Telegrafulu Romanu, 1870 (Anul 18, nr. 1-103)

1870-03-26 / nr. 25

Pentru judecătorii sing. s’au propusu : Judecători districtuali cu 1500­ s­i 1200 îl. siv. judecători distr. cu 1000 s­i 800 îl., canceliști cu 400 fl. servitori si carcerari cu câte 240 fl. 1 c­r­a si 50 fl. deputatu de îmbrăcăminte, lira pentru cei din Buda­pest’a bani de cuasttru. Dreptu p­a­u­s­t­a­s­i­e pentru tribunalele j­u­d. s’a sistemisalu . Bani de cuartiru­ir» Buda- Pest’a 25.000 fl. ; pentru fiacare tribunalu jnd. câte 1000 fl­ . pentru practicanți sî diurne câte 600 fl. recerentie de cancelaria câte 1500 fl. ; spese pen­tru prinsori, preste totu pentru unu tribunalu jnd. 3500 fl. ; pentru incaldîrea, luminarea si curățirea prinsoriloru cam 220 fl. pentru procedur’a penale câte 1000 fl. caletorii ex oftu cam 120 fl., pentru tiparitu 80 fl. Pansian­ele judecător­i­eloru­s­in­gin­a­r­i­e s’au regulata astfel cu : Pentru cuartiru câte 400 fl. ; practicanți si diurniste câte 300 fl. ; pentru recerintic de cancelaria 300 fl. ; pentru car­cere 500 fl. pentru procedur­a penale 200 fl. Spese stra-ordinarie pentru adju­starea prima: pentru obiectele de adjustare sî recursite la fi­care tribunalu judec, câte 1000 fl.; pentru fie-care judecătoria singur. câte 300 fl. si pentru fia-care fiscalatu câte 200, pentru spese generale de organisatiune 200,000 fl. Asia dara spesele totali a organisatiunei ju­­decatoresci in anuln primu s’aru­noi la 6,939,470 fl. si după subtragerea echivalentelui speseloru carce­­rali de 50,000 fl, la 6,889,470 , fiendu­ ca de aci vinu 472,300 fl. pentru recervntie estraordinarie séu pentru prim’a adunslare a judecatorienoru, asia remânu spese pentru tribunalele judecatoresci de inst. I, pentru fiscalele si pentru judecătorii sin­­gularie anuntim 6,417,170 fl. Presidiulu tablei regie judiciare in M. Osior­­heiu publica urmatórele : N. 10165 ex 1869. Inaltulu r. ministeriu ung. de justitia a nulificatu prin ordinatiunea din 30 Septembre 1869, N. 13516 punctulu c sî punc­tele finale a­r. 25 din ordinatiunea cu datata 10 lanuariu 1860, privitorie la esaulinele de advocati sî la cuarificatiune spre a eserce advocatur’a sî a ordinata, ca drepturile de advocatura, concese, din 102 partea tablei r. in M. Osiorheiu, mai înainte din partea tribunalului superiori. in Sabiia sî de ici în­colo de câtra tabl’a r. in M. Osiorheiu concedende, au valore in liér’a intréga, inse sub conditiunile, ce suntu puse in § 24 a ordinatiunei amintite din 10 ianuariu 1869 pentru acei’a advocati, cari au capetalu dreptulu dela tabl’a regia din Pest’a. Revolutiunea romana.") (Continuare:) Acesta aspiratiune, póte judeca ori­cine ca era numai intr’unu cugeta politicu sî nici decum soci­ale, lasându-se hasardului, sî calitatiloru sî puteri­­loru de rațiune ale necunoscutului alesu, afacerea „imbunatatirei sortiei plugariului.“ Cu câtu caluminele rosiloru sî albiloru, cari până atunci nu se duceau nici roșii nici albii, sî cari si avéu candidații loru la domnia , cei d’antâiu pre Nicolau Golescu sî cei­ lalti pre Vodă Bibescu, ne mai vorbindu de alte fracțiuni , cu tóte aceste ca­lomnie calculate ale rosiloru sî ale albiloru asupr’a alesului moldoveniloru, se producea, prin instinciu, cu totulu unu altu efectu in anim’a poporului. In cinci­ piese dile numai, numele lui Cuz’a adjunsese atâtu de popularu­» in Bucurasci, incâtu.tau era co­­pilulu prin mahalale sa nu-lu scie sî sa nu­ lu pro­­nuncie fórte corectu. Nu ne oprimu la detailuri, caci nu facemu aci carte ; altufeliu este materia in aceste 5—24 lanuariu, sa se scrie unu volumu dîle, dela asupr’a intrigeloru, cabaleloru sî credeloru loru contrarie din partea caimacamiei, din partea boeriloru de diferite muantie sî din partea rosi’oru. In dilele de 23 sî 24 ianuariu a fostu o re­­volutiune din cele mai măreție in Bucuresci. Cele petrecute la alegere suntu scrise in animele toler’a sî plantate in memori’a fla­carui’a. Celu mai fru­­mosu rolu l’a jucatu atunci Beizadea Mitica , pre celu mai tristu l’au jucatu roșii sî cea m­ai frumósa farsa au facat’o boerii. Ambasadorii trimisi la lași cu actulu îndoitei alegeri ne strigau d’acolo pre firele telegrafice, prin d. C. A. Rosetti care sî facea sil’a buna vointta : „Sublimu este Domnitoriula nostru.“ Iera serba­­tóre mai mare sî mai vesela n’a fostu nici un’a alt’a in Romani’a tata, sî in Bucuresci, ca aceea *) *) Privesce pre Romani’a. Red. in care Cuz’o Vodă strabatendu poporului intie salu dela post’a Saftica sî până la barier’a podului Mogo­­slaiei, sî d’aei in mișcare abia prin plaie de aura, grindine de buchete sî de cunune, intr’unu strigata continuu, prelungita sî neîntrerupta de urări pana la metropolia, sî d’aci apoi in valuri vine de prin pre totu câmpulu libertatiei. Mare sî memorabile a fostu acea dî, in care poporulu românu sfasiându conventiunea straiuiloru, lucuta cu privilegiații din tiéra pentru nimici’a lui, s a afirmatu sî s’a confirmata elu insu­si prin sine insu­si, liberu sî neaternatu ! Celu d’antâiu actu­alu fiinliei acestui Doranu, in fiici’a representatiunei nationale, a fostu inlaturarea cu despresiu a regulamentului organici», pre care me­­tropolitulu, împreuna cu boerii, lu vîrâ sub m’ma ca sa jure pre densulu mantienerea inicuitatiloru sociali. Acést’a a intaritu pre privilegiati in te­merile loru sî pre poporu in sperantiele sele. Domnitoriul a tierei s’ a formulatu elu insa si jaramentulu seu, respingendu pre cela prescrisa de oligarehi’a tierei împreuna cu muscalii. Cuz’a Vodă nu mai cunosce alta elementu iu tiera decâtu pre rusii sî pre albi, cari se precipitau la piciorele lui, intrecendu-se in adulatiuni, in vene­­ratiuni sî in adoratii»ni . Totu graiulu ’i era o in­­tielepciune sî o profeția , tóta simptom’a de unu defecta omenescu ’i era o virtute, o sublimitate. Cu densii dara a inceputu sa guverne­a­z’a Vodă. Prin ce instinctu insa, in ce prevederi, in ce presimțire boerii, cea mai mare parte dinni eusii celu putieru, începură indata, după vechiulu obiceiu, cu doieantie pre la străini, cu jalba la Porta, sa nu­ntarésca indoit’a alegere a lui Cuz’a, fiindu fă­cută in sila, cu calcarea conventiunei sî interese­­loru Portei. Acésta jalba, cu mai multe diecimi de iscăli— ture pre dens’a s’a trimisu in originalu dela Con­­stantinopole lui Vodă Cuz’a sî s’a sî tiparitu in jurnalulu „Dâmboviti’a,“ ni se pare, redactatu de d. Dimitriu Bolintinenu, amicu devotatu Domnitoriulu, s’ a esitu cu o încadrare de laude Domnitoriul­u, sî inveclive contr’a vrasimasiloru sei trădători de pa­tria. De atunci privilegiații si-au datu mân’a sa prigonésca de morte pre Domnulu, a carui recu­­noscere nu se mai potu opri. Se chiamara roșii la putere ; guvernară numai cinci septemâne, lier’a sî făcură unu fiasco com­ Estrasu din jurnaluln „Ie Niord.“ Statele unite. papei Jurnalele americane publica o epistola adresata de câtva unu ex-profesore alu seminariului catolico-romanu din politica Baltimora, d. Bjerring, de origine danezu, dara cetatianu naturalisatu alu Stateloru unite din Americ­a. Noi semnalamu acésta epistola atențiunea cu totulu particulara a lectori­­loru noștri. Ea marturisesce mai multu inca reulu imensu ce biseric’a romana îsi face prin ea vise­ si vo­­indu a face se pravaleze doctrinele rotecite, învechite si atâtu de contrari adeveratului spiritu alu crestianis­­mului. Astufeliu precumu dîce cu tóta elocinti’a d. Bierling : „Este cu neputintia ca pentru a fi bunu crestinU trebuie de a înceta a fi cetatianu, a se abliene dela totu progresulu, a-si interdice tóta lumin’a si a merge indatoratu catva intunecimele si abusurile nenorocite ale veaculu de mijlocu.­ Din nenorocire astu­feliu este scopulu martu­­rrtu alu conciliului convocatu de câtra Piu alu IX, si aci nimicu e surprindietoriu de a vedea pre cei mai ferbenti, mai sinceri aderenti ai bisericei ro­mane, despartiendu-se de ea si respingendu tóta solidaritatea unoru teorii atâta de primejdióse si chiaru atâtu de sacrilege, căci nu voru ajunge in cele din urma decâtu a cred o aparenta incompati­bilitate intre esigentile crestianismului si acelea ale societatiei umane. Póte ca in nici o parte biseric’a romana n’au facutu atât’a progresu ca in nou­’a­ lume. Profitându de libi­tatea absoluta ce esista in statele unite in materie religiose, propaganda româna a operatu in apele atâta de tulburi ale protestantismului ameri­­canu o pescuire cu adeveratu miraculasa. In mai putienu de 20 ani, biseric­a romana au facutu preste trei milióne proseliti, a câstigatu in proprietati fon­dare mai multa de dóua sub­ milióne. Vaticanulu au avutu grigia de a feri elu insu­si marea repu­blica a nouei­ lumi de primejdiere ce pate se reculte din acest’a. Elu s a luptatu cu puteri de a stabili incompatibilitatea esistânda intre teoriile romane sî acele ale societatiei americane. Eh» culege aceea ce a semenatu, si epistol’a d. Bjerring constata a­­cest’a cu atât’a elocintia pre cutu si moderatiune. Eata epistol’a : Presante Părinte! Vinu a depune la piciorele vóstre in plin’a conscitatia de responsabilitatea ce-mi iau asupra-mi, professiunea de credintta, eata­ o . Eramu până in acésta di. unu ferbinte si sin­­ceru aderantu alu bisericei romane, pre care o cre­­dému singura catolica si singura apostolica. Urmându impulsiunile credintieloru mele religi­óse, amu consacratu tóte facultățile inimei si a in­­telegintiei mele servitiulu acestei biserici. Cu des­­pretiulu intereseloru mele materiale, si de si laicii, m’amu inrolatu iu trup’a luptatórie pentru biserica romana. Că teologu si cu istoricu amu lucratu la pro­pagarea doctrineloru sale pre domenulu sciintiei , cu publicista, in domenulu presei, si cu missio­nary in fine, m’amu dosu până la confiniele cele mai depărtate ale globului. Amu fostu se făcu pro­paganda si in japoni­ a. Aci amu îndeplinita după puterea capacitatiloru mele, funcțiunile de profe­sore alu seminariului catolicu din politi­a Baltimor’a alu Stateloru unite. Déca indrasnescu a-mi permite de a enumera acestea facte, care nu concerau decâtu umilit’a-mi individualitate, acést’a o facu pentru a constata de­­votamentulu cu care amu servitu biseric’a romana. Acestu devotamentu au resistatu tristului spectacolu, ce mi s’au oferitu prin intrigile de lăcomia, impede­­carile si calculile temporale ale clerului romanu. Cu totu dispretiulu pentru aceste abasuri me süeamu ale adumbri sub mant’a caritatiei. Pentru acést’a respingeamu responsabilitatea asupr’a erórei individuale. In arderea convictiuniloru mele, des­­facemu biseric’a romana de tóta solidaritatea in ace­stea acte ce se faceau in numele ei. Credeamu in missiunea divina a demnitatiei papale intru a des­­lega tote marele probleme religiose si sociale. Voi iisi-re, pre sânte părinte, sunteti care a-ti datu cea insuia lovire acestoru credintie. Pu­blicarea cartiei Silabus faci» se tresară in mine ver­mele rodietoriu alu iudoelei. Este preste putintin, mi dîseiu, ca sa esiste o asta flagranta contradictiune intre esigentile vitale ale societatiei umane si intre acelea ale bisericei lui D­dieu. Este preste pu­­tintia, ca pentru a fi bunu crestinu, trebuie a incetu de a fi bunu cetatianu, a se abtiene dela totu pro­gresulu, a-si interdice tóta lumin’a si a merge in intunerecu, dandu indereptu calva nenorocitele abu­­suri ale veacului de mijlocu. Inteligenti’a mea se refusa a primi acestea fu­neste teorii pre care sântulu scaunu le proclama orbi et orbi, dara inim’a mea lienea la credinttele sele. Acesta lupta interiora isbuti in urma intre resonulu meu si simtiemintele mele. Pap’a ’mi re­­diseiu fiindu omu póte sa se instele, sfaturi rele au pututu se­ lu ratacésca. Insufletitu de cele mai bune intentiuni, Piu alu IX, a comisu fara se scie, o gresiala, pre care era s’au succesorii sei o voru reperă. Biseric’a romana, nu­­ emane cu tote acestea, mai putienu sânta, curata si adeverata. Se con­­tinuamu a o servi, rugându pre D-dieu a lumină pre acei care, o dirigu. Astu­feliu a fostu, sânte părinte, intâi’a mea lupta pre drumalu lui Damas. Voi sunteti inca, ce m­’a-ti facutu a avansa in acésta cale până la pun­­tulu cându lumin’a au triumfatu asupr’a o­­biie». Convocarea conciliului Romei in scopulu es­­clusivU de a rădică la stare de dogma doctrinele din Sillabus si acea a infalibilitatiei papale a terminata indoelile mele, si m’au pusu facia iu facia cu ve­ritatea. Ca crestinu, ca cetatianu, ca omu de studiu, m­’aebitu de a întreita datoria radicându um lu­’a-mi voce pentru a ve­dice solemnal minte înaintea lui D­dieu si înaintea ómeniloru. Sânte părinte, in numele meu si a mai mul­­toru mii de laic» cari cugeta ca si mine, protesta contr’a doctrineloru ce voesci a face se prevaleze si care contradicu tuturoru legiloru umane si divine. Protesta contr’a deplorabilului conflictu ce faceți sa

Next