Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)
1871-01-03 / nr. 1
Telegrafului ete de tne ori pe «epteaiana , joi’agi Duminee’a. — Premumeratiunea ne face in Sahiiu la espeditura foiei pe afara la c. r. poște , cu bani jipt’a prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiu □ ei pentru Sahiiu este pe anu 7. fl. v. a. ear pe o jumetate de anu 3. fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen.. Sabiiu, in 3/15 Ianuarie 1871. TM prarineiele din Man ni cb fu fi »na 8 fl. ér» pe o jumătate de an« 4 îl. va. Pentru princ. ai tieri străine : e * vi pe V. anii. si fl r. a. Inseratele se pitea a p#t?5> :• înljia era cu 7. cr. siculu , pentru a doua era ou n", cr. ai pentru a treia repelire ca AV, cr. v. a. 1. AiWLl1 XIX in Nr. 1 ex. 1871. Anonitu. Protocolulu Congresului nationala românu bisericesca de relegres. tienutu in lun’a lui Octobre 1870. au esitu de sub tipariu, si se póte capota totu cu pretiusu de prenumeratiune de 1 îl. până la finitulu lunei lui Martiu a. c. spre înlesnirea tuturoru, carii poftescu alu avea. protocolulu acest’a congresu alu se afla unele perin tractări de mare importantia, precum: regularea Parochieloru, representatiunea câtra Maiestate asupr’a schimburiloru unilaterale din partea Ministerium regescu de cultu si a Resbelului, organisarea provisoria a invenamentului in intreg’a Metropolia a Romaniloru greco - orientali din Ungaria si Transilvania, precum si instrucțiune provisoria pentru procedur’a judecatorieloru bisericesci in caus’a disciplinarea, — sî pentru aceea merita acestu protocolu congresualu, ca nu numai oficialii consistoriali sî preotîmea, ci si inteligintii, membrii sinadeloru eparchiali sî ai Congresului, sî in fine invetiatorimea sa lu poseada. Colectantii de 20. esemplare vom capela unu esemplariu gratuitu. Sabiiu 2 Ianuariu 1871. Direcțiunea Tipografiei archidiecesane greco-resarit. Sibiiu. In siedinti’a dietei din 10 Ianuariu a. c. după calend. nou s'au presentatu acelu recursu alu congresului nostru bisericescu, care din dregatoria l’au așternutu Par. nostru Metropolitu Andrei, si tradédia despre aceea, ca diet’a tierei legea XXV, din a. 1868, sa o modifice intr’acolo, ca pamenturile bisericesci sa se elibereze de plasirea contributiunei, pentru ca preoții nu suntu proprietarii acestor’a, ci numai usufructuari, sî asia preoții sa platasca după aceste pamenturi—porțiuni canonice — numai contributiune de venita. ■ im ----------------------------------j Aimîu t§71. L’amu salutatu cu totii deja pre acestu anu, cârui in dîn’a cea dintâiu i dîcemu anu nou. Cu densulu inseamu salutatu viitoriulu, pentru ca noi salutamu o bucata de tempu ce face parte din tempulu ce in termeni generali i dîcemu anuii viitori sau si mai pre scurtu venitoriulu. Presensulu ne spune ca suntemu carea aspira la o stabilitate a lacruriloru, nu o lupta dara sî la o buna aflare in acesta stabilitate. Aspiratiunea acést’a precatu e de justa, pre ntâtu sa nu o presupunemu asta de usioru de ajunsa. e cându amu ajunsu in pusetiune nu numai de a cugetă asupr’a sortei nóstre, dara a ne si esprima, vedemu ca lupt’a cresce si se amplifica. Anii trecuți dela începerea dosului periodu constituționale in adeveresce aserțiunea acest’a. Participarea si neparticiparea la diet’a din Pesta a fostu pre cât a unui obiectiv destul 11 de momentuoșu, carele a provocatu, păreri si contr’a păreri. De alta parte esperinli’a ne arata ca legislatiunea redeschisa a intaritu sî redeschiderea vietiei bisericesci a românilorun gr or. din Transilvani’a, Ungari’a si Banatu. O plăcută sî interesanta lupta, s'a desvoltatu vise in sinulu arestei bisericei gr. or. române, lupta, carea e ramificată până in comunele bisericesci. Suntu ce e dreptu in tóte felicit.* iler sentantie momente cându luptei membriion tura păru a lua direcțiuni neplăcute. ins., ar.» fi organismulu acelu atâtu de curu IH . incâtu sa nu aiba sî stadiur de durere : i aceste trebuiescu privite totudeun a de trecatórie sî totudeun’a trebue avutu in vedere scopulu, precare l’amo amintitu in aspiratiunea indignata mai snsu. Stabilitatea aceea insa sa nu cumva sa indentificamu cu stagnatiunea , lupta va urma si mai departe; inttelegemu insa candu dhcemu stabilitate acelu rostu constitutionalu, in care sa se misce viali’a in fiacare societate regulata sî cu felese pentru singuratica sî pentru totu. Acestu rostu, e viati’a cea organica, in carea sa-si eserceze fiacare parte dreptulu seu, e postulatulu e dorinti’a in genere sî nn particularii, pentru viitoriu. Sî pentru ce numai atâtu ? pentru ce unu lucru asta dîcendu mai multu abstrasa ? Pentru ce nu alte dorintte si alte postulate? Ori ce registru de bonetati dorite amu face sî le amu pofti publicului nostru sî nu genere confratiloru nostri nu companesce cu ceea ce amu dîsu Pentru ca nu e bunătate mai mare decâtu aceea, cându e pusu cineva in nu setione de a face ceva sî pentru sine ci pentru deapropele se Noi recunoscendu-ne acesta considerabile pusetiune in cerc/ . ms1". . scoli, cete mai utine institute pentru omenire; putemu sa ne insocimu sî spre ajungerea la alte cunoscintte pre cari le putemu cssiga in viéti’a matura, sî asla mai departe. Deprinsi inse in viéti’a acest’a vomu fi mai indemanateci chiiru si in viéti’a politica, vomu sci concurge cu totii acolo unde e de a concurge, pentru ca nu va cugetă numai unuia sau doi pentru toti, ci toti pentru fia-care al fia care pentru toti. Kipp. Prelegere publica tinuta de din I. Maximi la 31 Decembre st. v. 1870 despre tem’a: „Industrie de tiesuri la femeile române in genere si in special , folosesc ei din puncta de vedere nationala economico s o paralela intre femeile române de o parte, sî de uita parte intre cele sasesci sî magiare in privinti’a asta. Fomea sî lips’a daomolcomi, deliciulu sî dorinti'a d’a trai sî esista nasce in individulu animalicu vrendo, nevrendu absolut’a necessitate, d'a se smulge din trândavi’a sî nepasarea, in carea s’aru împinge celelalte legi firesci netienendu socotéla de condițiile deja precisate, sî d’a sî caută lunanu sî scutu după sî prin care sa’i fia possibile, a se iubi sî resiubi pre sine. — După asta lege perpetua sî fundamentale se invertesce intreg’a lume animalica, incependu dela polipiilu, carele se nasce si pere intr’acel’a si minutu, până la omniu, carele își ardga dreptulu d'a se numi corón’a plasmuiriloru însuflețite. Astufeliu vedemu pre oriu in slab’a etaie a copilăriei sele repedîndu-se cu cutegantîa periculósa pentru estimea sea sî intrându in lupte sângerose cu fetele sălbatice pentru un’a mușcătură de vegetal " seu carne priinciósa d’a potoli femea sea sî acésta d’a sî aculta possibilitatea spre a invi viatia si a dî un’a de alt’8. Pre cându vise si simte gololu seu intregitu demnul« d’a se hrăni domolitu, p'alunci lnrga sî lu amenintia si te grigi, tutu atâtu de tane esi stintiei sele, ca si cele roși dinainte, sî arsiia de sere, venturi sî crivelie,spada, sî geru, tóte un’a după alt’a ai vera ghimaspru in inim’a omului uudu si repedii fiori, cari i se strecura din tâlpi pana in crescetul presagiaza d’a deo’a era miserai perire. Unu alta stimulu, o alta necessitate, o alta lipsa totu atâtu de simlila ca sî fómea, fara a judeca multa, lu vedemu pre omu alergiindu dela unu cornu de pădure până la celalaltu si cautându-si subtu scorburi de arbori sau subtu unic d’a pescera a unui jghibu scutindi’a inpreuna cu celelalte fete, stmplandu- su pentru acésta locuinica féra si cu bestiile. Si acestu feliu de viatia a trebuitu sa dure multu multu timpu, până cându nenumeratele séle esperienlie trase din continuele lupte, învingeri si sucumberi l’au invetiatu sa traga de pre lupu, ursu panteru leopardu si celelalte animali, pelea, a se invelui singurii intr’íns’a si a resista eslu modu asprimei insolente, causate de plóe frigu si genu. Id garderob’a sî toilet a asl’a ni’lu infilisio dia istori’a sea pre oinuiu înainte cu mii de ani, deca premitemu, ca condițiile de temperatura, frigu sî căldură, sî de locuintia au fostu sî atunci supuse acelor’asi legi, precum suntu cele de astadi. In asta toneta se ivesce cu ciomagu de lemnu sî de petra prin sî jurulu paduriloru cu venatoriu, in estu porto apare pre tiermurii rîuriloru sî pre malurile mariloru cu pelicariu sî pana cându s’a resolvatu d’a străbate cu invingatoriu prin aste doue fase sî a’sî asiedia locuinti’a sea dezastraiu in padinile rezlosîte din păduri prin munc’a securei séle sî d’a împlântă sepoiulu in aceste padine, ca sa semene sî sa amagébca oameniului producu’a insulita aî conditionata prin combinatiunea s’a sî prin ajutoriulu naturei, nu altcumu, ci astfeliu a tribuitu sa si scutesca pérea de plóe, ne’a sî frig«. D'aici înainte naturelulu omului începe de a se imblândi in ferocitatea sea, munc’a pameniului i presentéza ceriu liberu chindisitu prin miliarde de diamanti scânteindi sî câmpii semănate cu suave flori cari îi indulcescu asprimea sî i îmbucura inim’a. D’aici înainte berbecele sî tiapulu selbaticu, taurulu sî armasamiulu, ai’a, vac’a sî mânzulu, paresescu crângurile sî pustiile de padini ale paduriloru, urmarescu urm’a omului, vinu după mân’alui, se asiéŭ din lângă colib’a, si pléca capulu porunciloru lui, ca sa fia mai si cure sî sa pota mânca din mân’a muncitóre a lui, precumu dîce Ruffon in tratatulu sen despre crescerea omului prin natura. D’aici înainte grijile lui se inmultiescu, pentru ca a luatu asupr’a si si grii’a da scuti alte vietati in esistinti’a soru ; eiu se simte pré debilu d’a suporta cu succesu sarcinile luate asupra’si eu de pre ce a paresilu deja vieti’a sea nestatornica de mai nair.le si voiesce acu definitivu a se lega de pamentulu schimbatu in fructiferu prin sudorile sale, elu îsi alege siesi consorta, cu carea sa’si imparta sarcinele sale, carea sa i eterniseze numele prin copii, sa sprijinésca cu fapta sî cu cuventulu in întreprindelurile sî lucrurile sale, sa lu mangae sî sa lu ajute iu nevoile vietiei sale. Omulu intra cu «mierea sea in legator’a famialiara, elu devine tata, muierea i devine mama sî grijilórea fiiloru sî a bărbatului ei, cu iirocare sî îmbrăcăminte sî totu de odata mediulu prin cere asprimea barbatesca începe a se muia st imblândi. Aici famili’a incepe pre’ncetu pre’ncetu a le pada hainele de ursu sî lapucea sî da omului lân’a sî pelea sea, d’a se îmbracă cu ele. Mueren se uita la paranginu cum îsi tieso firele rele, se uita la brosca, cum incarliga verigele sranului es la cuiburi de paseri cum suntu îngrădite din paiu in paiu in forme insestrite invetsate numai de instinctu. Lân’a eî perulu dela óie sî capra ii suntu in mâna,