Telegrafulu Romanu, 1870 (Anul 18, nr. 1-103)
1870-03-26 / nr. 25
Pentru judecătorii sing. s’au propusu : Judecători districtuali cu 1500 si 1200 îl. siv. judecători distr. cu 1000 si 800 îl., canceliști cu 400 fl. servitori si carcerari cu câte 240 fl. 1 cra si 50 fl. deputatu de îmbrăcăminte, lira pentru cei din Budapest’a bani de cuasttru. Dreptu paustasie pentru tribunalele jud. s’a sistemisalu . Bani de cuartiruir» Buda- Pest’a 25.000 fl. ; pentru fiacare tribunalu jnd. câte 1000 fl . pentru practicanți sî diurne câte 600 fl. recerentie de cancelaria câte 1500 fl. ; spese pentru prinsori, preste totu pentru unu tribunalu jnd. 3500 fl. ; pentru incaldîrea, luminarea si curățirea prinsoriloru cam 220 fl. pentru procedur’a penale câte 1000 fl. caletorii ex oftu cam 120 fl., pentru tiparitu 80 fl. Pansianele judecătorielorusinginarie s’au regulata astfel cu : Pentru cuartiru câte 400 fl. ; practicanți si diurniste câte 300 fl. ; pentru recerintic de cancelaria 300 fl. ; pentru carcere 500 fl. pentru procedura penale 200 fl. Spese stra-ordinarie pentru adjustarea prima: pentru obiectele de adjustare sî recursite la ficare tribunalu judec, câte 1000 fl.; pentru fie-care judecătoria singur. câte 300 fl. si pentru fia-care fiscalatu câte 200, pentru spese generale de organisatiune 200,000 fl. Asia dara spesele totali a organisatiunei judecatoresci in anuln primu s’arunoi la 6,939,470 fl. si după subtragerea echivalentelui speseloru carcerali de 50,000 fl, la 6,889,470 , fiendu ca de aci vinu 472,300 fl. pentru recervntie estraordinarie séu pentru prim’a adunslare a judecatorienoru, asia remânu spese pentru tribunalele judecatoresci de inst. I, pentru fiscalele si pentru judecătorii singularie anuntim 6,417,170 fl. Presidiulu tablei regie judiciare in M. Osiorheiu publica urmatórele : N. 10165 ex 1869. Inaltulu r. ministeriu ung. de justitia a nulificatu prin ordinatiunea din 30 Septembre 1869, N. 13516 punctulu c sî punctele finale ar. 25 din ordinatiunea cu datata 10 lanuariu 1860, privitorie la esaulinele de advocati sî la cuarificatiune spre a eserce advocatur’a sî a ordinata, ca drepturile de advocatura, concese, din 102 partea tablei r. in M. Osiorheiu, mai înainte din partea tribunalului superiori. in Sabiia sî de ici încolo de câtra tabl’a r. in M. Osiorheiu concedende, au valore in liér’a intréga, inse sub conditiunile, ce suntu puse in § 24 a ordinatiunei amintite din 10 ianuariu 1869 pentru acei’a advocati, cari au capetalu dreptulu dela tabl’a regia din Pest’a. Revolutiunea romana.") (Continuare:) Acesta aspiratiune, póte judeca oricine ca era numai intr’unu cugeta politicu sî nici decum sociale, lasându-se hasardului, sî calitatiloru sî puteriloru de rațiune ale necunoscutului alesu, afacerea „imbunatatirei sortiei plugariului.“ Cu câtu caluminele rosiloru sî albiloru, cari până atunci nu se duceau nici roșii nici albii, sî cari si avéu candidații loru la domnia , cei d’antâiu pre Nicolau Golescu sî cei lalti pre Vodă Bibescu, ne mai vorbindu de alte fracțiuni , cu tóte aceste calomnie calculate ale rosiloru sî ale albiloru asupr’a alesului moldoveniloru, se producea, prin instinciu, cu totulu unu altu efectu in anim’a poporului. In cinci piese dile numai, numele lui Cuz’a adjunsese atâtu de popularu» in Bucurasci, incâtu.tau era copilulu prin mahalale sa nu-lu scie sî sa nu lu pronuncie fórte corectu. Nu ne oprimu la detailuri, caci nu facemu aci carte ; altufeliu este materia in aceste 5—24 lanuariu, sa se scrie unu volumu dîle, dela asupr’a intrigeloru, cabaleloru sî credeloru loru contrarie din partea caimacamiei, din partea boeriloru de diferite muantie sî din partea rosi’oru. In dilele de 23 sî 24 ianuariu a fostu o revolutiune din cele mai măreție in Bucuresci. Cele petrecute la alegere suntu scrise in animele toler’a sî plantate in memori’a flacarui’a. Celu mai frumosu rolu l’a jucatu atunci Beizadea Mitica , pre celu mai tristu l’au jucatu roșii sî cea mai frumósa farsa au facat’o boerii. Ambasadorii trimisi la lași cu actulu îndoitei alegeri ne strigau d’acolo pre firele telegrafice, prin d. C. A. Rosetti care sî facea sil’a buna vointta : „Sublimu este Domnitoriula nostru.“ Iera serbatóre mai mare sî mai vesela n’a fostu nici un’a alt’a in Romani’a tata, sî in Bucuresci, ca aceea *) *) Privesce pre Romani’a. Red. in care Cuz’o Vodă strabatendu poporului intie salu dela post’a Saftica sî până la barier’a podului Mogoslaiei, sî d’aei in mișcare abia prin plaie de aura, grindine de buchete sî de cunune, intr’unu strigata continuu, prelungita sî neîntrerupta de urări pana la metropolia, sî d’aci apoi in valuri vine de prin pre totu câmpulu libertatiei. Mare sî memorabile a fostu acea dî, in care poporulu românu sfasiându conventiunea straiuiloru, lucuta cu privilegiații din tiéra pentru nimici’a lui, s a afirmatu sî s’a confirmata elu insusi prin sine insusi, liberu sî neaternatu ! Celu d’antâiu actualu fiinliei acestui Doranu, in fiici’a representatiunei nationale, a fostu inlaturarea cu despresiu a regulamentului organici», pre care metropolitulu, împreuna cu boerii, lu vîrâ sub m’ma ca sa jure pre densulu mantienerea inicuitatiloru sociali. Acést’a a intaritu pre privilegiati in temerile loru sî pre poporu in sperantiele sele. Domnitoriul a tierei s’ a formulatu elu insa si jaramentulu seu, respingendu pre cela prescrisa de oligarehi’a tierei împreuna cu muscalii. Cuz’a Vodă nu mai cunosce alta elementu iu tiera decâtu pre rusii sî pre albi, cari se precipitau la piciorele lui, intrecendu-se in adulatiuni, in veneratiuni sî in adoratii»ni . Totu graiulu ’i era o intielepciune sî o profeția , tóta simptom’a de unu defecta omenescu ’i era o virtute, o sublimitate. Cu densii dara a inceputu sa guverneaz’a Vodă. Prin ce instinctu insa, in ce prevederi, in ce presimțire boerii, cea mai mare parte dinni eusii celu putieru, începură indata, după vechiulu obiceiu, cu doieantie pre la străini, cu jalba la Porta, sa nuntarésca indoit’a alegere a lui Cuz’a, fiindu făcută in sila, cu calcarea conventiunei sî intereseloru Portei. Acésta jalba, cu mai multe diecimi de iscăli— ture pre dens’a s’a trimisu in originalu dela Constantinopole lui Vodă Cuz’a sî s’a sî tiparitu in jurnalulu „Dâmboviti’a,“ ni se pare, redactatu de d. Dimitriu Bolintinenu, amicu devotatu Domnitoriulu, s’ a esitu cu o încadrare de laude Domnitoriulu, sî inveclive contr’a vrasimasiloru sei trădători de patria. De atunci privilegiații si-au datu mân’a sa prigonésca de morte pre Domnulu, a carui recunoscere nu se mai potu opri. Se chiamara roșii la putere ; guvernară numai cinci septemâne, lier’a sî făcură unu fiasco com Estrasu din jurnaluln „Ie Niord.“ Statele unite. papei Jurnalele americane publica o epistola adresata de câtva unu ex-profesore alu seminariului catolico-romanu din politica Baltimora, d. Bjerring, de origine danezu, dara cetatianu naturalisatu alu Stateloru unite din America. Noi semnalamu acésta epistola atențiunea cu totulu particulara a lectoriloru noștri. Ea marturisesce mai multu inca reulu imensu ce biseric’a romana îsi face prin ea vise si voindu a face se pravaleze doctrinele rotecite, învechite si atâtu de contrari adeveratului spiritu alu crestianismului. Astufeliu precumu dîce cu tóta elocinti’a d. Bierling : „Este cu neputintia ca pentru a fi bunu crestinU trebuie de a înceta a fi cetatianu, a se abliene dela totu progresulu, a-si interdice tóta lumin’a si a merge indatoratu catva intunecimele si abusurile nenorocite ale veaculu de mijlocu. Din nenorocire astufeliu este scopulu marturrtu alu conciliului convocatu de câtra Piu alu IX, si aci nimicu e surprindietoriu de a vedea pre cei mai ferbenti, mai sinceri aderenti ai bisericei romane, despartiendu-se de ea si respingendu tóta solidaritatea unoru teorii atâta de primejdióse si chiaru atâtu de sacrilege, căci nu voru ajunge in cele din urma decâtu a cred o aparenta incompatibilitate intre esigentile crestianismului si acelea ale societatiei umane. Póte ca in nici o parte biseric’a romana n’au facutu atât’a progresu ca in nou’a lume. Profitându de libitatea absoluta ce esista in statele unite in materie religiose, propaganda româna a operatu in apele atâta de tulburi ale protestantismului americanu o pescuire cu adeveratu miraculasa. In mai putienu de 20 ani, biserica romana au facutu preste trei milióne proseliti, a câstigatu in proprietati fondare mai multa de dóua sub milióne. Vaticanulu au avutu grigia de a feri elu insusi marea republica a nouei lumi de primejdiere ce pate se reculte din acest’a. Elu s a luptatu cu puteri de a stabili incompatibilitatea esistânda intre teoriile romane sî acele ale societatiei americane. Eh» culege aceea ce a semenatu, si epistol’a d. Bjerring constata acest’a cu atât’a elocintia pre cutu si moderatiune. Eata epistol’a : Presante Părinte! Vinu a depune la piciorele vóstre in plin’a conscitatia de responsabilitatea ce-mi iau asupra-mi, professiunea de credintta, eata o . Eramu până in acésta di. unu ferbinte si sinceru aderantu alu bisericei romane, pre care o credému singura catolica si singura apostolica. Urmându impulsiunile credintieloru mele religióse, amu consacratu tóte facultățile inimei si a intelegintiei mele servitiulu acestei biserici. Cu despretiulu intereseloru mele materiale, si de si laicii, m’amu inrolatu iu trup’a luptatórie pentru biserica romana. Că teologu si cu istoricu amu lucratu la propagarea doctrineloru sale pre domenulu sciintiei , cu publicista, in domenulu presei, si cu missionary in fine, m’amu dosu până la confiniele cele mai depărtate ale globului. Amu fostu se făcu propaganda si in japoni a. Aci amu îndeplinita după puterea capacitatiloru mele, funcțiunile de profesore alu seminariului catolicu din politia Baltimor’a alu Stateloru unite. Déca indrasnescu a-mi permite de a enumera acestea facte, care nu concerau decâtu umilit’a-mi individualitate, acést’a o facu pentru a constata devotamentulu cu care amu servitu biseric’a romana. Acestu devotamentu au resistatu tristului spectacolu, ce mi s’au oferitu prin intrigile de lăcomia, impedecarile si calculile temporale ale clerului romanu. Cu totu dispretiulu pentru aceste abasuri me süeamu ale adumbri sub mant’a caritatiei. Pentru acést’a respingeamu responsabilitatea asupr’a erórei individuale. In arderea convictiuniloru mele, desfacemu biseric’a romana de tóta solidaritatea in acestea acte ce se faceau in numele ei. Credeamu in missiunea divina a demnitatiei papale intru a deslega tote marele probleme religiose si sociale. Voi iisi-re, pre sânte părinte, sunteti care a-ti datu cea insuia lovire acestoru credintie. Publicarea cartiei Silabus faci» se tresară in mine vermele rodietoriu alu iudoelei. Este preste putintin, mi dîseiu, ca sa esiste o asta flagranta contradictiune intre esigentile vitale ale societatiei umane si intre acelea ale bisericei lui Ddieu. Este preste putintia, ca pentru a fi bunu crestinu, trebuie a incetu de a fi bunu cetatianu, a se abtiene dela totu progresulu, a-si interdice tóta lumin’a si a merge in intunerecu, dandu indereptu calva nenorocitele abusuri ale veacului de mijlocu. Inteligenti’a mea se refusa a primi acestea funeste teorii pre care sântulu scaunu le proclama orbi et orbi, dara inim’a mea lienea la credinttele sele. Acesta lupta interiora isbuti in urma intre resonulu meu si simtiemintele mele. Pap’a ’mi rediseiu fiindu omu póte sa se instele, sfaturi rele au pututu se lu ratacésca. Insufletitu de cele mai bune intentiuni, Piu alu IX, a comisu fara se scie, o gresiala, pre care era s’au succesorii sei o voru reperă. Biseric’a romana, nu emane cu tote acestea, mai putienu sânta, curata si adeverata. Se continuamu a o servi, rugându pre D-dieu a lumină pre acei care, o dirigu. Astufeliu a fostu, sânte părinte, intâi’a mea lupta pre drumalu lui Damas. Voi sunteti inca, ce m’a-ti facutu a avansa in acésta cale până la puntulu cându lumin’a au triumfatu asupr’a obiie». Convocarea conciliului Romei in scopulu esclusivU de a rădică la stare de dogma doctrinele din Sillabus si acea a infalibilitatiei papale a terminata indoelile mele, si m’au pusu facia iu facia cu veritatea. Ca crestinu, ca cetatianu, ca omu de studiu, m’aebitu de a întreita datoria radicându um lu’a-mi voce pentru a vedice solemnal minte înaintea lui Ddieu si înaintea ómeniloru. Sânte părinte, in numele meu si a mai multoru mii de laic» cari cugeta ca si mine, protesta contr’a doctrineloru ce voesci a face se prevaleze si care contradicu tuturoru legiloru umane si divine. Protesta contr’a deplorabilului conflictu ce faceți sa