Telegrafulu Romanu, 1870 (Anul 18, nr. 1-103)
1870-05-28 / nr. 42
166 iatu ei suntu aceî’a, cari in fapta ni se rasínedia a provoca gcisiune in poporulu nostru românu, alu aduce in starea nefericita, ca elu pre sine sa se sfasie, sî acolo unde a domnitu bun’a inttelegere, totu ei suntu, cari tocmai impedeca scopurile nationale, cându se ocupa cu lucruri inferiore si nu crutia nici unu mijlocu spre a promova interesele loru confesionale. Suntu rane vechi in simlu natiunei nóstre române, la a carom vindecare, déca nu vomu contribui fiecare cu inima sincera, ci din contra le vomu atîtia si mai tare , in zadaru ne vomu geră cu frati adeverati si sinceri, căci acest’a va deveni o ironia si nici odata nu vomu fi. — La aceste replesiuni mi dedu ansa unu casu, care s’a intemplatu in comun’a Chenchisiu, comitatulu Dobocei, care numai cu durere de inima me vedu constriusu alu aduce înaintea forului publica, spre a ne cunosce unii pre alții. Mai multu ca in tóte pârlile Ardeiului acesta comitatu si anume in tractulu protopopescu alu Secului suntu espuse comunele nóstre bisericesci cangrenei proselitismului sî bântuite de turburarile religionare. Meritulu acest’a (?) este alu protopopului gr-catolicu din Sz. Miklós, anume loanu Silasi, care prin totu feliulu de mijlóce se incerca a se insinua la superiorii sei ca propagandist fidelu alu catolicismului. In alegerea mijlóceloru sele este fara crutiare. Măiestria mare spre ajungerea scopului seu fatia cu poporulu nostru bunu si credulii, nu cere. Ocasiunile i se dau de totu feliulu spre acese st’a. Asia de. in comun’a Chenchisiu (Kékes) din amintitulu comilatu, avendu creștinii nostrii de acolo o datoria de 124 fl. v. a. aruncata pre fiecare individe, mai multi creștini de ai nostrii au rugatu pre protopopulu gr catolicu loanu Silasi din San-Miklosiu, care se tice de dieces’a grecocatolica a Ghierlei, ca sa se mijlocésca unu împrumutu banalu pre lângă camera de undev’a, ceea ce numitulu protopopii au sî facutu, mergendu in Chenchisiu in 15 Martiu a. c. sî dându ómeniloru bani Dar’ de ce se te minunedi, onoratu publicu celitoriu, acest’a sa nu fie o fapta buna crestinésca, nici unu interesu banalii din partea protopopului gr. cat. Silasi, ci unu bujioou de nci întinde curs’a sî mrej’a sea spre a venii nu trupurile, ci sufletele ómeniloru ! Nu a convinge , ci a seduce ! In dîua aceea si merse o parte din creștinii din Chenchisiu la parochulu loru gr. orientalii de ai anunciu, ca ei trecu dela religiunea loru la unatia dyi causa ca respectivulu protopopu gr. cat. Ioana Silasi le face loru multu bine, sî ca le-a promisu ca daca se voru uni le va scote imprumutului de statu, care se afla opritu la perceptoratulu din Gherla, sî lu va predă in manile loru cu conditia ca sa se unesce. Nu este deci mirare, ca prin astfeliu de machine i-a succesu a seduce o parte din popor, dara este mai mare mirarea de atari ómeni, cantara nici o moralitate nu se sfiescu a amagi poporulu sî a atbă pre o corporatiune intréga bisericésca in drepturile ei. — Inpudenti’a protopopului gr. cat. loanu Silasi a mersu până acolo, a se adresă câtra parochulu gr. orientalu de acolo, anume Manasie Prodanu, sî alu provocă la unire, promitendui, ca de se va uni, va primi lângă parochi’a, ce o are si alta parochia afiliata spre administrare, ceea ce spre laud’a preotului gr. or. nu-i succese aiu induplica. Acest’a o făcu elu atunci, candu preotulu gr. orient, vediendu pre acei poporeni, le-au spusu loru, ca după lege are unulu fiesce care deosebi a se mărturisi înaintea lui, inse acei poporeni la provocarea preotului nu s’a invoitu, ci Hindu protopopulu uniții in tempulu acel’a in Chenchisiu s’au dusu cu totii iérasi la densulu,— si preotulu gr. orientalu vediendu ómenii asia turburați s’au dusu sŭ elu la protopopulu gr. cat. spre alungă in numele legei ca sa nu i conturbe poporulu. Mai departe protopopulu unitii loanu Silasi ’si disciplină o trupa intrega de propagandiști, asia d. e. invetiatoriulu unitu lli Suciu in 22 Martiu. adunându pre mai multi ómeni s’au dusu la preotulu nostru Manasie Prodanu sî l’au poflilu, ca sa iasa din casa in ograda, din causa, caci unanimu deodata voiescu a se declara la trecere, iéra nu câte unulu in casa; vediendu,acésta tulburare preotulu sî vediendu, ca i este amenintiata sî viati’a de conturbatoriulu llie Suciu, au esilu intre ómenii adunați, carii erau partea cea mai mare ametiti cu vinarsii, ca sa fie mai indrasneti, sî iau facutu atenti la observarea celoru prescrise prin lege pentru cei ce făcu treceri religionarie, inse invetiatoriulu numitu llie Suciu leau dîsu, ca nu este de lipsa a se mai ticnea de acele forme. Arendatoriulu lu dominiulu lor. Veselenyi Miclos—anume Temesvári Marcsi, Hindu catolicu—au facutu pressiune la curialistii sei cu infricosieri, ca déca nu se voru uni voru fi alungați din casele loru, si totu elu au datu proselililoru o casa in curtea baronului Veselenyi, care o au sântitu sî in care acum se versiescu servitiura divina. Cu unu cuventu protopopulu gr. cat. loanu Silasi nici unu mijlocu nu i este neiertatu spre a ajunge scopurile sele jesuitice, nu se rasíne din a atacă drepturile altei confessiuni, sî nu-și face nici unu scrupule de conciiuzia din aceea, ca elu produce turburari sî scisiuni in popor. Ba cel mai mptiu înainte de a se insinua creștinii spre trecere, elu s’au dusu mai de multe ori in comun’a Chenchisiu, unde au trenulu cuventuri invrasibilóre poporului adunatu. Déca atari lucruri se mai intempla astadi, apoi intr’adeveru, despre acei, cari provoca asta lucruri cu dreptulu se poledice ca nu traiescu in secululu luminei, ci in obscurantismulu clu mai crasu. Amu aflatu de bine a aduce la cunoscintia aceste lucruri triste, numai pentru ca sa ne cunoscemumai de aprópe unii pre alții. Cultura este unu postulatu alu omenimei in genere. Nimica mai frumosu de călii a vedea nestiinttele omenimei sub tóte formele, de a ajunge la împlinirea acestui postulatu. Societatea omenesca cu statu, cu biseric’a ele. s’a ingrijitu sî pentru mijlócele de a satisface acestui postulatu. Scólele de tain plasa suntu atari institutiuni, spre a i se dă ocasiune fiecarui’a de a ’si câștiga o perfecțiune mai înalta, la care este omulii in liget alu dein insasi natur’a sea, ca purtatorin de multe sî inalte facilitati spirituale. Se dice indeobsce, ca omulti in tata véti’a s’a invelia sî are instiintia de a invelia. Cu acést’a este impusa sî necesitatea de a i se da mijlocele pentru fiecare etate a omului spre ajungerea la cultura mai înalta. Pre multi nu i a iertatu impregiurarile a ’si câstiga in tempule funetiei nici cele mai ceti sî a scrie. elemantare recerinde ale culturei, a Atari individi români că sî isolaui de cultura, pentru ca lipsindule aceste le lipsesce bss’a, pre care aru putea sa edifice mai departe spre avantare la o cultura mai înalta. De aceea trã lfaliltate mijlócele de a trage sî pre atari io^iividi in calea spre* cultura ca nu, traindu in lume, sa remâna afara de lume. — După ce amu avutu ocasiuni?1* a aduce la cunostinti’a publicului nostru mișcările de feliulu atinsu, devenite in simulu nati— unei si bisericei nóstre, ni se da pcsiune de a lua nota despre unu pasiu intreprinsu de mai multi barbati însemnați ai Ungariei. Ca sa vada publiculu despre ce este vorb’a, publicamu provocarea si statutele de mai injosu, ce ni se trimite si note. Provocam la infiintiarea reuniuniloru pentru instrucțiunea poporale. In urmarea provocariloru esmise in 30 Sept. sî 22 Nov. 1868, in 27 Febr. a. c. s’a infiintiatu in Pest’a o reuniune pentru instrucțiunea poporale, sî in 6 Martiu s'a sî constituitu. Scopulu acestei reuniuni este de o parte promoverea infiintiarei reuniuniloru pentru insructiunea poporale prin tóta tier’a, caror’a, la cerere, li va da sî informatiuni, féra de alta parte esuperarea instructiunei pentru cei înaintați in etate, — sî pre alta cale. Art. de lege XXXVIII din 1863 s’a ingrijitu de instrucțiunea prunciloru, inse pentru cei ce au trecutu de 15 ani, cari nu s’au impartasîtu inca nici de elementele solintiei, pân’acum pudna grige s’a datu. Necesitatea acést’a nicairi nu se simte in asta mesura, precum chiaru la noi. Cea mai mare parte a poporului e necalificata, inca sî cei ce au umblatu la scala, Hindu ca nu se cununica mai departe, uita sî pucinulu, ce s’au inveliatu in pruncia. Cu tote, ca scrisu este, cum ca poporulu, care n’are sclintia, va pui. Caci sclintia nu numai luminéza mintea pentru preceperea drepturiloru sî datorintieloru nóstre omenesci sî cetalienesci, dara nobiliieza totu odata sî moralitatile ; ma pre lângă disfiintia sî crutiare e conditiunea principale a vietiuirei oneste, si ameliorarei elitei nóstre materiale. E adeveratu, cumca in cas’a representantiloru s'a proiectatu promoverea instructiunei adoltiloru, sî dorimu, ca proiectulu sa se faca câtu mai curendu lege; inse pre lângă calea oficiale desemnata prin acest’a, mai remâne inca calea activitatiei sociale, care trebuie sa o urmarimu in paralelu cu cealaltă. In acestu modu scopulu se va ajunge mai siguru. Nobil’a emula liune, ce se va nasce intra următorii celoru dóue cărări, pote servi numai spre promovarea camei. "Se afla, cu durere marturisindii — inca sî in cercurile cele mai înalte, omeni, cari considera instrucțiune adultiloru de o insuintia desiarta. Precum n'a învetiatu Nicolinia, asta nu va invetiă nici Nicolae — dîcu densii. Inse spre fericire, esperiinti’a dovedesce contrariulu. In Germani’a, Argli’a Franci’a sî Italia trece preste sute de mii numerulu acelor adulti, barbati si femei, cari-si suplinescu acum,—sî inca cu succesu, negriginti’a din tineretie; unii invétia a ceti, scrie sî calcula, iara alții ’sî înmulți iscu cunoscutinele ca alte sciintte folositóre. — Astfel iu, ca sa ne provocamu numai la o tiera, in Franci’a in 32.000 cursuri de adulți (Cours d’ adultes) — cari suntu infiinttate singuru numai prin oficiolatele educațiunei publice in a. 1867, 829.555 persone adulte au luatu parte la instrucțiune, șî dintre acesti’a, respective dintre 357.400 ascultători, cari sau n’au avutu chiaru nici o cualificațiune, séu forte pucina 27,214 au inversatu numai a ceti, 58 377 a ceti sî scrie, iara 248.435 a ceti, scrie sî calculă. Cei'a-lalti séu si-au perfectionatu, — sau si-au inmultitu cunosciintiele. Afara de acestea, in Franci’a au mai fostu aprope la 900 de cursuri numite „cursuri libere“ (Cours libres) infiinttate prin societăți. Apoi ceea ce in alta tiéra e posibile, pentru ce sa nu fia posibile la noi ? Ori dóra poporulu nostru mai putina capacitate are pentru inveliatura, decâtu poporulu din vre-o alta tiéra ? Acést’a o nega resolutu tuti, cei ce cunoscu popórele occidentale. « Poporulu din tiér’a nóstra chiaru, atâtu e de intieleptu sî capace pentru cultura, precum pre care altulu. Si precum popóreloru din occidentu se póte dă de preceputu cum ca : nu e rușine a inveliu sî mai tordîu, ci a nu voi a invelia, asemenea se póte capacită sî poporulu nostru. Au dóra inveliatorii noștri sa fia mai pucina patrunsi de sublim’a chiamare a instructiunei, decâtu colegii din Europ’a occidentale ? Acest’a — fara vatemare — nu se póte presupune despre densii. Sî ne luamu voi’a a crede, cum ca partea cea mai culta sî mai avuta a natiunei, intrelegendu ponderositatea chiamarei, va grăbi a promova maretiulu scopu, care prin oferte, care prin însuflețire, care prin alte midilace spirituali. Pre unde se afla ómeni necultivati — sî unde nu suntu de acesti’a ? — este sî teremi pentru activitate ; si unde este omu cullu, fia acel’a bai* baiu séu femeia, acolo nu lipsesce nici cine sa invetie. Dreptu cumca in rendulu primii, suntu chiamuti invetiatorii ordinari ca in orele de sér’a, cu deosebire iarn’a — sa invetie sî pre cei adulti; insa instrucțiunea e o chiamare atâta de nobile, incâtu nimenui nu i aduce rușine, nici chiaru celui mai avutu sî nici domnului celui mai mare. Ma li face ouere sî celoru mai de frunte. In Angli’a, in Americ’a nu li rusîne a portă oficiulu de inveliatoriu nici barbatiloru celoru mai de frunte sî mai renumiti in statu, de au fostu chiaru si miniștri. Si lucru dar’ domniloru sî domneloru pre terengici acestu nou de activitate ! Sa nu lasamu in nesclintia pre concetatienii si confrații nostrii crescuți, sa nu-i lasamu fără cunoscintile cele mai necesarie. Déca nu ne vom îndemnă la acesta nici iubirea de a propelui, nici fericirea si onorea patriei, sa nu îndemne celu puci nu interesulu nostu propriu. Prin salirea solintiei se inaltia moralitatea, sî se impucineza crimele contr’a siguritatici de persona sî avere. Sa nu asceptamu in neactivitate, până cându sub acțiunea nonei legi va trece totu omulu prin scula; câci durere, acést’a va fi târdiu, iéra noi n’avemu tempu de perdutu. Esistinti’a statului, sî sustienerea nóstra sunta in legătură cu progresulu nostru spirituale sî materiale. La lucru dar’ patriotism sî patrióteloru 1 Sa infiintiamu mai nainte de loto reuniuni pentru instrucțiunea poporale in tóte orasiele sî in tóte comunele. Sa contribuimu, sî sa adunamu pucioii fi-