca idei’a natiunali— tatei ar fi sositu si preste otarele tierii nóstre. Martu­risescu,«a n’aflu de lipsa a pasi cii arguminte in contr’a acestor’a, câni nu mi-ar fi cu polinti’a sa convingă eu cu arguminte, pre acei’a , pre cari nu-i potu convinge faptele,­­ de aceea motivarea mea o adreseze mimai acelor’a­, cari recunoscu e­­sistinti’a cestiunei de nationalitate sî cari prin ur­mare au sî intentiunea a o deslega. Piindru ca ■parlamentul a se dice infalibilu câtu e pentru forma, sî înzestrata cu potere deplina, —■ da aceea in deslegarea acestei cestiuni , precumu Sî in cele­lalte, póte alege intre done căi, sî adeca ori ca parlamentulu are de cugetu a deslega cestiunea pre bas’a dreptatei, ori ca abstrigendu de la dreptate, vre s’o de­­slege numai — nu voiu dîce : dopa volnici’a , ci­­— după olarirea minoritatei purcésa din vointi’a ei libera. (Strigăm­: Dóra n’o va deslega după voi’a minoritatei ?!) Casulu de in arma nu-mi este iertata sa­ su presupună despre camer’a reprezentativa, sî neci lu voiu presupune , căci in acestu casu ar fi de pri­­sosu ori­ ce discussiune , de­órece volnici’a este nemărginită, in tocm­a poterii imaginitorie a omului, sî asic­e indaru , a lupta cu arguminte contra ei. Drept aceea voiu sa credu cumca Onorat­a Casa vrea se deslege cestiunea presensmndoru natiounali pre bas’a dreptatei, intre marginile intregitatei politice sî teritoriali a tierii. Fiindu asté, deslegarea ce­­stiunei depinde— după parerea mea — dela trei conditiuni principali. D­reptulu, este pururea efluviti’a esentiei pre­­tensiuniloru, pentru cari esiste acelu dreptu , de a­­ceea la deslegarea acestei cestiuni conditiunea p­r­i­­m­a — după parerea mea — este: ca se aducemu la evidintia , cari suntu pretensiunile indreptatite ce isvorescu din esinti’a ideii de nationalitate ? A dou’a conditiune principale la deslegarea cestiunei este aceea, ca­­ ori­care ar fi convingerea nóstra in asta privintta, ori cari ar fi pretensiunile indreptatite) se permitemu ca aceste suntu la o natiune totu asia de naturali pretensiuni ca sî la alta, avendu natura egala, naturalminte pretindu sî scutu egalu in talia legii, sî astfelu sa li recu­­noscemu principiulu egalitatei. A trei’a conditiune este conformitatea scopului. Asta trebue se otarimu aci, ca principiele odata primite se nu ramâna o salute numai pre b­arlia , ci sa devină fapta pre câtu numai se pole cu pri­vire la relatiunile etnografice ale patriei nóstre. Avemu naintea nóstre doue proiepte, vreu se dîcu trei. Aceste trei proiepte d ferescu intre sine asie de tare in privinti’a basei, directiunei sî sco­pului, principiele cuprinse in ele suntu atâtu de contrarie, iu câtu eu nu vedu in densele de câtu numai unu punctu de convenire , numai­u într una punctu se intalnescu , sî acést’a este intregitatea teritoriala sî politica. Cu se ine precepeti mai bine, aflu de lipsa a premite cumca, conforma conditiuniloru ce le-amu pomenitu, eu la acestu obiectu facu destingere intre principiele fundamentali sî principiele de conformi­ *0 După „Albin’a“.

Next