Telegrafulu Romanu, 1872 (Anul 20, nr. 1-104)
1872-01-13 / nr. 4
11 dreptului putrîcu si privatu, un astfeliu spre prefigerarea, înflorirea si consolidarea statului in fata privinti’a. 3. Pentru ca introducerea votariloru virile, si sustienerea dreptului aetivii electorale a nobilimei, nu e alta ceva, decâtu formare sî sustienere de caste privilegiate, in detrimentulu majoritatiei absolute, a poporului, a poterei celei adeverate, — prin cari caste consolidarea sî înflorirea statului, cum sî a omeniriei preste totu, o vedemu numai împedecata, sî acést’a cu atâtu mai vertosu o tienemu de nedrepta, căci chiemarea sî obligamentele nobilimei — altcum din culp’a si propria, ba pole chiaru in urm’a sustienerei privilegietoru, de totu seracita in partea cea mai mare — de multu au disparutu, prin introducerea altora sisteme corespund ietare tempului , deci urmare prea naturale e sî dedue sa fia, ca : unde nu e obligamentu, nu póte fi nici dreptu sî vice versa, fiindu acestea in unu necsu atâtu de strinsu laolta, câtu unulu fara de celalaltu nu póte sa se nasca, ba nici închipui sî cu alatu mai putiemu esiste ; — apoi mai departe pentru ca nobilimea in genere aduce, in comparatiune cu majoritatea absoluta a poporului transilvaneau, binelui publicu sî privatu, folosu de totului totu neînsemnata, — prin urmare, sustienerea privilegiloru vechi sî in tempulu presensu nu are sî nu pote avea nici unu interesu de dreptu publicu ori de statu mai inaltu, fara celu multu privatu, carele ultima, considerându, ca interesele publice, totudeun’a suntu a se preferi intereseloru private, cauta sa pice. 4. Legea municipala aci sub cestiune si altucum e defectuósa sî neprecisa, căci nu e prevedintu in ea espresu si determinatu nicaici acea dispositiune prea necesaria, drepta, logica, morala si nationala ca : atâtu la alegerea câtu sî la denumirea amploialiloru comitatensi sa nu pota legalminte intreveni aetivu consângenii alegendiloru ori denumindiloru, cum sî ca aleșii ori denumirii sa nu se póta alege sî denumi in acelu cercu unde ’si au casele, mosiele sî consângenii, — in urmarea carei ia com sî neprecisuri determinate in lege, in comitatulu Hunedorei — si póte asta se va templa sî in alte comitate, districte sî cetati — mai toti amploiatii administrativi politici, s’au alesă si denumiru prin consângenii si amicii loru după acsim’a, hanc veniam damus, pelimus uue vicisbihi — ln acele cercuri de activitate, pre unde ’si au casele, mosiele si consângenii, — deci li s’au preferită comoditatea si interesele loru private intereseloru si binelui publicu, pentru cari aru fi fostu sa se alega si denumésca, de cumva s’aru fi observatu analogi’a ori macaru dreptulu naturalu in vre-unu respecta, la cari representantiele comitateloru cotise, cu poterea in mâna, după cum demustra resultatulu din acestu comitatu, nu voiescu a se pricepe, adoperându-se din contra si ce e precisa in lege, a interpreta nu in sensulu adeveratu, ci in a loru, dupa cum se recere interesulu privatu, pentru ca legea pentru atari comitete debite se fia câtu se pote de perfecta si de totu precisa. Spre probarea carora a ne provocamu la intregu comitetulu, altcum se invederéza chiaru sî din despre actele de alegere si denumire, ca documente restaurarea comitatului Hunedorei, — si mai departe de acolo, caci suntu notorice in intregu comitatulu, si mare parte din giurn. — 5. Pentru ca in poterea legei municipale, representanti’a culoroi comitatu, districtu ori cetite nu póte sa se formeze din poterea adeverata a comitateloru, districteloru ori cetatiloru investite cu dreptu municipalu, ci mai verto u din minoritatea casteloru susu mentionate, cum e formata si in comitatulu Hunedorei cu o poporatiune de 186,000 locuitori din cari 181,000 suntu de nationalitate româna si numai &000 — intre cari ultimi e a se enumera si numerós’a nobilime din carea 3906 inși au eserciatu la restaurarea comitatului dreptu electorale aetivu —■ suntu de celelalte naționalități, cari din urma suntu representati in comitetulu comise, prin 130 membri aleși si 170 vinilisti, pre eându cei dintâiu abia prin 14 virilisti si 54 membri aleși, deci in o proportiune de totu trista si nedrepta in unu comitatu mai curatu locuitu de români, cum e comitatulu Hunedorei, carele că atare e cunoscutii de tóta lumea. — Dicemu proportiune trista sî ne drepta, pentru ca cum probeza actele sunatóre despre restaurarea comitatului, poporule preste totu, sî nn deosebi celu românu sî inteliginti’a sea, atâtu la alegeirea representantiloru iu comitetulu conttense nou constituita, câtu sî la implerea oficiiloru template prin alegere sî denumire, s’au desconsideram si eschisu mai de têtu, nealegându-se in comitetulu coltense decâtu in nr. de susu de 54 di cinci dieci sî patru — dupa ce majoritatea absoluta a poporului desconsiderau, nan avutu in totu comitatulu in urm’a legei nefavoritare, mai mulai, ca la vre-o 600 di siese sute censualisti cu dreptu electorale aetivu, iar la oficiile interne administrativo-politice nu s’au alesu nici mararu unu românu , pentru ca impregiurarea, ca la scaunulu orfanale, scosu in sensulu amintitei legi, din sinulu judecătoriei sî ingreuniatu jurisdictione politice — s’au alesu doi rumâni, nu ac póte lua in considerare mniligaelare sî cu atâtu mai pucinu drepta sî maultiemitóre, deorece in sensulu strictu alu legei, scaunulu orfanale n’are nici o afacere administrativa-politica ; — asemenea nu póte servi de resultatu mângaitoriu nici acea impregiurare, ca din 15 di cincispradzece oficie administrative-politice esterne (judi procesuali) in doua s’au alesu români — cum nici denumirea unui subesactare, unui comisariu de strade si a unui cancelistu din simlu nat unei sî poporului românu, — cari tóté, cu atâtu mai tare escita nemultiumirea si amaraciunea generala cu câtu ca poporulu in generesî cu atâtu mai pucinu poporulu românu din Transilvani’a traut meritatii nici cându, nu si merita atare trădare vitrega din nici o parte sî cu plata mai vertoso dela confrații conlocuitori, cu cari provedinti’a pute le a destinam sa traiasca si móra împreuna , si mai departe pentru ca absolut’a majoritate a poporului neprivilegiatu redusa de asprimea si vitregi’a legei municipale, la imposibilitate, pre dreptu a ascepulu, sî putută aștepta dela ceilalți confrați colocuitori, la numeru fórte putieni, daru cu putere data de lege, sî avute in mesura de totu mare — in interesulu ecuitatiei, dreptatiei sî fralietaliei, impartirea beneficieloru publice in mesura dupa cum suporta sionerile si frații conlocuitori favoriti de sórte, pre dreptu le aru fi si pututu imparti astfeliu sau celu pucinu aprocsimativul de dreptate si fratietate, cu câtu ca in acestu comitatu până acum ecuilibrulu de dreptate, fratietate, egalitate, simpatia si armonia reciproca intre locuitori s’a nezeim a se liene si ieuotu binisioru sî asta amu fi dorita sa se observeze sî mai departe sî mai eslenda, si o dorum, adeca egalitatea de dreptu nedându pre carele macaru din poporulu româna ansa sî roolivu la stricarea ecuilibriului si câtu a cam fostu. Frații compatrioti inse n’au cautatu la dreptate si fratietate, ei la interesele loru private, deunde a urmatu, ca mai tóte oficiile administrative politice din acestu comitatu, suntu date de clas’a virilistiloru, nobilimei si legei iumân’a fostiloru domni de pomentu, mai toti cu locuinttele oficióse pre la casele si mosiele sî proprie adeca a aceloru domni de pamentu caror’a pana in 1848 au fostu iobagi cea mai mare parte a poporului, a cărui conducere le e incredintiata, sî intre cari de atunci incoce s’au escalu din referintia urbariala diferite controverse, până acum mare parte nefinite, deci e probabilu, ca vom deveni ca factori decidiatori chiaru in căușele loru proprie ori a consageriloru loru, fiindu mai toti ruditi unii cu alții, de unde resulta si organisarea atâta de satisfacutóre pentru densii, dar ingreuiatore si nedrepta fatia cu majoritatea absoluta si puterea adeverita a poporului din acestu comitatu eschisi, total iinte de a putea inbeveni aetivu cu resultatulu doritu are undeva in administrarea afaceriloru administrativepulitice. 6. Pentru ca legea municipala in Transilvania e nepracticabila sî fara interesu de dreptu publicu in forma sî de cuprinsuri adusu, debuindu sai premerga ridicarea poporului, prin aducere de alte legi mai liberali, mai practice, mai corespundi alere impregiurariloru, ca astfeliu sa se póta desvolta si prospera atâtu in privinti’a starei materiale câtu sî spirituale; — e nepracticabila sî pre lângă ast’a facia cu Transilvani’a, nejusta mai încolo si pentru aceea, caci in Transilvani’a, de sî starea materiala preste FtlSIISa. Enchiridiomu, adeca „Carte manuale de canone” ale unei sânte sobornicesci si apostolicesci biserici cu comentare de Mitropolitulu Andreiu Baronu de Liagun’a (Sibiiu, tipografi’a archidiecesana, 1871.) (urmare.) Ca nisce diamante de multu pretia au remasu acelea principie mai multi secoli îngropate iu noruiulu sî in smal’a tempului celui asupritoriu. Pretinsu loru absoluta a indemnatu pre literalii apusului de a mai scormoni după ele spre scóterea loru la lumina. După ce biseric’a apuséna a facutu unu procesa sfartiatu si nenaturalu in desvoltarea ei, dupa ce astufeliu si-a perdutu terenulu celu solidu alu canoneloru — a inceputu o parte a bisericei apusene a se tredi că dintr’unu somnu sî a observă abisalii celu adăncu, in cerei aruncase vanitatea clerului catolicii, ce amenintta a discredita si prostitua insasi religiunea crestinesca. In ce a constata ideea fundamentale a reactiunei din biserica apusena, cunoscuta sub forma deosebiteloru reformatiuni, deca nu in reintorcerea la puritatea creștinismului neconturbata prin obscurantismul tempului, precum s’a pastratu elu in biseric’a resaritena. Este constatatu ca reformatorii, ce s’au notu de biseric’a apuséna numai intr’atât a si-au ajunau scopulu, de a veni intru njntoriu omenimei, incâtu ei si-au citi a nu fi catu si midilo cele de a reduce adeca biseric’a la fundamentele clasice ale SS. Părințiiéra incâtu au pierdutu din vedere tient’a loru — ei de nou au oricecam intr’alta directiune, si amu poté dice, ca o estrema a provocatu alta estrema. Iéta dar unu indemnu sî impulsu principalii, ce a facutu pre literalii din sinulu altor’a biserici * sa stêrga prafulu despre manuscriptele lui Balsamon, Zonora ele. precându b'seric’a resariténa era aruncata in unu somnu letargicu. Autoriulu opuriloru din cestiune da intr unu modu decisu espresiune acestui adeveru prin urmatórele: „Vechimea si clasicitatea canoneloru bisericei nóstre nu numai nau perdutu nimic’a până a studi din însemnătatea loru intensiva sî estensiva, fi inca s’a maritu valórea loru pentru ca scimu din opurile scientifice ca literații natiuniloru culte si civilisate, fara deosebire de religiunea loru din intrég’a Europa le studiéza sî traducu acelea in limbile loru, cu nisce producte clasice ale crestinatatiei primitive si cu lauda le infatiosiaza poster italiei.“ De buna sema la multe din resultatele scriituriloru făcute in ramuru dreptului canonicu alu bisericei orientale din partea literatiloru din sinulu altoru biserici nu li se póte denega meritulu literariu; si atari suntu numai acelea, cari au emanatu din cugete curate si din îndemnuri puru scientifice. Afara de acestea insa câte mâni nechiemate au intreprinsu oper’a acést’a! Molii din soldulu catolicismului au fostu consoli de unu scopu alu loru reservatu io sciintie, sî pre usioru disu, prin interpelări false, dar mai multu prin schmonosiluri, interpelări de canóne apoetite sî dechlararea de neautentice a altor canóne au iientitu de a scote resultate sî doctrine canonice cu totulu s'raine de biseric’a greco-orientale. Mulți erau preocupați de dreptulu canonicu alu bisericei apusene, nestrabatendu cuviintiosu in principiele si in caracterulu dreptului bisericei orientale, in urm’a unui studiu superficiunale, au apucatu direcțiuni false, dela acestia nu suntu eseniti nici cei de categori’a prima. Sî pre ga se mire cineva de străini, ca au cădiutu in atare pecatu ? Mai multa trebue sa se mire, ba sa sî compatimésca, ca multi din sinulu bisericei nóstre, carii simtu chiamuli a apela bas’a cea liberale si bine facalare a bisericei lorn, au alunecată la aplicarea practica a institutiuniloru sinodale pre o cale eronata. Si crede unde a provenitu reulu acesta? De acolo ca lumin’a a fostu ascunsa sub obrocu sî a fosta mai usioru loru a lua in mâna de a gasa unu dreptu canonicu orientalu scrisu de unu strainu de biserica nóstra sî au juratu in verb’a magistratului larusî in principiele false desvoltate de elu, pentru ca nu au cunoscutu pre ale sale cele adeverate. Imputarea acést’a devine si mai grava, déca atingemu si impregiurarea ca biseric’a gr. or. dintr’o provinția învecinată primesce din mâinle străine dreptulu canonicu alu bisericei loru gr. or. pre banii ei. Precându astfel cu biserica gr. or. succesive si *) Vechi §. 360 alu Compendiului de Dreptulu canonicu in legătură cu not’a din prefati’a Enchiridionului canoneloru pag. VI. de Siagun’a.