Telegrafulu Romanu, 1872 (Anul 20, nr. 1-104)

1872-01-13 / nr. 4

11 dreptului put­rîcu si privatu, un astfeliu spre pre­fig­erarea, înflorirea si consolidarea statului in fata p­rivinti’a. 3. Pentru ca introducerea votariloru virile, si sustienerea dreptului aetivii electorale a nobili­­mei, nu e alta ce­va, decâtu formare sî sustienere de caste privilegiate, in detrimentulu majoritatiei absolute, a poporului, a poterei celei adeverate, — prin cari caste consolidarea sî înflorirea statului, cum sî a omeniriei preste totu, o vedemu numai împedecata, sî acést’a cu atâtu mai vertosu o tie­­nemu de nedrepta, căci chiemarea sî obligamentele nobilimei — altcum din culp’a­ si propria, ba pole chiaru in urm’a sustienerei privilegietoru, de totu seracita in partea cea mai mare — de multu au disparutu, prin introducerea altora sisteme cores­­pund ietare tempului , deci urmare prea naturale e sî dedue sa fia, ca : unde nu e obligamentu, nu póte fi nici dreptu­ sî vice versa, fiindu acestea in unu necsu atâtu de strinsu laolta, câtu unulu fara de cela­laltu nu póte sa se nasca, ba nici închi­pui sî cu alatu mai putiemu esiste ; — apoi mai de­parte pentru ca nobilimea in genere aduce, in com­­paratiune cu majoritatea absoluta a poporului tran­­silvaneau, binelui publicu sî privatu, folosu de to­tului totu neînsemnata, — prin urmare, sustiene­rea privilegiloru vechi sî in tempulu presensu nu are sî nu pote avea nici unu interesu de dreptu publicu ori de statu mai inaltu, fara celu multu privatu, carele ultima, considerându, ca interesele publice, totu­deun’a suntu a se preferi intereseloru private, cauta sa pice. 4. Legea municipala aci sub cestiune si altu­­cum e defectuósa sî neprecisa, căci nu e prevedintu in ea espresu si determinatu nicaici acea disposi­­tiu­ne prea necesaria, drepta, logica, morala si na­­tionala ca : atâtu la alegerea câtu sî la denumirea amploialiloru comitatensi sa nu pota legalminte in­­treveni aetivu consângenii alegendiloru ori denu­­mindiloru, cum sî ca aleșii ori denumir­ii sa nu se póta alege sî denumi in acelu cercu unde ’si au ca­sele, mosiele sî consângenii, — in urmarea carei ia com­ sî neprecisuri determinate in lege, in comi­­tatulu Hunedorei — si póte asta se va templa sî in alte comitate, districte sî cetati — mai toti am­ploiatii administrativi politici, s’au alesă si denumiru prin consângenii si amicii loru după acsim’a, hanc veniam damus, pelimus uue vicisbihi — ln acele cer­curi de activitate, pre unde ’si au casele, mosiele si consângenii, — deci li s’au preferită comodita­tea si interesele loru private intereseloru si binelui publicu, pentru cari aru fi fostu sa se alega si de­­numésca, de cum­va s’aru fi observatu analogi’a ori macaru dreptulu naturalu in vre-unu respecta, la cari representantiele comitateloru cotise, cu pote­­rea in mâna, după cum demustra resultatulu din acestu comitatu, nu voiescu a se pricepe, adope­­rându-se din contra si ce e precisa in lege, a in­terpreta nu in sensulu adeveratu, ci in a loru, dupa cum se recere interesulu privatu, pentru ca legea pentru atari comitete debite se fia câtu se pote de perfecta si de totu precisa. Spre probarea carora a ne provocamu la in­­tregu comitetulu, altcum se invederéza chiaru sî din despre actele de alegere si denumire, ca documente restaurarea comitatului Hunedorei, — si mai departe de acolo, caci suntu notorice in in­­tregu comitatulu, si mare parte din giurn. — 5. Pentru ca in poterea legei municipale, re­­presentanti’a culoroi comitatu, districtu ori cetite nu póte sa se formeze din poterea adeverata a co­mitateloru, districteloru ori cetatiloru investite cu dreptu municipalu, ci mai verto­ u din minoritatea casteloru susu mentionate, cum e formata si in co­­­­mitatulu Hunedorei cu o poporatiune de 186,000 locuitori din cari 181,000 suntu de nationalitate româna si numai &000 — intre cari ultimi e a se enumera si numerós’a nobilime din carea 3906 inși au eserciatu la restaurarea comitatului dreptu elec­torale aetivu —■ suntu de cele­lalte naționalități, cari din urma suntu representati in comitetulu comise, prin 130 membri aleși si 170 vinilisti, pre eându cei dintâiu abia prin 14 virilisti si 54 membri aleși,­­ deci in o proportiune de totu trista si ne­drepta in unu comitatu mai curatu locuitu de ro­mâni, cum e comitatulu Hunedorei, carele că atare e cunoscutii de tóta lumea. — Dicemu proportiune trista sî ne drepta, pen­­tru ca cum probeza actele sunatóre despre restau­rarea comitatului, poporule preste totu, sî nn deo­sebi celu rom­ânu sî inteliginti’a sea, atâtu la alege­­i­rea representantiloru iu comitetulu conttense nou­ constituita, câtu sî la implerea oficiiloru template prin alegere sî denumire, s’au desconsideram si eschisu mai de têtu, nealegându-se in comitetulu coltense decâtu in nr. de susu de 54 di cinci dieci sî patru — dupa ce majoritatea absoluta a popo­rului desconsiderau, nan avutu in totu comitatulu in urm’a legei nefavoritare, mai mulai, ca la vre-o 600 di siese sute censualisti cu dreptu electorale aetivu,­­ iar la oficiile interne administrativo-po­­litice nu s’au alesu nici mararu unu românu , pen­­tru ca impregiurarea, ca la scaunulu orfanale, scosu in sensulu amintitei legi, din sinulu judecătoriei sî ingreuniatu jurisdictione­ politice — s’au alesu doi rumâni, nu ac póte lua in considerare mniligaelare sî cu atâtu mai pucinu drepta sî maultiemitóre, de­ore­ce in sensulu strictu alu legei, scaunulu orfanale n’are nici o afacere administrativa-politica ; — ase­menea nu póte servi de resultatu mângaitoriu nici acea impregiurare, ca din 15 di cincispradzece oficie­­ administrative-politice esterne (judi procesuali) in doua s’au alesu români — cum nici denumirea unui sub­esactare, unui comisariu de strade si a unui cancelistu din sim­lu nat unei sî poporului românu, — cari tóté, cu atâtu mai tare escita nemultiumi­rea si amaraciunea generala cu câtu ca poporulu in genere­sî cu atâtu mai pucinu poporulu românu din Transilvani’a traut meritatii nici cându, nu si merita atare trădare vitrega din nici o parte sî cu plata mai vertoso dela confrații conlocuitori, cu cari provedinti’a pute le a destinam sa traiasca si móra împreuna , si mai departe pentru ca absolut’a majo­ritate a poporului neprivilegiatu redusa de asprimea si vitregi’a legei municipale, la imposibilitate, pre dreptu a ascepulu, sî putută aștepta dela ceilalți confrați colocuitori, la numeru fórte putieni, daru cu putere data de lege, sî avute in mesura de totu mare — in interesulu ecuitatiei, dreptatiei sî fra­­lietaliei, impartirea beneficieloru publice in mesura dupa cum suporta si­onerile­ si frații conlocuitori favoriti de sórte, pre dreptu le aru fi si pututu imparti astfeliu sau celu pucinu aprocsimativu­l de dreptate si fratietate, cu câtu ca in acestu comitatu până acum ecuilibrulu de dreptate, fratietate, egalitate, simpatia si armonia reciproca intre locuitori s’a ne­zeim a se liene si­­ ieuotu binisioru sî ast­a amu fi dorita sa se observeze sî mai departe sî mai eslenda, si o dorum­, adeca egalitatea de dreptu nedându pre carele macaru din poporulu româna ansa sî roolivu la stricarea ecuilibriului si câtu a cam fostu. Frații compatrioti inse n’au cautatu la drep­tate si fratietate, ei la interesele loru private, de­­unde a urmatu, ca mai tóte oficiile administrative politice din acestu comitatu, suntu date de clas’a virilistiloru, nobilimei si legei iu­mân’a fostiloru domni de pomentu, mai toti cu locuinttele oficióse pre la casele si mosiele sî proprie adeca a a­­celoru domni de pamentu caror’a pana in 1848 au fostu iobagi cea mai mare parte a poporului, a că­rui conducere le e incredintiata, sî intre cari de atunci incoce s’au escalu din referintia urbariala diferite controverse, până acum mare parte nefinite, deci e probabilu, ca vom deveni ca factori deci­­diatori chiaru in căușele loru proprie ori a consa­­geriloru loru, fiindu mai toti ruditi unii cu alții, de unde resulta si organisarea atâta de satisfacutóre pentru densii, dar ingreuiatore si nedrepta fatia cu majoritatea absoluta si puterea adeverita a popo­rului din ac­estu comitatu eschisi, total i­inte de a putea inb­eveni aetivu cu resultatulu doritu are undeva in administrarea afaceriloru administrative­­pulitice. 6. Pentru ca legea municipala in Transilvani­a e nepracticabila sî fara interesu de dreptu publicu in form­a sî de cuprinsuri adusu, debuindu sai pre­­merga ridicarea poporului, prin aducere de alte legi mai liberali, mai practice, mai corespundi alere im­­pregiurariloru, ca astfeliu sa se póta desvolta si prospera atâtu in privinti’a starei materiale câtu sî spirituale; — e nepracticabila sî pre lângă ast’a facia cu Transilvani’a, nejusta mai încolo si pentru aceea, caci in Transilvani’a, de sî starea materiala preste FtlSIISa. Enchiridiomu, adeca „Carte manuale de canone” ale unei sânte sobornicesci si apostolicesci biserici cu co­mentare de Mitropolitulu Andreiu Baronu de Lia­­gun’a (Sibiiu, tipografi’a archidiecesana, 1871.) (urmare.) Ca nisce diamante de multu pretia au remasu acelea principie mai multi secoli îngropate iu noru­­iulu sî in smal’a tempului celui asupritoriu. Pre­­tinsu loru absoluta a indemnatu pre literalii apu­sului de a mai scormoni după ele spre scóterea loru la lumina. După ce biseric’a apuséna a facutu unu pro­cesa sfartiatu si nenaturalu in desvoltarea ei, dupa ce astufeliu si-a perdutu terenulu celu solidu alu canoneloru — a inceputu o parte a bisericei apu­sene a se tredi că dintr’unu somnu sî a observă abisalii celu adăncu, in cere­i aruncase vanitatea clerului catolicii, ce amenintta a discredita si pros­titua insasi religiunea crestinesca. In ce a con­stata ideea fundamentale a reactiunei din biseric­a apusena, cunoscuta sub form­a deosebiteloru refor­­matiuni, deca nu in reintorcerea la puritatea creș­tinismului neconturbata prin obscurantismul tem­­pului, precum s’a pastratu elu in biseric’a resari­­tena. Este constatatu ca reformatorii, ce s’au n­otu de biseric’a apuséna numai intr’atât a si-au ajunau scopulu, de a veni intru njntoriu omenimei, incâtu ei si-au citi a nu fi ca­t­u si m­idilo cele de a reduce adeca biseric’a la fundamentele clasice ale SS. Părinți­­iéra incâtu au pierdutu din vedere tient’a loru — ei de nou au oricecam intr’alta directiune, si amu poté dice, ca o estrema a provocatu alta estrema. Iéta dar unu indemnu sî impulsu principalii, ce a facutu pre literalii din sinulu altor’a biserici *­ sa stêrga prafulu despre manuscriptele lui Balsamon, Zonora ele. precându b'seric’a resariténa era arun­cata in unu somnu letargicu. Autoriulu opuriloru din cestiune da intr unu modu decisu espresiune acestui adeveru prin urmatórele: „Vechimea si cla­sicitatea canoneloru bisericei nóstre nu numai nau perdutu nimic’a până a studi din însemnătatea loru intensiva sî estensiva, fi inca s’a maritu valórea loru pentru ca scimu din opurile scientifice ca li­terații natiuniloru culte si civilisate, fara deosebire de religiunea loru din intrég’a Europa le studiéza sî traducu acelea in limbile loru, cu nisce producte clasice ale crestinatatiei primitive si cu lauda le infatiosiaza poster italiei.“ De buna sema la multe din resultatele scrii­­turiloru făcute in ramuru dreptului canonicu alu bi­sericei orientale din partea literatiloru din sinulu altoru biserici nu li se póte denega meritulu lite­­rariu; si atari suntu numai acelea, cari au emanatu din cugete curate si din îndemnuri puru scientifice. Afara de acestea insa câte mâni nechiemate au in­treprinsu oper’a acést’a! Molii din soldulu catoli­cismului au fostu consoli de unu scopu alu loru re­­servatu io sciintie, sî pre usioru disu, prin in­terpelări false, dar mai multu prin schm­ono­­siluri, interpelări de canóne apoetite sî dechlara­­rea de neautentice a altor canóne au iientitu de a scote resultate sî doctrine canonice cu totulu s'ra­­ine de biseric’a greco-orientale. Mulți erau pre­ocupați de dreptulu canonicu alu bisericei apusene, nestrabatendu cuviintiosu in principiele si in ca­­racterulu dreptului bisericei orientale, in urm’a unui studiu superficiunale, au apucatu direcțiuni false, dela acestia nu suntu eseniti nici cei de categori’a prima. Sî pre ga se mire cineva de străini, ca au cădiutu in atare pecatu ? Mai multa trebue sa se mire, ba sa sî compatimésca, ca multi din sinulu bisericei nóstre, carii simtu chiamuli a apela bas’a cea liberale si bine facalare a bisericei lorn, au alunecată la aplicarea practica a institutiuniloru si­nodale pre o cale eronata. Si cre­de unde a pro­­venitu reulu acesta? De acolo ca lumin’a a fostu ascunsa sub obrocu sî a fosta mai usioru loru a lua in mâna de a gasa unu dreptu canonicu orientalu scrisu de unu strainu de biserica nóstra sî au juratu in verb’a magistratului laru­sî in principiele false desvoltate de elu, pentru ca nu au cunoscutu pre ale sale cele adeverate. Imputarea acést’a de­vine si mai grava, déca atingemu si impregiurarea ca biseric’a gr. or. dintr’o provinția învecinată pri­­mesce din mâinle străine dreptulu canonicu alu bi­sericei loru gr. or. pre banii ei. Precându astfel cu biserica gr. or. succesive si *) Vechi §. 360 alu Compendiului de Dreptulu ca­nonicu in legătură cu not’a din prefati’a Enchiridionului canoneloru pag. VI. de Siagun’a.

Next