Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)

1868-02-25 / nr. 16

Telegraful» ese de done ori pe «epto­­mana , joi’a s­i Duminec’a. — Prenume­­ratiunea se face in Sahiiu la espeditur’a loiei pe afara la c. r. poște , cu bani gata prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiu­­nei pentru Sahiiu este pe anu 7. fl. v. a. ear pe o jumatate de anu 3. fl. 50. Pen­tru celelalte parti ale Transilvaniei si pen. Sabiiu, nr 25 Februarie (­8 Mart.) 1868. I­tru provinciele din Monarchia pe ann anu 18 fl. era pe o jumătate de anu 4 fl. v.a. ) Pentru princ. si tieri străine pe anu­l 2 pe v. anu. 6 fl v. a. Inseratele se platescu pentru I inteia ora cu 7. cr. strulu , pentru­­ a dou’a ora cu 5'/, cr. si pentru a trei’a repetire cu 3'/, cr. v. a. AMI A XVI. Politic­a fapteloru. 1 Agriculturi cu factoru politicu. Déca ara­dîsu cu altu prilegiu, ca agricul­­t­u­r’a e unu mijlocii pentru ajungerea comunii, la alungarea intunerecului, i­amu la scopulu­­rata o însemnătate, care o ridica mai pre­susu de­câtu sa o lase numai o simpla mijlocire de a trai acela ce o cultiva. Însemnătatea acest’a iise trebuie sa fiu justificata. Pentru ca sa o putemu face acest’a din urma, trebuie sa ne indreptamu înainte de tote asupra i­­deei (noliunei) ce se infalisieza prin cuventulu „po­litica“, unu cuventu de a ilmintrea atâtu de intrebu­­inicalu in diu’a de astadi. De ne vomu duce la ra­­dacin’a cuventului apoi mergemu la limb’a elina, si aceea ne spune , ea insemaneza in intielesulu mai tiermuritu „afaceri de statu“; in inlielesu mai largii e cunoscinti’a m­jloceloru , după cari sî prin cari sa se pota deslega problemele, ce e datoriu sa le deslege unu stătu pentru asi duce pre celatienii sei la o stare fericita materiala sî spirituala. Intrecidiendu esplicarea acest’a despre politica, sa trecemu la justificarea insemnatatiei ce amu datu agriculturei. Agricultur­a, după scriptura, e unula din cele mai vechi mijloce de viatia. In cartea tacerei aflamu ca in generatiunea prima, adeca unulu din fiii lui Adamu se ocupă deja cu agricultur­a. Alte date, de cari putemu noi dispune si cari ne au venitu la cunoscintia, suntu imbracate in miracule si strapunu Începerea agriculturei pre tempurile, când­r dieii um­blau pre pomentu. Tóle arata inse ca inceputulu a­­cestui ramu de viatia se afunda in vecurile cele mai depărtate ale omenimei. Pentru problem’a ce avemu noi de deslegatu are mai multa însemnătate influinită agriculturei a­­supr’a omenimei decâtu tempulu originei ei. Si cea mai firésca influintia ce vedemu ca o a esercitatu a fostu, ca ea a legatu­ pre omu de unu locu, adeca l’a facutu stabilu, i-a datu patria , s’a adunatu in societate, a desvoltatu cele­lalte clase ale societa­­tiei, precum : meseriele, negoliulu sî putemu duce cu totu dreptulu inteleginti’a, in cuprinsulu celu mai largu­. Meseriele trebuieu sa le desvolte, pentru ca cu înaintarea societatiei agricultore trebuinicele mem­­briloru acestei’a se inmultiau, incâtu ei inșii nu mai puteau sa caute de ele, fara cu intârd­area lucruri­­loru loru. Meseriașii insa singuratici nu puteau sa-si adune in giurulu loru materialulu trebuinciosu, ci aflara mai cu scopu a se concentră, unde de o parte sa fia la îndelete pentru cei ce au lipsa de productele loru, dara sa fia la indelete sî ei pentru a­­cei ce le aducu loru materialu de lipsa. Bata alu doilea pasu, care pre lângă meseriași desvolta pre negutiatori sau comercianți , cari alerga pre urma in locuri depărtate sî concentreza materialulu in magazinele loru spre a fi la îndelete pentru cei ce au lipsa de elu. Prin gramadirea de materialu in tipulu acest’a s’a adunatu avere, carea a trasu totu-deun’a dopa sine sî înlesnirea pentru comodități mai mari si mai bune , pentru locuintie mai solide , cu care modu s’au nascutu celatile, ba din cari s’au nascutu state sî popóre a carora ramu principalu de viétia eră numai comercialu. Resultatulu celu mai interesantu insa e acel’a, ca a­­gricultur’a, constringendu pre omeni a se stabili in­­tr’unu locu s’ a se apropia unii de alții, au tre­­buitu pre lângă cele enumerate, sa caute sî modu­rile cum sa se invoiesca a trăi laolalta in societate, va sa­dica , cum se faca concessioni împrumutate unii altor’a sî cum sa se intereseze totu deodata unii de altii in ceea ce privesce libertatea loru sî averea loru. Prin acest­a inse se pune temeiu la consfitutiunea unui poporu carele formézu unu statu, fia acel’a sî numai de unu satu de ómeni. Déca aruncamu acum numai o ochire fugitiva asupra trecutului agriculturei, o aflamu, ca pre lângă puține esceptiuni, a fostu despre tiuita, séu celu putinu ne­considerata asta, după cum se aru fi cuvenitu. Inșii Romanii cei vechi, a caroru beliduci vesti­ti se luau dela cornele plugului, spre a conduce pre­conceta­­tienii sei înarmați in contr’a inimicului, sî spre a se in­­torce, după victoria sora la densele , mai tarziu, lasa sa se versiasca lucrurile privitorie la agricultura scla­vii. Ei se predau moliciuniloru sî si degradeza de­prinderea cea precatu de binefacatoria pre atâtu sî de onorifica odinióra, la o deprindere impreunata cu despretiu. Evulu mediu a facutu din agricultorii li­beri supusi, iobagi, carii după cum se ducea cu de­osebire in legile nóstre : rusticus praeter mer­cedem­ laboris nihil habet, adeca tieranulu afara de plat’a lucrului nu are nimic’a. Rătăcirile aceste de a asupri sau despreț­iui pre tieranu nu au fostu alta, decâtu a alunga cea mai mare parte de omeni din societatea activa pentru societatea omenesca sî a o impedeca, ca sa nu pota face mai multa decâtu numai sa asude sî sa adune pentru unu numeru mai micu de omeni, pentru ca sa aiba acesti’a cu ce trai îmbuibați, sara pen­tru sine adeca, pentru tierani, sa pota face atât’a, câtu sa aiba spre a nu loc s’a peri de fenie sî sa aiba inca atât’a putere, pentru ca sa lucre pe sem’a dlui seu sî salu blasteme pentru impilarile ce i le incarca in tóte dîlele in spate. Disproportiunea sociala carea au urmatu din supunerea tieranului, impreunata cu privarea bunu­lui seu, a carui proprietariu fusese, a datu anse la diverse rescule ale tierariloru, cari se terminau totu­­deun­a cu apeluri si mai grele Abia in secululu alu 18-lea se deschide prin revolutiunea francesa o era noua pentru clas’a acést’a de omeni. Lumea incepe a recunosce ca au venitu tempulu, cu privi­­legiele cari despartiau pre omeni in sfaturi, ordini sî nu supusi sa se delature. Principiile de statu filoso­fice sî istorice , juristice sî politice , cu deosebire insa cele de politica nationala, au deschisu ochii po­­poreloru sî guverneloru sî le-au indemnatu a stărui sî a lucră pentru rem­orcerea clasei celei mai nu­merose de poporu in sinulu societatiei omenesci ac­tive, pentru că si acest’a sa ia iérasi parte la pro­­sperarea omenimei. La noi s’au inceputu realisarea acestora principii in anulu 1848. Reintorcerea acest’a este in adeveru unulu din progresele cele mai frum­ase a­le omenimei. Ea re­dă unu numeru forte insemnatu , care le are sa ia parte prin representantii sei la sortea societatiei o­­menesci Ea deschide o suma mare dersoare pen­tru alte ramuri de viétta, indata ce vine h­etenimea la o cultura mai înalta. Ea indemna in desvoltarea ei si industri’a spre unu sbcru mai mare. Ea ajuta la in­­multirea articuliloru de negoliu. Ea in fine impri­­tenesce sî sclinti’a , sî adeca dandu aceloru ce se ocupa cu solinti’a natu­ri impulsii de a face cer­cetări practice in lucrurile naturei, cari sa se aplice apoi in folosulu inaintarei acestui raniu de viétia ; de alta parte economii nationali politici se vedu din dî in dî siliti a trage agricultur­a in considera­­tiune la combinările politice. Aceste tóle inse numai atunci se intempla , cându dupa radicarea roboteloru de pre capulu­lie— ranuloi se vozu tine departe de ein alte impilari mo­rale, impedecatoria sî dem­oralisatóre precum nesoi­­intit a sî condemnarea lui a rimă numai in pamentu fara de nici o rațiune. Eiu numai atunci va fi mai productivu când prin scala sî prin invetiatura ra­sei sa traga folosu din diferite sî varte producte a­le naturei, cari sa le prasesca pentru comoditatile sele si pentru negotinlu cu densele. Déra­déca societatea , carea este mai antâiu chiamata a cunosce folosele ei din o agricultura mai radicala, vrea ca in adeveru sa aiba folosut, a­­tunci ea sa fia cu mare grigia catra acei ce repre­­senteza agricultur’a. Anii dóve­dieci déla eliberarea tieraniloru nostrii au fostu nisce ani stătători pre locu in privinti’a desvoltarei ramului de viétia des­pre carele vorbimu, sî ce va se­duca a­sta in locu iu viatia, in ori si care ramu alu ei, e destulu de bine cunoscutu fia­carui’a. In B­e­l­g­i­a , o tierutia mica , cu pamentu ridativu cu multu mai slabu cu alu nostru , grigi’a pârtiei inteliginte din societate a facutu mai intâiu din pamentu neroditoriu pamentu roditoriu, după a­­ceea a imbogatitu tier’a cu totu feliulu de producte 8CÓS6 prin agricultura din pamentu. Acest­a a fa­­cut-o insa nu altu ce­va, ci impartirea tierei in 117 de districte de agronomia , in a caroru sinuri se afla cate unu comitelu, carele se aduna de done ori pre anu pentru desbaterea de cestiuni agricole. După aceea a contribuitu sî contribuie multu socie­tățile cele multe agricole , precum sî espositiunile cele multe , in fine bibliotecile cele bogate de carti scrise in unu modu popularu, cari se afla in comune sî cari cu unu bagatelu inlesnescu tierani­loru cetirea sî folosirea loru. Până candu nu se va urmă sî la noi in unu modu analoga, pana atunci tote ideile cele frumóse despre înaintare sî prosperare voru fi zadarnice ; ba ne vomu putea tredî, ca averea cea mai putînu supusa fluctuatiuniloru eveneminteloru, pamêntulu, o vomu perde­ o totu mai tare sî in mesura mai mare. Cu perderea acést’a perdemu multa din terenurile cele mai importante pentru noi , cari trairau in o tiéra, unde până acum e cea mai mare parte a locuitori­­loru agricola. Precum vedemu din trasarele aceste forte scur­tate, agricultur’a in desvoltarea ei a­nimea la înaintare, in impedecarea ei ajutatu a me­­a statu pre locu sî a mersu înapoi omenimea , dela desrobi’a ei omenimea féra pistesce înainte. Deci, déca agricultur’a a fostu ans’a cea mai puternica spre a inchrega societatea omenésca, si déca ea, acum reînviata, are o chiamare însemnata, in consideratiunile nóstre tinerorie de afacerile sta­tului, nu o mai putemu trece cu vederea , pentru ca atunci amu lasa unulu din factorii cei mai în­semnați pre carii ii cuprindeau in cuventulu sî in noțiunea : „politica“. Urmările aru fi ca si ale ace­­lui­ a, carele vrea sa zidesca, déra nu se ingrijesce de materialu si nici de fundamentu. Donatiu­ne. Sabiiu 23 Fauru 1868. (G.) Domnule Căpitănii din Principatele române Georgiu C­r­i­s­t­u­r­i­a­n­u a surprinsu pre Consis­­toriulu archidiecesanu prin Domnulu Protopopii N­. alu Brasiovului Ioanu P­e­t­r­i­cu cu unu documentu de donatiune , prin care numitulu domnu Capitanu doneza Institutului nostru sem­inariale greco-orien­­talu 4000 fl. v. a. spre acelu scopu espresu, că sa se cumpere pre séra’a seminariului archidiecesanu pamenturi comassate, alu caroru usufruclu se fia re­­servatu pentru donatoriu pre viétia, iéra dopa mór­tea acestui­a sa eserceze seminariu­lu dreptulu seu de proprietate pentru tóte tempurile. Consistoriulu archidiecesanu a primitu cu cea mai mare multiumita acésta donatiune, sî a denu­­mitu pre zelosulu si domnulu D. Protopopu Ioanu Petricu, ca in numele seminariului archidiecesanu sa primesca la sine suma a donatiunile de 4000 fl. v. a. si in cointrclegere cu Domnulu donatoriu sa

Next